Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 325/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.325
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Valericaniculinagrosu Ștefan Nimineț
GREFIER: - -
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror -
La ordine au venit spre soluționare recursrile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul, împotriva deciziei penale nr.520 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din 23 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.520/A/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" pr.pen. s-au admis apelurile declarate de apelanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 3223/8.12.2006 pronunțată în dosar penal nr- (fost 8710/2005) al Judecătoriei Bacău cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. 1 cod penal, greșita extindere a procesului penal pentru două infracțiuni prevăzute de art. 271 alin. 1 și 271 alin. 2 cod penal și greșita achitare a acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 271 alin.2 cod penal și aplicarea art. 191 alin. 1 și 3 cod procedură penală. S- desființat sentința apelată sub acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și în temeiul art. 11 punctul 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 alin 1 cod penal. Totodată s-a înlăturat aplicarea art. 191 alin. 1 și 3 cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut faptul că rin p. sentința penală nr. 3223/8.12.206, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.8710/2005, în baza art. 335 Cod procedură penală, s-a dispus extinderea acțiunii penale cu privire la actele materiale din 03.10.2002, și în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 271 alim.1 Cod penal, în două infracțiuni, prevăzute de art.271 alin. 1, teza 1 Cod penal și art.271 alin.2 Cod penal. În temeiul art. 271 alin. 1 teza 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisorii, pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești, faptă din 23.09.2002 și în baza art.1 din Lege nr.543/2002, s-a constatat grațiată executarea pedepsei susmenționate și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr.543/2002.
În baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea hotărârii judecătorești, prevăzută de art.271 alin.2 Cod penal, faptă din 03.10.2002 și tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.2 Cod penal de întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
În temeiul art.11 pct.2 lit.b, raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal față de cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 Cod penal, întrucât plângerea prealabilă a fost tardiv formulată.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 și 1000 alin.3 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă privind daune materiale a părții vătămate "" B și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente "" la plata sumei de 177.377 lei și s-au respins daunele morale ca inadmisibile.
În temeiul art.14, 346 alin.3 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă față de inculpatul.
În baza art.357 alin.2 lit.a Cod procedură penală și art.163-166 Cod penal, s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța organului de cercetare penală și aplicată prin procesele-verbale încheiate asupra celor două imobile la data de 18.11.2002 și 26.11.2002.
Prin decizia penala nr. 474/10.10.2007 a Tribunalului Bacău s-au admis apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și al inculpatului cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 335 Cpp și art. 334 Cpp și cu privire la greșita pronunțare pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 2 Cp faptă din 3.10.2002 pentru inculpatul.
Decizia susmenționată a fost casată prin decizia penală nr. 205/20.03.2008 a Curții de Apel Bacău în totalitate și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Bacău spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și cel al inculpatului în principal, deoarece instanța de apel nu a motivat hotărârea, nu a făcut un examen propriu al cauzei, nu a analizat fiecare motiv de apel invocat ci s-a mărginit la a prelua motivarea primei instanțe, ea însăși incompletă și defectuoasă. De asemenea s-a invocat greșita încadrare a faptei din 23.09.2002 și nepronunțarea cu privire la probele administrate - depoziția executorului judecătoresc care arată că inculpatul nu a asmuțit câinele și nu l-a amenințat.
S-a mai reținut de către instanța de recurs neîntrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 271 Cp, care este realizată numai dacă sunt respectate regulile prevăzute de legea civilă în materia executării silite. Din examinarea dosarului de executare nr. 557/2002 a rezultat că în acesta există somația de executare dar nu și dovada comunicării acesteia. De asemenea, instanța de recurs a reținut nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la conexarea dosarului având ca obiect tulburare de posesie, precum și nemotivarea concluziei de vinovăție a apelantului cu privire la săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
Sub un alt aspect decizia instanței de apel este criticată pentru omisiunea examinării legalității temeiului încât procedura penală pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cp având în vedere că termenul de introducere a plângerii prealabile curge de la data la care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
În ultimul rând se reține omisiunea instanței de apel d e a-l audia pe inculpat deși acesta s-a prezentat la mai multe termene încălcându-se astfel art. 6 CEDO referitor la dreptul acuzatului de a se prezenta în persoană și de a-și expune poziția și probele referitoare la nevinovăție precum și împrejurarea că amânarea deliberării s-a făcut pentru data de 5.10.2007 iar din minuta și preambulul deciziei recurate rezultă că aceasta s-a pronunțat la data de 10.01.2007.
Ca urmare a pronunțării deciziei de casare de mai sus, cauza s-a reîntors la Tribunal și a avut loc rejudecarea apelurilor. Reținându-se următoarele:
Prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de 4.12.2002 s-a pus in mișcare acțiunea penală si s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. l Cp, menționându-se faptul că ntre societățile SC SRL B reprezentată de si SC SRL reprezentată de inculpat există un conflict mai vechi legat de dreptul de proprietate asupra unui teren si a unui pătul din porumb situat în..
In anul 2001 SC SRL Bas olicitat instanței de judecată din cadrul Tribunalului Bacău pe calea unei ordonanțe președintiale, să oblige pe reprezentanții SC SRL să ridice construcțiile edificate de către inc. pe terenul aferent hambarului de cereale (zidul de bolțari, gardul de scândură si porțile metalice), această acțiune respinsă de către instanța de judecată din cadrul Secției Comerciale si contencios Administrativ a Tribunalului Bacău.
Acțiunea a fost admisă de către instanța din cadrul Secției Comerciale si Contencios Administrativ a Curții de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 30/2001, pronunțata in dosarul nr. 1454/2001.
Hotărârile instanțelor de judecată menționate au fost casate de Curtea Supremă de Justiție care a mai dispus totodată trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bacău.
Instanța de judecată din cadrul Judecătoriei Bacău prin sentința civilă nr. 6501 pronunțata in dosarul nr. 8393/2002 la data de 17.07.2002 a dispus cu privire la dreptul de proprietate a reclamantei SC SRL B împotriva SC, admiterea acțiunii civile formulată pe calea ordonanței președintiale si in consecință, l-a obligat pe inculpatul si pe numitul in calitate de reprezentanți ai Societății pârâte SC SRL să ridice construcțiile edificate pe proprietatea reclamantei cu sediul in com., județul B, respectiv un perete de bolțari, o poartă metalică si un gard. Instanța de judecată a autorizat pe reprezentanții reclamantei SC SRL B să ridice aceste construcții in cazul nerespectării obligației de către pârâtă, pe cheltuiala acesteia. Sentința civilă menționată a rămas definitivă prin neapelare la data de 25.07.2002 fiind investită cu formulă executorie la data de 12.08.2002.
Urmare acestei situații, la data de 23.09.2002 in jurul orelor 11.00 executorul Judecătoresc s-a deplasat la locul in care se aflau bunurile SC SRL B din com., jud. B, unde au luat legătura cu inculpatul administratorul SC SRL căruia i-a adus la cunoștință motivul pentru care s-a deplasat in acest loc si aspectele procedurale ce urmau a fi aduse la îndeplinire conform sentinței civile nr. 6501 Judecătoriei Bacău, de către executorul judecătoresc. S-a reținut faptul că inculpatul a avut cunoștință atât de conținutul sentinței civile nr. 650l a Judecătoriei Bacău (precum si a celorlalte sentințe care au precedat, menționate anterior) întrucât au avut calitatea de pârât în aceste cauze si a fost reprezentat la pronunțarea hotărârii de avocatul său angajat.
După ce executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință inculpatului modalitatea in care să fie executată executarea silită (de față fiind prezente mai multe persoane, precum si organele de politie), inculpatul a adresat cuvinte jignitoare fiecărei persoane din cele prezente, amenintându-l pe executorul judecătoresc (precum si celelalte persoane prezente) cu faptul că va asmuți câinele pe care-l ținea in lesă asupra lor pentru a-i mușca. Inculpatul le-a precizat tuturor persoanelor prezente că se împotriveste executării judecătorești. După aceasta inculpatul s-a deplasat la sediul Primăriei com., unde a luat leg. cu inculpatul care este viceprimarul localității în care urma să fie efectuată executarea silită, căruia i-a precizat faptul că s-a demolat de către mai multe persoane un gard al societății pe care o administra SC. Pentru acest motiv inculpatul s-a deplasat la locul unde se efectua executarea silită și i-a solicitat executorului judecătoresc să întrerupă executarea si să meargă împreună cu el la sediul primăriei pentru a discuta toate aspectele in legătură cu acest act procedural.
Executorul Judecătoresc a refuzat, motivat de faptul că inculpatul, în calitatea pe care o avea de viceprimar, nu are competentă pentru a dispune suspendarea executării silite.
Întrucât inculpatul a insistat, executorul judecătoresc 1-a lăsat pe acesta să consemneze in formă olografă pe procesul verbal de executare "că solicită suspendarea executării in calitate de reprezentant al autorității publice locale". După ce a consemnat aceste aspecte înscris, inculpatul a stampilat cu stampila primăriei procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc.
Executarea silită nu a putut să aducă la îndeplinire dispozițiile instanței de judecată, în întregime, reușind doar să demoleze un gard, să ridice o poartă metalică si să demoleze aproximativ 60 de bolțari.
Audiat fiind in faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că este proprietar asupra terenului in cauză si că executarea a fost suspendată la intervenția viceprimarului comunei si nu datorită acțiunilor sale.
Pentru a aduce la îndeplinire dispozițiile instanței de judecată, la data de 3.10.2002 executorul judecătoresc a revenit la sediul SC SRL, constatându-se cu acest prilej faptul că executarea silită ce a fost adusă la îndeplinire parțial la data de 23.09.2002, nu a avut nici un efect in sensul că inculpatul a refăcut toate construcțiile pe terenul ce aparține SC SRL
Având în vedere această situație de fapt reținută de instanță, dar si considerentele deciziei penale 466/A/2005 a Tribunalului Bacău instanța in baza art. 335 Cpp a dispus extinderea acțiunii penale cu privire la actele materiale din 3.10.2002 si in baza art. 334 Cpp a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 271 al. l Cp in două infracțiuni prev. de art. 271 al.l teza 1 Cp si art. 271 al.2 Cp.
S-a reținut de prima instanță că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii săvârșite la data de 23.09.2002.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanța a avut in vedere criteriile generale prevăzute in art. 72 Cod penal respectiv, lipsa antecedentelor penale, limitele de pedeapsă de lege, nerecunoasterea infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor prin atingerea gravă adusă relațiilor sociale privind libertatea psihică a executorului judecătoresc, înfăptuirea justitiei prin împiedicarea aplicării unei hotărâri pronunțată de o instanță de judecată si relațiile patrimoniale ale părții vătămate SC SRL Prima infracțiune săvârșindu-se la data de 23.09.2002 instanța a făcut aplicarea art. 1 si 7 din Lg.543/202.
Cu privire la cea de a doua infracțiune prima instanța a apreciat că acesteia îi lipsește unul din elementele constitutive întrucât partea vătămată nu a deținut în mod efectiv imobilul, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp a achitat inculpatul pentru fapta din 3.10.2002.
In ce privește infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 al.3 Cod penal, instanța a constatat că reprezentanții SC SRL nu au fost in posesia hambarului in mod efectiv, nici după întocmirea procesului verbal din 13.03.2000 de către executorul judecătoresc, fapt pentru care instanța a dispus achitarea inculpaților, in baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cpp pentru inculpatul și art. 10 lit. c Cpp, pentru inculpatul, acesta din urmă participând la folosirea hambarului imediat după prezentarea executorului judecătoresc, faptă reclamată de părțile vătămate încadrându-se in dispoz. art. 220 al. l Cod penal.
Amenințarea reclamată de aceleași părți vătămate este elementul al unei infracțiuni instantanee iar nu continue, ca tulburarea de posesie, motiv pentru care instanța a încetat procesul penal în baza art. 11 pct. 2, lit.b rap. la art. 10 lit. f Cpp, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cp, întrucât plângerea penală a fost tardiv formulată.
Chiar dacă au intrat în posesia efectivă a hambarului cu cele 2 mori la data de 13.03.2000 si nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 al.3 Cod penal, partea vătămată a fost prejudiciată material prin nefolosirea acestora până la data de 03.10.2002, data celei de a doua executări si ulterior până la data de09.10.2002 prejudiciul calculat de expertul tehnic fiind de 709.508.000 lei pentru l(un) an. Având în vedere intervalul de timp de 2 ani si J, instanța a admis în parte acțiunea civila si a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a 1.773.770.000 lei, în baza art. 14,346 al. 2 Cpp, raportat la art. 998,999 si 1000 al. 3 Cod civil. Daunele morale au fost solicitate ca urmare a litigiilor ce s-au prelungit in timp si nu pentru fapta de amenințare, astfel încât prima instanța le-a respins ca inadmisibile.
Având în vedere temeiul achitării inculpatului, in baza art. 14, 245 al.3 Cpp s-a respins acțiunea ca nefondată.
In dovedirea asigurării reparării prejudiciului instanța in baza art. 357 al.2 lit. c si art. 163-166 Cpp, a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța organului de cercetare penală și aplicat prin procesele verbale încheiate asupra celor două imobile la datele de 18.11.2002 si 26.11.2002( fi. 113-123 p).
Inculpatul a fost audiat și la instanța de apel unde în esență a declarat următoarele:
La prima încercare de pune în executare a sentinței civile, din 23.09.2002 aceasta s-a amânat existând nelămuriri cu privire la limitele titlului care urma a fi pus în executare și nu a asmuțit câinele împotriva nimănui, deoarece acesta era legat. A mai arătat că după prima încercare de executare a pus gardul la loc întrucât avea materiale de construcție în curte și nu dorea să fie sustrase și nu l-a amenințat pe executor.
Tribunalul, rejudecând cauza a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul 4080/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăus -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 1 Cp fapta constând în aceea că la data de 23.09.2002 prin amenințare față de executorul judecătoresc s-a împotrivit la executarea unei hotărâri judecătorești civile definitivă și irevocabilă.
Potrivit art. 271 al. 1 Cp constituie infracțiune de nerespecare a hotărârilor judecătorești "împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătorești prin amenințare față de organele de executare".
Așa cum s-a reținut și din considerentele deciziei instanței de recurs, care potrivit art. 385 al. 1 Cpp raportat la art. 385/18 Cpp sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, tribunalul a constatat că în speță nu erau îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 1 Cpp sub aspectul legalității activității de executare exercitată împotriva inculpatului. Din dosarul civil nr. 8393/2002 atașat la dosarul cauzei reiese că executorul judecătoresc a emis somația în 16.01.2002 dar nu a rezultă din actele dosarului că aceasta a fost comunicată debitorului inculpat.
Așa cum rezultă și din jurisprudența ICCJ (sentința penală 1995/2002) pentru existența infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 1 Cp se cere ca organele de executare să acționeze cu deplina respectare a legii. În cazul în care o hotărâre civilă se pune în executare fără somație, organul de executare se situează în afara protecției conferite de lege, iar făptuitorul nu poate fi condamnat pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
Sub un alt aspect executorul judecătoresc, audiat abia în fața primei instanțe (fl 115) a declarat că nu reține ca inculpatul să-l fi amenințat în mod direct, că a avut loc o discuție mai mult pe temeiuri legale, inculpatul susținând că nu se poate face executarea întrucât a formulat contestație la executare.
S-a mai arătat că la 23.09.2002 nu s-a reușit punerea în executare întrucât executorul nu a beneficiat de sprijinul organelor de poliție.
Din declarația executorului judecătoresc a rezultat că inculpatul s-a opus verbal la executare și că în curte se aflau 2-3 câini dezlegați dar că inculpatul nu i-a asmuțit asupra organelor de executare.
Din cele expuse, lipsa amenințărilor ca modalitate a împotrivirii la executare coroborat cu nelegalitatea activității de executare, au determinat tribunalul să constate că fapta inculpatului de la data de 23.09.2002, de a se fi opus verbal la punere în executare a unei hotărâri judecătorești civile nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 1 Cp motiv pentru care prin decizia penală nr.520/A/27.11.2008 s-a admis în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cpp apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și al apelantului inculpat, s-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond în temeiul art. 11 pct. 2 lit. A și art. 10 lit. d Cpp a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea susmenționatei infracțiuni.
Un alt motiv de apel formulat de inculpat s-a referit la greșita extindere a principiului penal și pentru fapta de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 2 Cp, faptă din 3.10.2002.
Acest motiv de apel este întemeiat din următoarele considerente:
Potrivit art. 335 al. 1 Cpp "dacă în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire și la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată instanța dispune prin încheiere extinderea acțiunii penale cu privire și la aceste acte". Din examinarea dispoziției legale citate s-a constatat că pe de o parte trebuie să fie vorba de acte materiale noi, iar pe de altă parte ele trebuie să fie descoperite în timpul judecății. După cum s-a constatat, prima instanță a făcut aplicarea art. 335 Cpp în mod greșit pentru o altă infracțiune, cea prevăzută de art. 271 al. 2 Cp și nu pentru un alt act material, caz în care ar fi fost vorba de incidența dispozițiilor referitoare la infracțiunea continuată sau complexă. Sub al doilea aspect actele materiale pretins noi trebuie să se fi descoperit în cursul judecății. Practica judiciară a admis că extinderea poate opera și atunci când faptele au fost cercetate de organele de parchet care au dat pentru acestea o soluții de netrimitere în judecată iar în cursul judecății sunt administrate probe din care rezultă cu certitudine săvârșirea acestei infracțiuni.
Prima instanță s-a conformat dispoziției instanței de apel care prin decizia penală 987/21.08.2003 pronunțată în dosarul 4270/2003 admițând motivele de apel ale Parchetului care a invocat că a sesizat prima instanță și cu privire la fapta din 03.10.2002 a admis apelul și a trimis cauza la rejudecare.
În etapa de față, tribunalul a constatat și față de dispoziția dată de către instanța de recurs (decizia penală 205/20.03.2008) că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 335 Cpp, în etapa cercetării judecătorești nu au fost nici descoperite și nici nu s-au administrat probe în plus care să dovedească această faptă și mai mult decât atât din procesul verbal al executorului judecătoresc din 3.10.2002 (fl 21 ds de executare judecătorească nr. 557/2002) rezultă că la acea dată executarea a fost finalizată, s-au ridicat atât gardul ridicat de inculpat, o poartă și un perete din bolțari.
Față de aceste considerente tribunalul a înlăturat atât aplicarea dispozițiilor art. 335 Cpp cât și soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 2 Cp.
Cu privire la infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 al. 3 Cp constând în aceea că inculpații ar fi împiedicat părțile vătămate să posede hambarul nici după data de 13.03.2000 - încheierea procesului verbal de executare judecătorească tribunalul a constatat că soluția pronunțată de prima instanță este corectă - achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cpp a inculpatului întrucât la 13.03.2000 părțile vătămate nu au fost puse efectiv în posesie ele nu au posedat efectiv respectivele bunuri fapt dovedit de însăși împrejurarea că în octombrie 2002 s-a procedat din nou la punere în executare.
De asemenea, referitor la infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cp în mod corect prima instanță a reținut că plângerea a fost tardiv formulată. În plângerea inițială înregistrată la 22.06.2000 (fl. 4 ds up nr. 00115/2001) părțile vătămate au afirmat doar că au fost amenințate de mai multe ori cu moartea fără a preciza la ce dată.
Sub aspectul laturii civile, față de soluția dată pe latură penală pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 al. 1 Cp tribunalul a constatat că potrivit art. 346 al. 2 Cpp "instanța poate obliga la repararea pagubei materiale potrivit legii civile când pronunță achitarea pentru că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii."
Deși fapta inculpatului de a se opune la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești civile nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 271 al. 1 Cp pentru lipsa elementului material al amenințării din considerentele expuse mai sus, întrunește elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale prin neconformarea la dispozițiile sentinței civile cauzând pagube importante părților civile până la data de 3.10.2002. De aceea în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpatului la plata prejudiciului material conform expertizei tehnice la plata sumei de 177.377 lei și a respins ca inadmisibile daunele morale.
Deoarece inculpatul apelant a fost achitat pentru infracțiunea dedusă judecății, tribunalul a înlăturat și dispozițiile art. 191 al. 1 și 3 Cpp.
Împotriva deciziei penale nr.520/a/2008 pronunțate de Tribunalul Bacău, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău care a considerat ca fiind netemeinică hotărârea de achitarea a inculpatului.
Parchetul a considerat că reținerile instanței de apel sunt contrazise de probele administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești: procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc - (fl. 10 dosar ), din care a rezultat că inc. a amenințat toate persoanele de față cu un câine, declarația executorului judecătoresc - (fi. 48 dosar ), care a preciat că inculpatul i-a amenințat pe toți cei prezenți cu un câine și a proferat injurii pentru a nu se face executarea, acesta precizând că și pe data de 3.10.2002 inculpatul s-a opus executării și a amenințat persoanele de față dar cu ajutorul organelor de poliție și a jandarmilor executarea s-a finalizat; declarația martorului - (fl. 49 dosar ), care a preciz at că inculpatul a venit cu un câine și ne-a amenințat cu el câteva minute, a intervenit jandarmii și l-au obligat să înceteze cu amenințările; declarația martorului G - (fl. 51 dosar ), care a arătat că inculpatul adresa înjurături, adresa amenințări și amenința cu un câine); declarația martorului - (fl. 54 dosar,) care a relatat că jandarmii, față de atitudinea violentă a inculpatului, i-au spus că-i va pune cătușele. Aceleași aspecte le-au relatat și martorii - (fl.56 dosar ), și - (fl. 57 dosar ), care declară că inculpatul nu a fost de acord cu executorul și a venit cu un câine și 1-a asmuțit asupra celor prezenți.
S-a arătat că martorii și-au menținut declarațiile și în fața instanței de fond (dosar 148/2003).
De asemenea, din dosarul 557/2002 al executorului judecătoresc - (fl. 16) și dosarul 8710/2005 - a rezultat că s-a făcut comunicarea somației, care a fost semnată de inc..
Din probele administrate a rezultat cu certitudine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 271 al.l pen. inculpatul opunându-se la executarea hotărârii judecătorești (sentința civilă 6501/ 17.07.2002 dosar 8393/2002 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 25.07.2002 și investită cu formula executorie la 12.08.2002), prin amenințate față de organele de executare, motiv pentru care se impunea condamnarea inculpatului și nu achitarea. Recursul declarat este întemeiat.
Cu ocazia judecării prezentului recurs, Curtea a analizat întregul ansamblu probator administrat în cauză, cât și dosarul de executare silită atașat nr.55/2002 al Biroului exec. jud..
Curtea constată în primul rând ca fiind legală executarea silită ce face obiectul dosarului mai sus menționat. La fila 16 dosar executare se află procesul verbal de comunicare a somației de la fila 8, proces verbal care este semnat de inculpat și prin care s-a făcut dovada comunicării somației emise la data de 19.08.2002.
În al doilea rând din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 23.09.2002 și declarațiile acestuia și ale martorilor, și, rezultă faptul că inculpatul a avut o atitudine de opunere la executarea silită prin amenințare față de organul de executare. Faptul că ulterior, la o altă dată, executarea silită s-a finalizat - nu prezintă relevanță sub aspectul vinovăției față de faptele din data de 23.09.2002. Pentru aceste considerente, Curtea consideră ca fiind greșită soluția de achitarea a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.271 al.1 pen. din data de 23.09.2002.
Din cuprinsul rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău rezultă că organul de urmărire penală a avut în vedere și faptele inculpatului din data de 3.10.2002, dar pentru care în mod eronat a dispus scoaterea de sub urmărire penală. De aceia Curtea consideră că în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune prevăzută de art.271 al.1 penal în două infracțiuni prevăzute de art. 271 al1 și de art.271 al.2 penal, pentru care soluțiile pronunțate sunt legale în raport cu probele administrate.
Față de aspectele de mai sus, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.a cu art.3859pct.18 pr.pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.5203/A/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
Se va casa în parte decizia penale nr.5203/A/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău cu privire la admiterea apelului declarat de inculpatul și achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art.271 al.1 penal și se va menține cu privire la această infracțiune soluția pronunțată prin sentința penală nr.3223/8.12.2006 a Judecătoriei Bacău.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei casate.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău vor rămâne în sarcina acestuia.
Cu privire la recursul declarat prin avocat de inculpatul, la data de 15.12.2008, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.a pr.pen îl va respinge ca tardiv.
În cauză, inculpatul a fost prezent în instanță la data de 18.11.2008, când s-a judecat apelul și s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27.11.2008. Conform prevederilor art.3853cu art.363 al.3 pr.pen. pentru partea prezentă la dezbateri termenul de recurs curge de la pronunțare. În cauza de față, pronunțarea deciziei apelate a avut loc la data de 27.11.2008 iar inculpatul putea declara recurs până la data de 8.12.2008. Inculpatul a declarat recurs la data de 15.12.2008, mult peste termenul de recurs.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales în fața instanței de recurs.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.a cu art.3859pct.18 pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.5203/A/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
Casează în parte decizia penale nr.5203/A/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău cu privire la admiterea apelului declarat de inculpatul și achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art.271 al.1 penal.
Menține cu privire la această infracțiune soluția pronunțată prin sentința penală nr.3223/8.12.2006 a Judecătoriei Bacău.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei casate.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău rămân în sarcina acestuia.
II. În baza art.38515pct.1 lit.a pr.pen respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.5203/A/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă inculpatul la 200 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Valericaniculinagrosu Ștefan Nimineț
- -
- -
GREFIER,
- -
red.
red./
red. - EX.3
tehnored. - ex.2
18.05.2009
Judecători:Gabriel Crîșmaru, Valericaniculinagrosu Ștefan Nimineț
