Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 4/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.4
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 27 septembrie 1979, domiciliat în B,-.-, nr.21-29, - 1-G 4,.E,.10,.218, împotriva deciziei penale nr.218 din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.144 din 12 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Găești. A fost respins ca tardiv apelul declarat de asigurătorul SC""SA B, împotriva aceleiași sentințe penale.
Prin sentința penală nr.144 din 12 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Găești, în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art.83 Cod penal.
S-a admis în parte, latură civilă a cauzei respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a inculpatului în acțiunea civilă alăturată celei penale, obligând asigurătorul SC""SA alături de inculpat la 3.000 lei daune morale și la 250 lei daune materiale către partea civilă și la 485,40 lei daune materiale cu dobânda legală către Spitalul Județean
A fost obligat asigurătorul SC""SA alături de inculpat la 500 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată, iar inculpatul a mai fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, lipsă fiind recurentul asigurător de răspundere civilă SC""SA B - Sucursala D și intimații - părți civile și Spitalul Județean de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-au depus la dosar motive de recurs formulate de recurentul-inculpat și recurentul-asigurător de răspundere civilă SC""SA B - Sucursala
Recurentul - inculpat, având cuvântul personal, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului. Depune la dosar copia procesului verbal de începere a urmăririi penale încheiat la 01 iunie 2005 emis de Poliția orașului G și a Rezoluției din 01 iunie 2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, arată că acest proces penal nu trebuia pornit pentru că instanța nu a fost sesizată legal, deoarece procesul verbal de începere a urmăririi penale este datat la 01 iunie 2005, deci la peste 5 luni de la accident, fiind un act nul întrucât nu se face referire la vreo plângere prealabilă, ba mai mult, hotărăște organul de cercetare penală, contrar legii procesual penale, că în acest caz urmărirea penală se începe din oficiu.
A mai arătat că rezoluția de constatare și de confirmare a procesului verbal la care a făcut referire este un act nul, întrucât procurorul face referire la un proces verbal de sesizare din oficiu întocmit în data de 13 decembrie 2004 și la procesul verbal nul mai sus amintit, deci nici în acest al doilea caz plângerea prealabilă nu există.
De asemenea și referatul de terminare a urmăririi penale - datat în iulie 2005, este un act nul, deoarece neexistând o plângere prealabilă, rezultă că a fost trimis în judecată în mod ilegal.
Având în vedere cele trei acte procedurale nule și nici o dovadă până la ele a existenței plângerii prealabile, consideră că instanța de fond nu a fost legal sesizată și deci, Rechizitoriul de trimitere în judecată este și el nul, iar procesul penal a fost pornit în mod ilegal.
A mai precizat recurentul că motivul soluției contrazice dispozitivul hotărârii, deoarece, la art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 a asigurărilor se statuează "În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați". Așadar, inculpatul nu poate fi obligat să răspundă față de persoana vătămată pentru prejudiciile cauzate ci doar asiguratorul, câtă vreme inculpatul face dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă.
Apreciază că inculpatul nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea civilă, fie că se exercită pe cale separată, fie că este alăturată celei penale în procesul penal, cum este cazul de față, acesta fiind doar citat pentru opozabilitate, dar fără a fi parte în această acțiune.
Totodată, arată că asigurătorul răspunde pentru toate prejudiciile cauzate prin accidente de autovehicule, fie că acestea sunt materiale, fie că sunt morale, potrivit art.10 alin.1 lit.b din Ordinul CSA nr.3113/2003, iar conform art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 răspunderea asigurătorului se extinde și asupra cheltuielilor de judecată.
Față de motivele enunțate mai sus, solicită a se constata că hotărârea este contrară legii asigurărilor, făcându-se în mod greșit aplicarea ei.
A mai susținut că instanțele de fond și de apel nu s-au pronunțat asupra legalității unui mijloc de probă de a cărei valabilitate depindea continuarea procesului penal și însăși finalitatea ei și solicită a se constata dacă certificatul medico-legal emis de IML C (prin care se stabilește un număr de 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale) este un mijloc de probă obținut legal, fiind obținut cu încălcarea art.15 lit. b din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale aprobate prin ordinul nr.1.134/C/25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr.255/04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei.
Apreciază că prin omisiunea instanței de a-l fi încunoștiințat de anumite drepturi legate de efectuarea unei noi expertize, i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar instanța de fond l-a condamnat în baza unor acte medico-legale care nu au fost prezentate niciodată la dosar, respectiv radiografia ce atestă diagnosticul de fractură de corp vertebral L 2 cu fragment osos dislocat.
Față de cele mai sus prezentate, solicită admiterea recursului, urmând a se avea în vedere motivele de recurs aflate la filele 19 - 23.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpat și asigurătorul de răspundere civilă, hotărârile atacate fiind legale și temeinice,deoarece în mod just s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și soluționată corect latura civilă a cauzei.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită instanței respingerea ca nefondat a recursului declarat de asigurătorul de răspundere civilă, față de motivele de recurs invocate mai sus.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin decizia nr.218/6.11.2007 a Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.09.1979, -, domiciliat în B, str.-.- nr.21-29, --G4,.E,.218, sector 2, împotriva sentinței penale nr.144/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.1504/11.08.2005.
De asemenea, a fost respins ca tardiv apelul declarat de asigurătorul B, împotriva aceleiași sentințe penale, fiind obligați apelanții la câte 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia respectivă, instanța de control judiciar reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.144/12 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.1504/2005 în baza art.184 alin.2 și 4 a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.09.1979, domiciliat în B, str.-.- nr.21-29, --G4,.E,.218, sector 2 la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei stabilindu-se termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art.83
S-a admis în parte latura civilă a cauzei respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a inculpatului în acțiunea civilă alăturată celei penale, obligând asigurătorul alături de inculpat la 3000 lei daune morale și la 250lei daune materiale către partea civilă și la 485,40 lei daune materiale cu dobânda legală către Spitalul Județean
A fost obligat asigurătorul alături de inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare de judecată către partea vătămată, iar inculpatul a mai fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea de 12/13 decembrie 2004 inculpatul datorită stării de oboseală adormit la volanul autoturismului înmatriculat în circulație sub nr.- în timp ce se deplasa pe autostrada B-Pitești și în apropierea km 62 pe teritoriul comunei a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată care se deplasa regulamentar în direcția
Leziunile traumatice produse părții vătămate au necesitat 90-100 zile îngrijiri medicale.
Probatoriile avute în vedere la adoptarea soluției au constat în procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul medico legal nr.243/V/2005 și declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile stabilite prin art.72 și fiind îndeplinite cerințele instituite prin art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
La rezolvarea laturii civile a cauzei au fost avute în vedere actele depuse de către partea vătămată, constituită parte civilă și de către Spitalul Județean
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel inculpatul și asigurătorul B-Sucursala D, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele scrise de apel inculpatul critică hotărârea instanței de fond prin aceea că urmărirea penală nu s-a desfășurat în conformitate cu prescripțiile legii deoarece nu a existat plâmgere prealabilă a persoanei vătămate și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a inculpatului în acțiunea civilă.
Se mai critică hotărârea instanței de fond deoarece instanța de fond a admis probatoriului cu un certificat medico legal emis de IML C prin care s-a majorat numărul de zile îngrijiri medicale de la 50-55 zile îngrijiri medicale la 90-100 zile îngrijiri medicale precum și încălcarea dreptului la apărare.
În motivele scrise de apel ale asigurătorului se critică soluția instanței de fond pentru considerentul că părții civile a fost despăgubit integral, nemai impunându-se obligarea în solidar cu inculpatul la 3000 lei daune materiale.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum dispozițiile art.372 alin.2 pr.pen. permit, probatoriile administrate și avute în vedere de instanța de fond precum și motivele de recurs invocate, a apreciat că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că apelul declarat de inculpatul este nefondat.
Astfel, după cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța de fond în mod corect a reținut existența situației de fapt și vinovăția inculpatului în ce privește producerea accidentului de circulație pe autostrada B-Pitești în noaptea de 12/13 decembrie 2004, când acesta a adormit la volanul autoturismului și a intrat în coliziune lovind în spate autoturismul condus de partea vătămată, evenimentul rutier soldându-se cu vătămarea gravă a acesteia, leziunile traumatice necesitând 90-100 zile de îngrijiri medicale.
A mai reținut Tribunalul că nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la modul de desfășurare al urmăririi penale, respectiv inexistența plângerii prealabile a persoanei vătămate atâta timp cât la fila 18 dosar urmărire penală există declarația - plângerea prealabilă a părții vătămate prin care solicită efectuarea cercetărilor pentru infracțiunea de vătămare corporală și constituirea de parte civilă.
De asemenea, s-a reținut și că nu este fondat nici motivul de apel cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a inculpatului în acțiunea civilă atâta timp cât acesta nu poate fi exonerat de răspundere civilă în caz de condamnare cum de altfel instanța de fond s-a și pronunțat deoarece asigurătorul răspunde în limita sumelor asigurate, iar sumele ce depășesc cuantumul stabilit de lege urmează a fi suportate de către inculpat.
Tribunalul a mai apreciat că sunt neîntemeiate și criticile privind modul în care s-au administrat probatoriile în dovedirea stării de sănătate a părții vătămate, respectiv eliberarea certificatului medico legal nr.326/A2/10.02.2005 eliberat de Serviciul de Medicină Legală C prin care s-a mărit numărul de zile de îngrijire medicală la 90-100 zile, dispunerea raportului de nouă expertiză medico legală nr.A5/11449 din 20.02.2006 efectuat de Minovici B și obținerea avizului Comisiei de Avizare și Control a actelor medico legale din cadrul INML Minovici B pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art.287 pr.pen. instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului și a realizării modului activ al judecății, instanța formându-și convingerea pe baza probelor administrate în cauză.
Întrucât instanța de fond a apreciat că se impune lămurirea sub toate aspectele a stării de sănătate a părții vătămate după eliberarea certificatului medico legal nr.326/A2/10.02.2005 eliberat la cerere de către C, măsurile de vindecare și de tratament ale lui evoluând în timp, a dispus în conformitate cu normele metodologice aplicabile înticmirea raportului de nouă expertiză medico legală în cadrul INML Minovici B și a solicitat avizul de avizare și control din cadrul aceleiași instituții.
Instanța de control judiciar nu a constatat vreo încălcare a prevederilor care reglementează efectuarea expertizei medico legale stabilite prin regulamentul de aplicare a nr.OG1/2000.
Prin aceasta nu s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului ci dimpotrivă măsurile dispuse a contribuit la stabilirea cât mai exactă a situației în cauză.
Cu privire la apelul declarat de către asigurătorul Sucursala D s-a constatat că acesta este tardiv, reținându-se că așa cum rezultă din practicaua încheierii din 6 iunie 2007 reprezentantul asigurătorului a fost prezent la dezbateri pe când apelul a fost declarat la data de 11.07.2007 cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.3 pr.pen.
Împotriva acestei decizii și pe cale de consecință și împotriva sentinței Judecătoriei Găești au declarat recursuri inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă, criticând-o sub diferite temeiuri, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul a învederat în recursul declarat că instanța de judecată nu a fost legal sesizată; că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; că hotărârea este contrară legii asigurărilor, făcându-se în mod greșit aplicarea ei și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze dreptul său la apărare și să influențeze soluția procesului.
Referitor la cele patru aspecte învederate s-a arătat, în esență, că procesul verbal de începere a urmăririi penale datat 1.06.2005 este un act nul deoarece a fost întocmit fără să existe plângerea prealabilă a persoanei vătămate, același lucru afirmându-se și despre referatul de terminare a urmărririi penale din luna iunie 2005.
De asemenea, se susține că inculpatul nu putea fi obligat să răspundă față de persoana vinovată pentru prejudiciile cauzate, acest lucru stând doar în sarcina angajatorului câtă vreme se face dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă, concluzia fiind aceea că inculpatul nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea civilă.
S-a mai arătat că nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au pronunțat asupra legalității certificatului medico-legal emis de IML C prin care s-a stabilit în data de 10.02.2005 un număr de zile de 90-100 de zile de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată. În continuare inculpatul a mai susținut că instanța de fond a omis să-l încunoștiințeze de drepturile pe care le are în legătură cu efectuarea noii expertize medico-legale. De asemenea, inculpatul a mai arătat că instanța de fond l-ar fi condamnat în baza unor acte medico legale care nu au fost niciodată prezentate la dosar, cu referire la o radiografie din data de 15.02.2005, care a stat și la baza eliberării certificatului medico legal nr.326/A/2005.
În fine, inculpatul solicită considerarea ca motiv de recurs și toate celelalte motive formulate în cererea de apel asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat sau pe care le-a tratat superficial, solicitând admiterea recursului declarat cu consecința casării ambelor hotărâri atacate și a dispunerii încetării procesului penal.
La rândul său asigurătorul de răspundere civilă a arătat că în fapt, partea civilă a fost despăgubită integral de către societatea de asigurare în calitate de asigurător de răspundere civilă în baza poliței de asigurare RCA seria - nr.-, în urma accidentului produs la data de 12 decembrie 2004, conform declarației dată de soția acestuia ( în numele său deoarece în perioada respectivă domnul se afla imobilizat la pat). Astfel, doamna declara " prin primirea acestei sume, declar că nu mai am nici o pretenție în legătură cu accidentul sus-menționat, acum sau în viitor față de ".
În drept, conform art.43 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România "despăgubirea se stabilește pe baza convenției dintre asigurat, omnu 12 decembrie 2004, conform dect cu consecința casării ambelor hotărâri atapersoana păgubită și asigurător, potrivit contractului de asigurare, ori prin hotărâre judecătorească".
Convenția dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător a fost realizată prin despăgubirea acordată părții civile în valoare de 11.100 RON.
Conform art.55 alin.4 "odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite și că nu mai au nici o pretenție de la asigurătorul de răspundere civilă și asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.
Din declarația dată de doamna coroborată cu art.55 alin.4 reiese indubitabil că orice pretenții ulterioare acceptării despăgubirii de la asigurătorul de răspundere civilă, față de acesta din urmă s-au față de asigurat (persoana vinovată) sunt nelegale și nefondate.
Drept urmare, a învederat că solicită respingerea pretențiilor civile solicitate de partea civilă și modificarea hotărârii penale a Judecătoriei Găești, menținută de Tribunalul Dâmbovița inclusiv în ceea ce privește înlăturarea societății de asigurare de la plata cheltuielilor de judecată îîn procesul penal în conformitate cu art.23 pct.6 și 7 din Normele de aplicare ale Ordinului nr.3113/2003.
Curtea, verificând hotărârile atacate conform art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art.3859C.P.P. constată că recursul inculpatului este nefondat, în timp ce recursul asigurătorului de răspundere civilă este inadmisibil, urmând a fi respinse cu aceste titluri.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de către inculpatul, Curtea constată în primul rând că această persoană nu pune în discuție nici realitatea faptei pentru care se desfășoară cercetări împotriva sa și nici vinovăția sa în desfășurarea evenimentului, vinovăție care îi aparține în mod exclusiv și pe care o recunoaște.
Inculpatul, pe tot parcursul procesului penal a învederat instanțelor de judecată în mod extrem de amănunțit o serie de vicii de care ar fi lovit mai multe acte procedurale precum și mijloace de probă administrate pe parcursul cercetării desfășurate de organele de urmărire penală, dar și pe parcursul cercetării judecătorești, bombardând pur și simplu instanța de fond cu o serie întreagă de cereri vizând recuzările unor membrii al comisiei de expertiză care au întocmit raportul de nouă expertiză medico legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici", excepția de neconstituționalitate a disp. art.54 din Codul d e procedură penală, strămutarea procesului penal de la Judecătoria Găești, precum și memorii pe diferite aspecte, cele mai multe dintre acestea reluate prin motivele de apel și de recurs.
Curtea reține, pe de o parte, în consens cu Tribunalul Dâmbovița, că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de prima instanță, după cum s-a arătat anterior, beneficiind pe deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, culminând cu declarațiile inculpatului de recunoaștere și regret ale faptei comise.
Instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.72, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de săvârșire a faptelor și a persoanei inculpatului care se află la primul contact cu legea penală, neavând antecedente penale, posedă studii superioare și având o educație corespunzătoare în societate.
De asemenea, și latura civilă a cauzei a fost just soluționată în concordanță cu dispozițiile legale incidente și cu dovezile aflate la dosarul cauzei.
Referitor la motivele de recurs ale inculpatului, Curtea constată următoarele:
C de al patrulea motiv de recurs (corespunzător art.3859pct.10 C.P.P.) invocat de această parte și anume acela referitor la faptul că instanța (instanțele) nu s-a(u) pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze dreptul său la apărare și să influențeze soluția procesului, se referă practic la pretinsele nulități ale certificatului medico-legal nr.326/A2/10.02.2005 întocmit de Institutul de Medicină Legal C care ar fi fost eliberat după expirarea termenului prevăzut de actele normatiive incidente în materie și ale raportului de nouă expertiză medico legală întocmit de INML Minovici care nu ar fi avut competența emiterii în situația concretă a unuia asemenea act și care s-ar fi efectuat cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează această efectuare (acest aspect reiese din motivele de apel la care recurentul face trimitere); precum și la omisiunea instanței de a-i fi încunoștiințat de anumite drepturi legate de efectuarea noii expertize și prin care i-a fost încălcat dreptul la apărare dar și la condamnarea sa în baza unor acte medico legale care nu au fost prezentate la dosar (radografia părții vătămate din data de 15.02.2005).
Curtea reține că potrivit disp.art.197 alin.1 încălcările C.P.P. dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act și că aspectele invocate de recurentul inculpat fac parte, dacă ar fi reale, din această categorie de neregularități, ce ar conduce la nulitatea relativă a actelor astfel întocmite.
Potrivit art.197 alin.3 teza I încălcarea C.P.P. acestor dispoziții atrage nulitatea actului numai dacă acest lucru a fost invocat în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Raportând aceste dispoziții la situația concretă din dosar se observă că inculpatul nu a respectat momentele mai sus menționate prevăzute imperativ de lege, invocând nulitatea certificatului medico legal și a raportului de nouă expertiză sub aspectele deja arătate mai târziu, după ce a realizat consecințele acestor acte medicale asupra încadrării juridice a faptei săvârșite și asupra necesității unei plângeri prealabile în cauza de față.
Astfel, la termenul din data de 22.03.2006 această parte a arătat că nu are obiecțiuni referitor la raportul de nouă expertiză, chiar dacă ulterior, în scurt timp revenit și a negat acest lucru, aspect care însă nu s-a putut proba și în urma cercetărilor efectuate de judecătorul cauzei.
Așadar, legalitatea întocmirii acestor acte medico legale nu mai poate fi pusă în discuție și nici măcar din oficiu, conform art.197 alin.4 teza a II a C.P.P. nefiind afectate în speța aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei cât timp avizele date asupra acestor acte de către Comisia de Avizare și Control din cadrul INML Minovici.
În fapt, inculpatul contestă aceste acte medico legale pentru că acestea evidențiază o realitate care îl pune în imposibilitatea de a-și mai susține principalul său argument pentru desființarea hotărârilor judecătorești și anume acela al inexistenței plângerii prealabile.
Referitor la împrejurarea că instanța de fond i-ar fi încălcat dreptul la apărare prin omisiunea de a-l fi încunoștiințat asupra posibilității de a participa la fectuarea expertizei se constată că într-adevăr la momentul la care s-a dispus efectuarea expertizei nu i s-au adus la cunoștință inculpatului prevederile art.120 alin.3 C.P.P. însă această lipsă de rol activ a instanței de fond nu poate în nici un caz conduce la concluzia că i s-ar fi afectat dretul la apărare al acestuia din moment ce ulterior exactitatea evaluărilor pe care le conține actul respectiv a fost confirmată prin avizul Comisiei Superioare de medicină legală din cadrul INML Minovici (fila 126 dosar fond).
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de inculpat (corespunzător art.3859pct.2 C.P.P.) și anume acela că instanța nu a fost legal sesizată întrucât nu există o plângere prealabilă a părții vătămate, referitor la care inculpatul se referă, de asemenea, în mod exhaustiv, se constată că orice discuție pe această temă devine lipsită de obiect având în vedere că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune, în speță, prev. de art.184 alin.1 și 3 pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cursul cercetării judecătorești s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform actelor medicale despre care s-a făcut vorbire anterior, în infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 pentru care nu mai este necesară o astfel de plângere, urmărirea penală făcându-se din oficiu.
Totuși, chiar și așa, în pofida tuturor argumentelor logice și doctrinare invocate de recurent, este neîndoielnic că intenția părții vătămate de a formula plângere penală împotriva inculpatului, intenție dedusă din coroborarea actelor de la filele 17 și 18 dosar urmărire penală, acte în baza cărora s-a și dispus inițial începerea urmăririi penale împotriva acestuia. Este adevărat că ambele acte nu prezintă vreo dată certă a depunerii lor la organul de cercetare penală, greșeală aparținând evident acestuia din urmă, însă această eroare nu poate fi determinantă în aprecierea termenului de introducere a plângerii prealabile atâta timp cât nici data de la care curge termenul de 2 luni de zile prev. de art.284 nu C.P.P. reiese în mod neechivov, din actele și lucrările dosarului apărând ca fiind situate în a doua Jal unii decembrie 2004.
În ceea ce privește motivele 2 și 3 de recurs și anume acelea că motivarea soluțieie contrazice dispozitivul hotărârii și hotărârea este contrară legii (asigurărilor), făcându-se în mod grești aplicarea ei (ceea ce corespunde motivelor prev. de art.3859pct.9 și pct.171- ultimul în prezent abrogat prin art.I pct.185 din Legea nr.356/2006), Curtea nu achiesează la punctul de vedere al recurentului inculpat care are o interpretare improprie și favorabilă sieși a textelor de lege în baza cărora a fost obligat la despăgubiri către partea civilă.
Concluzia acestuia în sensul că nu poate fi obligat la răspundere față de persoana vătămată pentru prejudiciile cauzate, ci doar asigurătorul câtă vreme inculpatul face dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă.
După cum reiese din interpretarea sistematică și rațională a art.54 și urm. din Legea nr.136/1995 modificate și reactualizate contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă este un act care nu poate fi opus părții vătămate, el preluând efecte (de principiu ca orice contract, cu anumite excepții prevăzute de lege) numai către părțile contractante. Concluzia la care ajunge inculpatul din acest punct de vedere este una absurdă, ceea ce ar conduce la desființarea principiului pe care se clădește răspunderea civilă delictuală, ea neputând fi evident, însușită și nici primită.
Având în vedere și faptul că nici motivele de recurs ce se iau în considerare din oficiu prev. de art.3859alin.3 C.P.P. nu sunt incidente vis-a-vis de decizia supusă controlului judiciar, Curtea, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit. C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpatul ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de asigurătorul de răspundere civilă, Curtea constată că acesta este inadmisibil, neputând fi analizat pe fondul său întrucât după cum a constatat corect Tribunalul Dâmbovița, apelul declarat de această parte a fost tardiv introdusă. Într-adevăr, din practicaua încheierii din data de 6.06.2007 din dosar nr.1504/2005 al Judecătoriei Găești reiese că reprezentantul asigurătorului a fost prezent la dezbateri, apelul fiind declarat la data de 11.07.2007, cu depășirea termenului de 10 zile prev. de art.363 alin.3
C.P.P.Drept urmare, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.a se C.P.P. va respinge recursul ca inadmisibil.
Având în vedere și disp. art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 septembrie 1979, domiciliat în B,-.-, nr.21-29, - 1 - G 4,.E,.10,.218, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă B-Sucursala D, cu sediul în Târgoviște, b-dul - C nr.3A, - cod poștal -, județul D, ca inadmisibil.
Obligă pe fiecare recurent la plata unei sume de câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 ianuarie 2008.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. / - 3ex./ 18.01.2007
Dosar fond. 1504/2005 - Judecătoria Găești
Jud. fond
Dosar apel - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. apel, -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
