Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 9/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.9
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de parte civilă, domiciliată în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr. 195 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, privind pe intimații inculpați, fiul lui și, născut la 09.07.1937, domiciliat în comuna, județul D și, fiul lui și, născut la 05.03.1966, domiciliat în comuna, județul D, prin care s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și partea vătămată, a fost desființată în parte sentința penală nr.62 din 16 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, iar pe fond, în baza disp.art.170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioară săvârșirii infracțiunii, partea vătămată urmând să reintre în posesia bunurilor care i-au fost atribuite prin sentința civilă nr.793 pronunțată la data de 26 august 2004 de Judecătoria Pucioasa, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr.224 din 22 august 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.6691/2005.
Potrivit art.14 și art.346 Cod procedură penală, rap.la art.998 - 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată alăturat celei penale și au fost obligați inculpații la plata în solidar a sumei de 1.500 lei daune morale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Conform art.193 alin.6 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții - inculpați la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către apelanta - parte civilă (efectuate la instanța de fond și apel).
Prin aceeași decizie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpații și, împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta parte civilă asistată de avocat G, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar și intimații-inculpați și, acesta din urmă fiind reprezentat de, potrivit procurii judiciare nr.954/03.03.2007, fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
- 2 -
Avocat G, având cuvântul pentru recurenta - parte civilă, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat G, având cuvântul pentru recurenta - parte civilă, critică hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în latură penală cât și civilă, deoarece în mod greșit s-au aplicat intimaților - inculpați amenzi de câte 1.500 lei fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.271 alin.2 Cod penal, articol de lege ce prevede închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda între 300 lei și 2.000 lei.
A mai aratat că inculpații nu au respectat sentința civilă nr.793 din 26 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, întrucât prin amenințări cu acte de violență și proferare de expresii jignitoare, au împiedicat în mod continuu pe partea vătămată să locuiască în partea de imobil atribuit, folosindu-se de bunuri care nu le aparțin, aceasta fiind nevoită să locuiască pe la rude, vecini, străini, în ciuda repetatelor intervenții ale organelor poliție care au constatat nerespectarea hotărârii și starea de tensiune, recurenta suferind traume fizice și psihice ca urmare a acestei stări de fapt.
A apreciat că inculpații au săvârșit o faptă cu un grad de pericol social ce necesită aplicarea unor pedepse mult mai aspre.
În ce privește latura civilă a cauzei, a arătat că nu s-au acordat daunele materiale în totalitate, daunele morale sunt în cuantum foarte mic, redus, cei doi inculpați fiind obligați în solidar la câte 1.500 lei, deși recurenta a făcut dovada costurilor suplimentare.
Solicită instanței admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, depune la dosar concluzii scrise, arată că nu este adevărat că s-ar fi opus la punerea în posesie a numitei și nici nu a amenințat-o, dimpotrivă aceasta locuiește la bloc, are camerele imobilului atribuit încuiate, vine cu și însoțită de polițiști, el fiind bolnav cardiac.
Precizează că este de neînțeles atitudinea recurentei față de, fiul acesteia pe care dorește să-l arunce în stradă, deși el a construit pe cont propriu cele trei camere ale imobilului, din care ar trebui să fie evacuat abuziv și ilegal.
Mai arată că neavând cunoștință de procedurile legale au ajuns în situația de a fi intimați și nu recurenți și de a nu se apăra în mod corespunzător.
Solicită instanței respingerea recursului declarat de partea vătămată ca fiind nefondat, urmând a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că recursul declarat de recurenta - parte civilă este fondat, solicitând instanței admiterea recursului, majorarea pedepselor aplicate inculpaților, respectiv a amenzilor, precum și a daunelor morale.
CURTEA:
- 3 -
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.195 din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și partea vătămată, a fost desființată în parte sentința penală nr.62 din 16 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, iar pe fond, în baza disp.art.170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioară săvârșirii infracțiunii, partea vătămată urmând să reintre în posesia bunurilor care i-au fost atribuite prin sentința civilă nr.793 pronunțată la data de 26 august 2004 de Judecătoria Pucioasa, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr.224 din 22 august 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.6691/2005.
Potrivit art.14 și art.346 Cod procedură penală, rap.la art.998 - 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată alăturat celei penale și au fost obligați inculpații la plata în solidar a sumei de 21.500 lei daune morale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Conform art.193 alin.6 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții - inculpați la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către apelanta - parte civilă (efectuate la instanța de fond și apel).
Prin aceeași decizie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpații și, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța decizia, respectiva instanță de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.62 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 16 aprilie 2007 în dosarul nr-, în baza disp.art.271 alin.2 Cod penal, cu aplicarea disp.art.63 alin.3 teza a II-a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpaților fiul lui și al, născut la data de 09 iulie 1937 în, județul D și, fiul lui și al, născut la data de 05 martie 1966 în, județul D, domiciliat în comuna, județul D, la amenzi în sumă de câte 1.000 lei, aceștia fiind obligați în baza disp.art.191 alin.1 Cod procedură penală și la plata a câte 95 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa nr.702/P/2006 din 25 octombrie 2006 înregistrat sub nr.1702/02.11.2006, au fost trimiși în judecată inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de disp.art.271 alin.2 Cod penal, constatându-se următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr.793/2004 pronunțată de Judecătoria Pucioasa au fost partajate bunurile dobândite în timpul căsătoriei de partea vătămată și inculpatul, celei dintâi revenindu-i, printre altele, o parte din locuința care a constituit domiciliul conjugal al foștilor soți - compusă din 3 camere, un hol, o sală, o baie, o bucătărie și o polată (situată în fața bucătăriei) și terenul aferent, asupra cărora a fost pusă în posesie de către executorul judecătoresc la 24 noiembrie 2005.
Inculpații și au împiedicat-o pe partea vătămată să folosească imobilele reprezentând partea din comunitatea care i-a revenit în urma partajului, prin hotărâre judecătorească, primul negând că ar fi desfășurat o asemenea activitate, cel de-al doilea (fiul numitei ) susținând, la prezentarea
- 4 -
materialului de urmărire penală, că acestea au fost edificate de el - cu toate că n-au fost produse dovezi care să-i justifice afirmațiile.
Conduita inculpatului, de nerecunoaștere a atitudinii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, a fost contrazisă de declarațiile martorilor G și, care s-au coroborat cu susținerile părții vătămate care s-a constituit parte civilă cu sumele de 5.000 lei daune materiale, constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului care-i aparține și 5.000 lei daune morale.
În faza cercetării judecătorești, inculpații s-au situat pe aceeași poziție de contestare a acuzațiilor părții vătămate.
a precizat în declarația sa că în realitate partea vătămată nu a avut niciodată intenția de a folosi bunurile care i-au fost atribuite în urma partajului, de la data punerii în posesie, venind în imobil doar de două ori - de fiecare dată însoțită de organele de poliție sau de reprezentanți ai televiziunii și că el nu a împiedicat-o în nici un mod să-l folosească.
Inculpatul a menționat în depoziția sa, că a permis părții vătămate să-și folosească partea din imobil dobândită prin partaj (care în realitate a fost construită de el), recunoscând însă că cele două bunuri care-i aparțin - un casetofon și un carnet de muncă - au fost găsite de către reprezentanții organelor de poliție în partea din imobil atribuită părții vătămate.
Au fost anexate dosarului înscrisuri și au fost ascultați martorii, și G, și
Instanța a reținut că în timp ce martorul a declarat că partea vătămată n-a fost împiedicată să utilizeze partea din imobil asupra căreia dobândise un drept exclusiv de proprietate, Gae vidențiat faptul că poarta de acces era închisă cu lanț, situație în care a fost nevoită să solicite inculpatului să-i permită să intre în
A fost înlăturată ca nesinceră depoziția martorei, prin prisma relațiilor de dușmănie recunoscute ca existente între ea și inculpați.
În urma examinării probelor administrate în cele două faze procesuale, instanța a concluzionat că inculpații nu au permis părții vătămate să utilizeze imobilul atribuit acesteia prin hotărâre judecătorească, asupra căruia fusese pusă în posesie de către executorul judecătoresc, faptă probată prin declarațiile părții vătămate, a inculpatului și ale martorilor G și, care realizează elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev.de disp.art.271 alin.2 Cod penal.
În baza textului de lege enunțat, inculpații au fost condamnați la pedepse cu amendă într-un cuantum mediu, instanța ținând cont în procesul de individualizare de consecințele activității lor infracționale - partea vătămată fiind pusă în situația imposibilității utilizării bunurilor proprietate personală, dar și de persoana celor sancționați, care nu au antecedente penale.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și partea vătămată, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele sale, procurorul a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților sunt nejustificat de mici, având în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal,în condițiile în care aceștia au împiedicat-o în mod continuu
- 5 -
pe, prin amenințări cu acte de violență și proferarea de expresii jignitoare să locuiască în partea din imobil atribuit prin sentința civilă nr.793 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 26 august 2004 în dosarul nr.356/2002.
Fiind nevoită să renunțe la folosirea propriului imobil și să locuiască în altă parte, apelanta a suferit traume fizice și psihice.
Cum faptele sunt caracterizate de un grad ridicat de pericol social, pedepsei ar fi trebuit să fie mai ferme.
Procurorul a susținut că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală și pentru că s-a omis pronunțarea restabilirii situației anterioare, așa după cum a reclamă disp.art.170 Cod procedură penală, măsură a cărei neaplicare are consecințe negative în ceea ce privește dreptul părții vătămate de a intra în posesia imobilului și de a-l apăra în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni.
În motivele sale, partea vătămată susține că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt nejustificat de mici, raportat la criteriile generale de individualizare prev.de disp.art.72 Cod penal, în concret la gradul ridicat de pericol social al faptei, care impunea sancțiuni mai severe, numai astfel putând fi corectată conduita acestora.
Pe de altă parte, instanța a omis să dispună restabilirea situației anterioare - măsură a cărei neaplicare o împiedică în continuare să intre în posesia imobilului, fiind privată de un drept recunoscut de lege și printr-o hotărâre judecătorească.
Mai precizează apelanta - parte civilă că instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, pe care a exercitat-o alăturat celei penale, în ciuda faptului că a dovedit costurile suplimentare pe care a fost nevoită să le suporte, constând în chiria pe care a plătit-o pentru utilizarea altor spații de locuit și pentru medicamente, urmare a stării prelungite de stres prin care a trecut (apelarea în permanență la organele de poliție și nedreptatea care i s-a făcut, fiindu-i refuzat dreptul de a se bucura de imobilul care i-a fost atribuit după 45 de ani de muncă).
mai solicitat apelanta ca inculpații să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare efectuate la fond și în apel.
Au fost anexate dosarului, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 21 mai 2007, dată de către procuror în dosarul nr.252/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, procesul verbal întocmit de ajutorul șefului Postului de Poliție, fotografii ale imobilului în litigiu și procesul verbal de cercetare la fața locului din 05 martie 2007 întocmit de către Poliția orașului.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma disp.art.371 și art.378 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și partea vătămată, se privesc ca fondate.
Așa după cum în mod corect s-a invocat în motivele formulate în scris, ale celor doi apelanți, instanța de fond a omis să facă aplicarea în cauză a disp.art.170 Cod procedură penală, privind restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, dat fiind că schimbarea acestei situații a rezultat în mod vădit, prin activitatea celor doi inculpați.
Nerespectarea unei hotărâri judecătorești prin acte posterioare punerii ei în executare - cazul în speță - este o faptă care aduce grave prejudicii activității de înfăptuire a justiției.
- 6 -
Restabilirea situației anterioare este o măsură obligatorie, partea vătămată urmând să fie repusă în drepturile care i-au fost recunoscute pe cale judecătorească asupra părții vătămate din imobilul construit în timpul căsătoriei, care i-a fost atribuită și pentru care s-a efectuat punerea sa în posesie de către executorul judecătoresc.
Este evident că inculpatul a fost chiar parte în procesul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.793 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 26 august 2004 în dosarul nr.356/2002, rămasă irevocabilă, la a cărei executare se împotrivește.
Elementul material al infracțiunii, împiedicarea părții vătămate de a folosi un imobil deținut în baza hotărârii judecătorești invocate mai sus, este pe deplin realizat și totodată dovedit.
Pe lângă declarațiile părții vătămate care se coroborează cu fapte sau împrejurări rezultând din declarațiile martorilor și G în sensul disp.art.75 Cod procedură penală, stau mărturie ale acțiunilor celor doi inculpați de a împiedica pe mama, respectiv, fosta soție, în utilizarea imobilului recunoscut prin hotărâre de partaj, pusă în executare de către executorul judecătoresc - înscrisurile depuse atât în faza de urmărire penală cât și cea de judecată - procesul verbal întocmit la 30 august 2006 de reprezentanți ai Primăriei și D și procesul verbal din 22 august 2006.
Martorii G și și parțial martorul au confirmat susținerile părții vătămate - atitudinea clară și sistematică a inculpaților de aoî mpiedica pe partea vătămată să folosească imobilul care i-a revenit prin sentința de partaj - refuzându-i în permanență accesul (poarta fiind legată cu un lanț și încuiată). Martorul a confirmat că apelanta - parte vătămată a apelat la ajutorul organelor de poliție, chiar dacă în rest prezintă - deformat situația existentă între părți.
Inculpatul subliniază în declarația sa că bunuri care-i aparțin au fost identificate în partea de imobil care a revenit apelantei - părți vătămate și că aceasta a venit în imobil însoțită de reprezentanți ai primăriei sau cu executorul judecătoresc și că o parte din camerele atribuite mamei sale în realitate sunt construite de el, un motiv în plus pentru a nu recunoaște efectele hotărârii judecătorești de partaj și de a refuza accesul mamei sale în imobilul atribuit.
face aceleași susțineri legate de venirea părții vătămate în imobilul în care el locuiește, doar însoțită, și că două dintre camerele fostei sale soții au fost construite de.
În mod greșit a fost înlăturată declarația martorei, faptul că s-ar afla în relații mai tensionate cu tatăl și fratele său nefiind de natură să-i lipsească de eficiență doveditoare relatările, de vreme ce acestea se coroborează cu fapte care rezultă din ansamblul probelor, cu atât mai mult cu cât a fost apreciată ca edificatoare pentru dezlegarea pricinii de către instanța de fond, declarația martorului care recunoaște că nu vorbește cu partea vătămată de mai mulți ani.
Răspunderea penală a inculpaților a fost angajată în mod corect,după identificarea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev.de disp.art.271 alin.2 Cod penal, încadrare juridică justificată de situația de fapt expusă și constatarea că aceștia au acționa cu vinovăție sub forma intenției.
- 7 -
Individualizarea pedepselor s-a realizat, în aprecierea tribunalului, în mod corect, cu respectarea criteriilor generale prev.de disp.art.72 Cod penal - dispozițiile generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor, dar și persoana inculpaților, fără antecedente penale.
Prin urmare, pedepsele de câte 1.000 lei apar judicios cuantificate, reacția organelor judiciare netrebuind să fie exagerată, ci doar fermă, iar sancțiunile drepte.
Prin prisma vârstei și profilului psiho-socio-moral ale celor doi inculpați, atât ca natură cât și ca modalitate de executare, pedepsele stabilite vor asigura realizarea scopurilor prevăzute de disp.art.52 Cod penal.
Este fondată și critica apelantei - părți vătămate, potrivit căreia instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de ea alăturat celei penale.
Aceasta formulase pretenții civile în sumă de 1.000 lei, din care 5.0+00 lei daune materiale reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe care a fost împiedicată să-l folosească, deși îi fusese atribuit printr-o hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă, pronunțată în procesul având ca obiect partaj bunuri comune și 5.000 lei daune morale, însă instanța de fond a omis să se pronunțe în legătură cu aceste sume.
Infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești - supusă analizei, are pe lângă un obiect juridic special (relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției) și unul secundar constând în relațiile referitoare la drepturile persoanelor care se realizează prin hotărâri judecătorești.
Reținând posibilitatea de a soluționa acțiunea civilă alăturat celei penale, tribunalul a constatat că, în parte, sub aspectul daunelor morale, pretențiile formulate de către partea vătămată apar justificate în considerarea suferințelor îndelungate și stresului, provocate de atitudinea inculpaților de a se opune prin orice mijloc la luarea în străinătate și utilizarea părții de imobil asupra căreia a fost pusă în posesie de către executorul judecătoresc, împiedicând-o să se bucure de propria sa casă.
Întrucât, compensația bănească cu acest titlu trebuie să repare prejudiciul de natură morală încercat de către apelantă, tribunalul a apreciat cuantumul acesteia la un nivel rezonabil - de 1.500 lei.
Pe de altă parte, nu există dovezi că părții vătămate i-ar fi fost cauzat prin acțiunile conjugate ale celor doi inculpați și un prejudiciu material.
Este adevărat că aceasta a anexat dosarului de fond mai multe acte medicale care atestă că suferă de mai multe afecțiuni pentru care a fost nevoită să urmeze tratament medicamentos și chiar să se interneze în Spitalul P, însă nu s-a făcut proba că între activitatea infracțională desfășurată de către inculpați și aceste consecințe, ar exista legătură de cauzalitate.
Pe de altă parte, cu toate că martora a declarat în depoziția sa că, potrivit relatărilor părții vătămate aceasta ar fi locuit într-un apartament din, cu chirie, nu s-au produs înscrisuri care să probeze în mod neechivoc, că un asemenea cost, echivalând cu un prejudiciu material a fost suportat.
Apelurile declarate de către inculpați s-au constata a fi nefondate.
Așa după cum s-a subliniat în cele ce preced, instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a probelor administrate în cauză, dând eficiență disp.art.75 Cod penal, în conformitate cu care, declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea
- 8 -
adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (în concret cu declarațiile martorilor, G și în parte, cu declarația inculpatului și a martorului ) și a dat încadrarea juridică corectă faptelor pentru săvârșirea cărora a fost angajată răspunderea penală a apelanților - inculpați.
Totodată, instanța de fond a individualizat pedepsele aplicate acestora, cu respectarea criteriilor generale prev.de disp.art.72 Cod penal, - gradul de pericol social concret al faptelor, dispozițiile părții generale a Codului Penal și limitele sancțiunii prevăzute de textul incriminator, dar și persoana inculpaților - fără antecedente penale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs numai partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Această persoană, deși în cererea de recurs a învederat că motivele de recurs le va depune la termenul prevăzut de lege, totuși, nu a procedat în acest sens.
Cu ocazia dezbaterilor, recurenta - parte vătămată a arătat, prin apărătorul său ales, că în mod greșit s-au aplicat intimaților - inculpați amenzi de câte 1.500 lei fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.271 alin.2 Cod penal, articol de lege ce prevede închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda între 300 lei și 2.000 lei.
A mai arătat că inculpații nu au respectat sentința civilă nr.793 din 26 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, întrucât prin amenințări cu acte de violență și proferare de expresii jignitoare, au împiedicat în mod continuu pe partea vătămată să locuiască în partea de imobil atribuit, folosindu-se de bunuri care nu le aparțin, aceasta fiind nevoită să locuiască pe la rude, vecini, străini, în ciuda repetatelor intervenții ale organelor poliție care au constatat nerespectarea hotărârii și starea de tensiune, recurenta suferind traume fizice și psihice ca urmare a acestei stări de fapt.
A apreciat că inculpații au săvârșit o faptă cu un grad de pericol social ce necesită aplicarea unor pedepse mult mai aspre.
În ce privește latura civilă a cauzei, a arătat că nu s-au acordat daunele materiale în totalitate, daunele morale sunt în cuantum foarte mic, redus, cei doi inculpați fiind obligați în solidar la câte 1.500 lei, deși recurenta a făcut dovada costurilor suplimentare.
Potrivit art.385/10 alin.1 și 2 Cod procedură penală, recursul trebuie să fie motivat, motivele de recurs formulându-se în scris până la cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Potrivit art.385/10 alin.2/1 Cod procedură penală, în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin.1 și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, se iau în considerare din oficiu.
Curtea, constată, după cum s-a arătat deja, că partea vătămată nu a respectat prevederile art.385/10 alin.2 Cod procedură penală, iar dintre motivele sale de recurs numai cel privind aplicarea unor pedepse greșit individualizate se regăsește printre cele ce se iau în considerare din oficiu.
Analizând, în consecință, decizia recurată strict în conformitate cu dispozițiile art.385/10 alin.2/1 Cod procedură penală, Curtea reține că nici unul dintre
- 9 -
cazurile prev.de art.385/9 alin.1 pct.1-7, 10, 13,14, 19 și 20 nu poate fi incident vis-a-vis de decizia instanței de apel.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, tribunalul a menținut în mod corect pedepsele aplicate inculpaților și pentru infracțiunile săvârșite, prima instanță făcând și aplicarea corectă a disp.art.72 Cod penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptelor săvârșite, a împrejurărilor concrete de săvârșire a faptelor și a persoanei inculpaților.
Nu pot fi primite susținerile părții vătămate în sensul că pedepsele ar fi prea blânde, întrucât, după cum a reținut și instanța de apel, acestea sunt judicios cuantificate prin prisma vârstei și profilul psiho-socio-moral al celor doi inculpați, atât ca natură cât și ca modalitate de executare, fiind de presupus că se va asigura realizarea scopului prevăzut de art.52 cod penal și anume, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată, domiciliată în com. jud.D, împotriva deciziei penale nr.195/207 a Tribunal D și sentinței penale nr.62/2007 a Judecătoriei Pucioasa, privind pe intimații inculpați și.
Obligă recurenta la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2008
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.EV
2 ex./11.01.2008
dos.f- Judecătoria Pucioasa
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
