Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 659/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM A NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR. 1152,-
DECIZIA NR. 659
Ședința publica din data de 11.08.2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Florentin
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea contestației in anulare formulată de contestatorul, fiul lui si, născut la 24 mai 1940, domiciliat in M,-, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 542/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns intimata, personal, lipsă fiind contestatorul.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Se învederează instanței că excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul, privind dispozițiile art. 271 al.2 a fost respinsă de Curtea Constituțională prin decizia penală nr. 568/15.05.2008, copie de pe aceasta fiind atașată la dosarul cauzei.
De asemenea, se învederează instanței că la dosar s-au depus din partea contestatorului concluzii scrise.
Intimata depune la dosar o copie de pe adresa nr. 351/20.03.2000 eliberată de Societatea Comercială Gospodărie Comunală Locativă si Transport D si înaintată domnului, arătând că alte cereri nu mai are de formulat in cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat in cauză.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai sunt cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri.
Intimata solicită respingerea contestației formulată de contestator.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât in cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 386
C.P.P.CURTE A:
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 29 iunie 2007 si înregistrată la nr. 1152,-, contestatorul a formulat contestație in anulare în temeiul art. 386 lit. C rap C.P.P. la art. 10 lit.i/1 C.P.P. împotriva deciziei penale nr. 542/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
In motivarea acestei contestații, a precizat că a înțeles să formuleze contestație in anulare a deciziei nr. 542/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, întrucât această instanță in mod greșit i-a respins ca nefondat recursul, fără a avea in vedere că la dosarul cauzei existau înscrisuri oficiale care probau calitatea sa incontestabilă de proprietar al imobilului din M,-, jud. D, nefăcând altceva decât să-și exercite dreptul său de proprietate si nu să o împiedice pe partea vătămată să folosească imobilul.
Totodată, prin contestație s-a formulat si o excepție de neconstituționalitate a disp. Art. 271 al.2
Față de această excepție invocată, dosarul a fost înaintat Curții Constituționale care prin decizia 568/15 mai 2008 a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 271 al.2, ridicată de către contestator in prezenta cauză.
Având in vedere că această contestație a fost formulată in termenul prev. de art. 388 și C.P.P. a fost invocat cazul prev. de art. 386 lit. c C.P.P. in baza art. 391 al.2 C.P.P. curtea apreciază că se impune admiterea in principiu a acesteia, urmând ca in continuare această cale de atac să fie examinată in fond.
Analizând prezenta contestație, curtea apreciază că este nefondată astfel cum se va arăta in continuare:
Prin decizia penală nr. 542/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 105/24.04.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița si împotriva sentinței penale nr. 1250/24.10.2006 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploieștia reținut că prin sentința penală nr. 1250 din 24 octombrie 2006 Judecătorei M s-a dispus condamnarea inculpatului ( fiul lui și, născut la 24 mai 1940 în comuna Lungă,județul D,cetățean român, absolvent a 12 clase, căsătorit, cu 4 copii majori, pensionar, cu antecedente penale fără a fi recidivist) domiciliat în municipiul M,-, județul D, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 al.2 cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pe durata de 2 ani și 6 luni, în conformitate cu art. 81-83.
Cod PenalConform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pentru sancțiunea de 5 milioane ROL, amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 561/2002 pronunțată de aceeași instanță, urmând ca în final inculpatul să executate alăturat această pedeapsă.
În latură civilă s-a dispus repunerea părților în situația anterioară săvârșirii infracțiunii.
Totodată, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanță a reținut că în luna decembrie 2004 inculpatul a ocupat o parte din imobilul situat în municipiul M,-, aparținând părții vătămate, situație juridică stabilită prin mai multe hotărâri judecătorești, ultima fiind sentința penală nr. 561/2002 a Judecătoriei Moreni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1390/2002 a Curții de Apel Ploiești, pusă în executare silită prin procesul-verbal nr. 259 din 14 iulie 2003.
Contestația la executare formulată de acesta a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia civilă nr. 301/2004 a Tribunalului Dâmbovița, schimbându-se în tot soluția adoptată de prima instanță, prin sentința civilă nr. 259/2003.
Ca urmare, după rămânerea definitivă a hotărârii, el a depozitat o serie de aparate electrocasnice și piese de mobilier într-una din camerele imobilului în care locuiește, inclusiv prin zidirea breșei creată în zid pentru acces, astfel încât partea vătămată este împiedicată să folosească spațiul respectiv.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere circumstanțele reale în care a comis fapta și datele personale, fiind cunoscut cu antecedente penale.
S-a constatat de asemenea că fapta dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare, pe durata grațierii condiționate de care a beneficiat pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 561/2002 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se revocarea acesteia și executarea alături de sancțiunea stabilită în cauză, prin cumul aritmetic, conform art. 7 din Legea nr. 534/2002.
Sentința primei instanțe a fost confirmată de Tribunalul Dâmbovița, care prin decizia penală nr. 105 din 24 aprilie 2007 respins ca nefondat apelul exercitat de inculpatul, sub aspectul existenței faptei și vinovăției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal inculpatul, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
În esență a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate prin dispozițiile art.271 al.2 cod penal, atâta timp cât s-a dovedit că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin uzucapiune de lungă durată.
Pe de altă parte, executarea silită efectuându-se împotriva administratorului clădirii,nici nu ar fi cunoscut intenția părții vătămate de a locui în aceasta.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod pr. Penală, cu executarea exonerării de orice răspundere penală și civilă.
Totodată s-au depus ca înscrisuri noi, copii de pe motivarea cererii de renunțare în revizuirea, obiect al dosarului civil nr. 1754/2004 și o notificare adresată la data de 7 decembrie 2006 președintelui Consiliului Local al municipiului
A mai precizat instanța de recurs in motivarea deciziei că, prin dispozițiile art. 271 alin.2 Cod penal, legiuitorul ocrotește o stare de fapt fundamentată pe o hotărâre judecătorească aflată în vigoare la momentul săvârșirii acțiunii incriminate de acest text, prin atingerea adusă respectivei situații de fapt, materializată în împiedicarea părții vătămate de a folosi imobilul aflat în stăpânirea sa legitimă și implicit lezarea relațiilor sociale legate de autorizarea înfăptuirii justiției prin hotărâri judecătorești.
Așadar latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești se realizează prin comiterea acelor acte materiale, apte a obstrucționa exercițiul drepturilor de către titularul proprietar, cum ar fi ocuparea unei suprafețe locative, încuierea ori blocarea vreunei uși de acces în cadrul construcției inclusiv prin introducerea unor lucruri aparținând făptuitorului nelegitim, consumându-se la momentul creării stării de pericol pentru funcționarea statului de drept, determinat la intervenția autorității judecătorești.
În speță, prin sentința civilă nr. 4362/1998 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 981/1999 a Tribunaului D, pronunțate în contradictoriu și cu recurentul, în calitate de intervenient în interes propriu, s-a admis acțiunea în revendicare exercitată de partea vătămată - intimată, dispunându-se obligarea pârâtei D să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, situat în municipiul M, județul D,-, reidentificat ulterior sub numărul 8.
Ulterior, prin sentința penală nr. 561 din 17 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Moreni, definitivă prin decizia penală nr. 1390 din 11 octombrie 2002 Curții de Apel Ploiești, alături de alți inculpați, recurentul a fost condamnat în temeiul art. 271 al.2 cod penal la pedeapsa de 5.000.000 ROL amendă penală, pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, având ca obiect situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanțele civile menționate.
Totodată, reținând existența faptei și vinovăției, instanțele penale au dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării coinculpaților și - să lase părții vătămate, în deplină proprietate și posesie imobilul cu destinație de locuință situat la adresa de mai sus.
Prin procesul verbal nr. 259 încheiat la 14 iulie 2003, la cererea părții vătămate, executorul judecătoresc a adus la îndeplinire aceste dispoziții civile declarând ca fiind scoși din posesia spațiilor folosite pe inculpații respectivi, inclusiv inculpatul, care fiind prezent la executarea silită au luat cunoștință că în situația în care nu lasă imobilul în deplină proprietate și posesie a titularului legitim, comite infracțiunea incriminată în art. 271 Cod penal.
Legalitatea actelor de executare civilă silită a fost confirmată prin decizia civilă nr. 301 din 20 octombrie 2004 Tribunalului Dâmbovița, care modificând sentința civilă nr. 956 din 11 noiembrie 2003 Judecătoriei Morenia respins contestația la executare introdusă de recurentul.
Prin urmare susținerea acestuia privind necunoașterea situației juridice a imobilului în litigiu și restabilirea drepturilor legitime determinate de autoritatea judecătorească nu este reală, el fiind parte intervenientă atât în procesele civile cât și semnând procesul verbal de punere în posesie, pe care l-a contestat în condițiile legii civile.
Separat de aceasta, din probele administrate s-a reținut că, nesocotind titlurile executorii (civil și penal) precum și noua situație de fapt stabilită conform hotărârii judecătorești, după aproximativ două luni de la respingerea contestației la executare, recurentul nu numai că nu a eliberat spațiile ocupate fără drept, dar a trecut la efectuarea și a altor acte de împiedicare a folosinței imobilului că către titularul legitim, depozitând într-una din camerele aparținând părții vătămate diferite aparate electrocasnice ( frigider, televizor,piese de mobilier).
Mai mult s-a extins și în altă cameră,iar pentru împiedicarea accesului acesteia a zidit breșa creată în peretele despărțitor special pentru facilitarea exercitării dreptului de folosință.
Reținându-se că, deși, contestatorul invocă cazul de contestație in anulare prev. de art. 386 lit. c cu C.P.P. referire la art. 10 lit. i/1 C.P.P. în esență, el solicită practic o reanalizare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost cercetat in dosarul - al Curții de Apel Ploiești, respectiv să se constate că faptele sale nu întrunesc elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 271 al.2 pentru care a fost condamnat.
Observând prevederile art. 10 lit. i/1 p se constată că acestea se referă la existența unor cazuri de nepedepsire prevăzută de lege.
Din motivele formulate de contestator, insă, nu se deduce că el s-ar referi la existența unor cazuri de nepedepsire, ci așa cum s-a arătat in paragraful anterior, el susține că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Având in vedere această situație, curtea apreciază că prezenta contestație in anulare este nefondată, motiv pentru care urmează să fie respinsă cu această motivație, în temeiul art. 392
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul,domiciliat in M,-, jud. D, cu privire la decizia penală nr. 542/2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Respinge contestația in anulare formulată împotriva deciziei penale mai sus menționată, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 90 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.08. 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Florentin
Grefier,
Red. FT/
2 ex/25.08.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Florentin
