Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 121/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 121
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de asiguratorul SC ROMÂNEASCĂ Insurance SA B prin Sucursala B împotriva deciziei penale nr.335/AP/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul parte civilă asistat de avocat ales lipsind celelalte părți, pentru intimatul inculpat a răspuns avocat oficiu și pentru intimata parte civilă a răspuns avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorii părților și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului declarat de asigurator apreciind că este întemeiat sub aspectul daunelor acordate de instanță. A solicitat plata onorariului din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților.
Avocat având cuvântul pentru intimații părți civile apreciază că recursul formulat în cauză și motivele invocate nu sunt justificate. Instanța a apreciat că deși incidentul s-a petrecut în fața spitalului inculpatul a părăsit locul accidentului, dacă ar fi chemat salvarea situația ar fi fost alta. Moartea victimei a fost violentă și nu sunt motive care să conducă la diminuarea daunelor acordate.
pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat învederând că, instanța a apreciat și acordat corect daunele către părțile civile.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.69 din data de 30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, consum de alcool după comiterea accidentului și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și art. 89 și 90 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 40.000 lei daune morale și părții civile sumele de 20.000 lei despăgubiri civile și 20.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a constatat că, potrivit prevederilor Legii nr.136/1995, plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată acordate părților civile, este asigurată integral de asigurătorul
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul ocazional, ajuta pe în calitate de conducător auto, conducând autoturismul acestuia. În data de 03 ianuarie 2007 inculpatul a condus autoturismul marca "", înmatriculat sub nr.-, aparținând lui, de la locuința acestuia la din municipiul P În jurul orelor 11,00, inculpatul a plecat cu autoturismul, în care se aflau și și din cu intenția de a se deplasa către locuința lui, situată în municipiul P N, strada 1 -.
Pe când se deplasa pe strada - din municipiul P N, pentru a păstra viteza cu care se deplasa, inculpat a schimbat la un moment dat pe care circula deoarece în fața sa se deplasau alte 2 autoturisme care încetiniseră la trecerea de pietoni amplasată în fața stației de alimentare cu carburanți a PN din strada -. Unul din autoturismele menționate era condus de martor, iar era angajat al stației de alimentare cu carburanți anterior indicată.
Pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător se angajase în traversare, aceasta fiind observată de, acesta oprind autoturismul ce-l conducea, când a sesizat intenția lui de a traversa strada. - puțin timp înainte de a ajunge la trecerea pentru pietoni menționată și au sesizat prezența pe carosabil a lui, angajată în traversare străzii, ambii strigând la inculpat să oprească. Inculpatul a încercat să evite coliziunea autoturismului condus de el cu prin frânare concomitent cu schimbarea direcției de deplasare, fără însă a reuși să facă acest lucru. Autoturismul condus de inculpat a acroșat-o pe după care și-a continuat deplasarea, deși acesta ar fi trebuit să oprească autoturismul condus la locul producerii accidentului rutier și să aștepte sosirea organelor de poliție. Accidentul rutier descris a fost nemijlocit perceput de martorii:, și, aceștia confirmând mecanismul producerii accidentului rutier astfel cum a fost expus.
La solicitarea lui, după producerea accidentului, inculpatul a oprit autoturismul în apropierea Spitalului Județean de Urgență P N, au coborât din autoturism și, după care inculpatul și-a continuat deplasarea. Inculpatul a mers apoi cu autoturismul la garajul lui din strada -, municipiul P N, și, după ce a oprit autovehiculul menționat, cunoscând că provocase un accident rutier, a consumat băuturi alcoolice.
La locul accidentului rutier a sosit un echipaj de poliție, sesizat în acest sens de persoanele ce au perceput accidentul. Polițiștii sosiți la fața locului au efectuat cercetări și au identificat autoturismul marca "", înmatriculat sub nr.-, condus de, ca fiind autoturismul care a acroșat-o pe în condițiile anterior expuse.
Inculpatul a fost testat cu aparat etilo-test la scurt timp după identificarea sa, rezultând că acesta avea o îmbibație alcoolică de 0,89 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Polițiștii au condus apoi inculpatul la Spitalul Județean de Urgență P N, unde acestuia i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr.28/29 din 04 ianuarie 2007 întocmit de P N, la 03 ianuarie 2007, ora 13,00, respectiv la ora 14,30, posterior deci accidentului rutier descris, inculpat avea îmbibație alcoolică de 2,00 g/l (proba 1), respectiv de 1,85 g/l (proba 2).
Urmare a accidentului rutier produs la 03 ianuarie 2007 survenit decesul lui, între accidentul rutier descris și decesul persoanei menționate, conform raportului medico-legal de autopsie întocmit de PNs ub nr.8 din 05 ianuarie 2007, existând legătură directă de cauzalitate.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului de a fi provocat din culpă (nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa drumul public prin loc amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, încălcând astfel dispozițiile art.135 lit."h" din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice) la 03 ianuarie 2007, un accident rutier soldat cu decesul lui - realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a fi părăsit fără încuviințarea organelor de poliție locul unui accident rutier soldat cu decesul lui - realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG195/2002.
Fapta inculpatului de a fi consumat băuturi alcoolice posterior producerii accidentului rutier, cunoscând că fusese implicat în acesta, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 90 alin. 1 din OUG195/2002.
Având în vedere că inculpatul a provocat din culpă la 03 ianuarie 2007 uciderea lui ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru exercitarea unei anume activități (conducerea pe drumurile publice), instanța, în baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpat prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile prevăzute de art.178 alin.1 Cod penal, de art. 89 alin. 1 din OUG195/2002 și de art. 90 alin. 1 din OUG195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal, de art. 89 alin. 1 din OUG195/2002 și de art. 90 alin. 1 din OUG195/2002, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța de fond a motivat că a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal precum și datele care țin de persoana inculpatului.
Reținând, pe de o parte, că infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere urmările produse (a fost ucisă; inculpatul a părăsit locul producerii unui accident rutier soldat cu uciderea unei persoane și a consumat băuturi alcoolice posterior producerii accidentului - îngreunând astfel stabilirea adevărului cu privire la circumstanțele producerii accidentului) și, pe de altă parte, că inculpatul, anterior săvârșirii faptelor care fac obiectul prezentei cauze penale, nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, precum și faptul că acesta a avut o atitudine procesuală sinceră, instanța de fond a apreciat că doar aplicarea unor pedepse cu închisoarea având cuantumuri moderate, orientate spre minimul special prevăzut de textul sancționator, va conduce la realizarea scopului preventiv și sancționator al fiecărei pedepse în parte.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, că acesta a avut o atitudine procesuală sinceră, ținând seama și de datele privind persoana acestuia astfel cum au fost relevate de caracterizarea întocmită inculpatului de Transilvania General Import - Export O și de referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău în cursul judecării cauzei, prima instanță a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.
În consecință, reținând că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare determinat conform dispozițiilor art.82 Cod penal.
Analizând acțiunile civile formulate de părțile civile și, instanța a reținut următoarele:
lui la 03 ianuarie 2007 ca urmare a unui accident rutier produs din culpa inculpatului avea aptitudinea de a produce părților civile menționate (soțul, respectiv fiul defunctei) atât un prejudiciu patrimonial (constând în cheltuielile efectuate de aceștia pentru înmormântarea și pomenirile creștinești), cât și un prejudiciu nepatrimonial, (constând în suferința inerentă pierderii unei persoane dragi și în afectarea condițiilor obișnuite de viață ale părților vătămate ca urmare a pierderii unei persoane pe al cărei sprijin contau). Partea civilă, prin înscrisurile depuse la filele 25 - 37 dosar fond (chitanțe și facturi vizând achiziționarea de bunuri necesare în mod obișnuit la organizarea unor praznice de pomenire) și prin depozițiile martorilor și (persoane ce au asistat înmormântarea lui și la praznicele de pomenire organizate acesteia de fiul său) a probat că a efectuat cheltuieli pentru înmormântarea și pomenirile creștinești ale lui în sumă totală de 20.000 lei.
Raportat la faptul că a decedat în circumstanțe tragice, ținând seama și de legătura afectivă puternică existentă între aceasta și părțile civile, precum și de faptul că decesul victimei a afectat pe durată nedeterminată condițiile obișnuite de viață ale părților civile ca urmare a pierderii unei persoane pe al cărei sprijin aceștia contau, instanța de fond a apreciat ca fiind echitabil a i se acorda lui o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial în sumă totală de 40.000 lei, iar fiului victimei, o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial în sumă totală de 20.000 lei.
Având în vedere cele expuse, instanța, în baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și a art. 998 - art. 999 Cod civil, instanța de fond a admis în parte acțiunile civile formulate de și.
Având în vedere prevederile art.49 - art. 55 din Legea 136/1995, ținând seama de faptul că în ianuarie 2007 autoturismul aparținând lui, condus de inculpat, avea încheiată la Asigurarea Românească Sucursala Județeană B poliță de asigurare pentru răspundere civilă delictuală, prima instanță a constatat că plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare acordate părților civile și și stabilite în sarcina inculpatului, este asigurată integral de asigurătorul menționat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat a apel asiguratorul de răspundere civilă B, considerând hotărârea netemeinică, deoarece cuantumul daunelor acordate este excesiv de mare, iar acestea nu au fost cuantificate corespunzător, în raport de particularitățile concrete ale cauzei și de probele administrate.
Prin decizia penală nr. 192/AP din 5 iunie 2008 Tribunalului Neamțs -a respins, ca tardiv, apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, apelanta a declarat recurs și, prin decizia penală nr. 517 din 11 septembrie 2008 Curții de Apel Bacău, s-a admis recursul, s-a casat în totalitate decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că apelul a fost declarat în termen.
- ocazia rejudecării, apelanta a depus în scris motivele de apel, invocând faptul că din probele administrate nu rezultă un cuantum atât de ridicat al daunelor materiale, iar în ceea ce privește daunele morale, nu s-a avut în vedere faptul că victima era o persoană în vârstă, bolnavă de o boală incurabilă și că, raportat la cuantumul daunelor morale acordate, s-ar schimba condițiile de viață ale moștenitorilor, în sensul îmbunătățirii acestora.
Prin decizia penală nr.335/AP din data de 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de asigurătorul ROMÂNEASCĂ-
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat asigurătorul - apelant să plătească statului 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a apreciat în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
- privire la aceste aspecte nu au fost formulate critici de către apelantă, netemeinicia invocată vizând doar cuantumul daunelor materiale și morale acordate.
Sentința instanței de fond este legală și temeinică și în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv chitanțele și facturile fiscale, precum și declarațiile martorilor și, rezultă că pentru înmormântare, pomenirea de după înmormântare, a fost cheltuită suma de aproximativ 7.000 lei, însă au mai fost organizate pomeniri în fiecare sâmbătă la biserică, precum și la 40 de zile, 3 luni și 6 luni. - mult decât atât, până în prezent au fost organizate toate pomenirile creștine până la un an, astfel că, raportat la toate cheltuielile făcute și la devalorizarea monedei naționale, cuantumul acordat de instanța de fond este pe deplin justificat.
În ceea ce privește daunele morale acordate, din probele administrate rezultă că victima era cea care se ocupa de treburile casei și era un real sprijin atât pentru soțul ei, care este bolnav de mai mult timp, cât și pentru fiul ei.
Susținerile apelantei referitoare la faptul că victima era o persoană în vârstă și bolnavă, nu au relevanță în cauză, având în vedere faptul că moartea acesteia a fost violentă, că familia nu se aștepta la decesul acesteia, fiind luată prin surprindere și, mai mult decât atât, suferința familiei nu poate fi considerată mai mare sau mai mică raportat la vârsta la care se produce decesul.
De asemenea, chiar dacă victima era o persoană bolnavă, în condițiile în care moartea acesteia a fost violentă și neașteptată, suferința psihică a familiei a fost cu mult mai mare decât dacă ar fi intervenit din cauza bolii.
Cuantumul daunelor morale acordate este justificat, raportat la cele sus menționate, astfel că nu se poate aprecia că s-ar produce o îmbogățire nejustificată a părților civile.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs asiguratorul, susținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice pentru următoarele motive:
Este adevărat că prin decesul victimei, familia, respectiv soțul supraviețuitor și fiul au suferit un prejudiciu, dar acest prejudiciu trebuie totuși raportat la situația preexistentă accidentului.
n speță, potrivit probelor existente la dosarul cauzei (fila 45), victima suferea de o boală incurabilă, respectiv de cancer, fără nici o posibilitate de vindecare ulterioară, având tratament stabilit cu citostatice, care determinau inevitabil, efecte secundare grave asupra organismului.
Or, într-adevăr decesul unei persoane dragi este un fenomen care provoacă pentru familie durere în suflet, însă, în contextul existenței acestei boli grave, survenirea decesului nu mai este un eveniment neașteptat, astfel încât, nu se poate pretinde că urmare a acestui accident rutier s-au schimbat total negativ condițiile de viață a celor rămași și pentru care, ca remediu, să fie necesară acordarea acestui cuantum excesiv de daune morale.
Astfel, se consideră că este contrar principiului de echitate socială ca dintr-un caz nefericit, accident de circulație produs din culpă, să se ajungă la situația de a fi speculate obligațiile asigurătorului RCA și de a fi acordate despăgubiri într-un cuantum care să ducă la schimbarea efectivă a condițiilor și mediului de viață al moștenitorilor.
În atare condiții, se apreciază că suferința pricinuită prin accidentul în cauză justifică acordarea unor daune morale, dar nu în măsura în care să determine o îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, dacă ne raportăm la salariul minim brut pe țară în anul 2008, în sumă de 500 de lei, daunele acordate în cuantum de 60.000 1ei, sunt în mod evident excesiv de mari.
În ce privește modalitatea cuantificării acestui tip de prejudiciu, doctrina și practica instanțelor de judecată au instituit următoarele repere, astfel:
Reparația prejudiciului de natură morală este subordonată principiuluirestitutio in integrum,însă, criteriile care trebuie avute în vedere la indemnizarea acesteia trebuie să depindă în mod obligatoriu de particularitățile concrete ale cazului de față.
De asemenea, la stabilirea cuantumului acestor daune morale, instanța de judecată trebuie să observe ca aceste daune să aibă într-adevăr un efect compensatoriu fără însă să constituie în același timp nici amenzi excesive pentru autorul daunei și nici venituri nejustificate pentru victima daunei, sumele de bani acordate trebuind calificate numai ca despăgubiri.
Pentru aceste motive s-a solicitat se fie diminuat cuantumul daunelor morale la un cuantum rezonabil.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru cazurile de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
În primul rând, trebuie observat că în conformitate cu prevederile art.385/10 Cod procedură penală:" Recursul trebuie să fie motivat.
Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. 1 și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385/9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu.
Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3, când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecății."
Din examinarea acestui text rezultă în mod imperativ că recursul trebuie motivat și că motivele de recurs trebuie să se formuleze prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, dar acest memoriu trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Textul prevede și o derogare, în sensul că nu sunt aplicabile aceste dispoziții, în cazul prevăzut de art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecății.
Desigur că nu se aflăm în acest din urmă caz, astfel că recursul trebuie motivat cel târziu cu 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Ori, trebuie observat că motivele de recurss-au depus la data de 12.02.2009, iar primul termen de judecatăa fost la data de 15.01.2009, astfel că motivele de recurs au fost depus cu mult peste termenul prevăzut de lege.
În conformitate cu prevederile art.385/10 alin.3 Cod procedură penală: "În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. 1 și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385/9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu."
Cazurile de casare care se iau în discuție din oficiu sunt, așa cum se arăta cele prevăzute de art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, text care are următorul conținut:"Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1 - 7, 10, 13, 14, 19 și 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 și 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului."
Analizând hotărârile pronunțate în acuză, Curtea constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de care ar trebui examinate de instanță din oficiu.
Însă examinând și pe fond recursul declarat în cauză, Curtea constată că în cauză a fost reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, fiind indiscutabilă săvârșirea de intimatul-inculpat a infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că prima instanță a analizat în mod corespunzător probele administrate în cauză sub acest aspect, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale sub aspectul laturii civile și a stabilit în mod corect întinderea prejudiciului încercat de recurentele - părți civile, atât sub aspectul prejudiciului material, cât și a celui nepatrimonial.
Prima instanță și instanța de au făcut o corectă prezentare a răspunderii civile, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea însușindu-și motivarea acestor instanțe.
Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite,cumulativ,anumitecondiții,și anume:
a)infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b)între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c)prejudiciultrebuie să fie cert;
d)prejudiciul să nu fi fost reparat;
e)în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.
Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite(damnum emergens ),cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă(lucrum cessans).
În cauza dedusă judecății nu se poate pune în discuție decât pierderea efectiv suferită(damnum emergens).
În ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului.
În mod evident, fapta intimatului-inculpat îndreptățește intimatele-părți civile și la acordarea unor daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul pe care l-au suferit prin decesul soției, respectiv, al mamei lor, ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat.
Condițiile răspunderii civile sunt cele prezentate mai sus, susținerile recurentului-asigurator cu privire la de viață a victimei, în raport de afecțiunile de care suferea sunt străine acestor condiții, speranță de viață care nu poate fi apreciată indiferent de bolile de care cineva suferă.
Ceea ce este cert în cauză, este faptul că din vina exclusivă a intimatului-inculpat victima și-a pierdut viața, intimatele-părți civile și, respectiv, rămânând fără soție și, respectiv, mamă.
Nu se poate susține că prin obligarea intimatului-inculpat la plata sumei de 40.000 lei, respectiv, 20.000 lei cu titlul de daune morale către intimatele-părți civile și, respectiv, ar duce la schimbarea efectivă a condițiilor și mediului de viață ale acestora și că ar constitui o îmbogățire fără just temei, nefiind suferință mai mare decât pierderea soției sau a unuia dintre părinți.
Curtea, apreciază că în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit de cele două intimate-părți civile prin pierderea soției, respectiv, a mamei sunt foarte mici, însă, având în vedere principiulnon reformatio in pejus, prevăzut de art.372 Cod procedură penală, nu se poate dispune majorarea cuantumului acestor despăgubiri, deoarece s-ar agrava situația recurentului-asigurator în propria cale de atac.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-asigurator să plătească statului suma de 450 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În conformitate cu prevederile art.193 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-asigurator să plătească intimatelor - părți civile și câte 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-asigurator Asigurarea Românească - Insurance B, prin Sucursala împotriva deciziei penale nr.335/AP din data de 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-asigurator să plătească statului suma de 450 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art.193 Cod procedură penală, obligă recurentul-asigurator să plătească intimatelor - părți civile și câte 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
GREFIER,
a
Red.sent.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
2 ex.
17.02.2009
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
