Nerespectarea regimului transportului rutier public (art 281 ind 1 cod penal). Decizia 627/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 627/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 112/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
La a doua strigare a cauzei s-a prezentat avocat cu delegație de apărător ales al inculpatului recurent, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocatul ales al inculpatului a depus la dosar înscrisuri.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și:
Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel precizând că i s-a încălcat dreptul inculpatului la apărare deoarece acesta a solicitat prin cerere scrisă amânarea cauzei pentru angajare avocat. Cererea formulată a ajuns la instanță după cinci zile astfel că inculpatul a fost lipsit de apărare.
Mai învederează instanței faptul că potrivit art. 300 alin.1 pr.penală instanța este datoare să verifice regularitatea actului de sesizare, dar în speță nu s-a făcut această aplicațiune astfel că fiind un motiv de ordine publică se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare pentru a fi respectate disp. art. 300 alin 1 și următoarele pr.penală.
Pe fondul cauzei, în principal a solicitat a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului. Precizează că trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut pentru că acesta nu a respectat disp. art. 289/1 din legea specială în sensul că nu avea licențele corespunzătoare pentru transporturile rutiere, dar din actele dosarului rezultă că certificatul de înregistrare este în exclusivitate în conformitate cu Codul 6023 - transporturi ocazionale de călători. Continuu s-a vorbit despre faptul că inculpatul avea nevoie de licență de transport, de traseu și de licență de vehicul, dar era necesară numai cea de transport care a fost eliberată la 20 aprilie 2005 și este valabilă până în 2010.
În ce privește licențele de traseu, Legea nr. 102 - este legea mai favorabilă - care modifică Ordonanța nr. 109 nu mai este individualizată și nici definită, dar inculpatul avea avizul primăriilor cap de linie pentru transportul rutier de călători ocazional.
În subsidiar a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul aplicării unei amenzi penale care poate fi suficientă.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale atacate.
În ce privește solicitarea inculpatului de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, învederează instanței că la momentul judecării cauzei inculpatul nu a fost prezent, la dosar nu era nici o cerere de amânare iar în conformitate cu dispozițiile procedurale apărarea nu era obligatorie astfel că instanța în mod corect a procedat la judecarea apelului.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicită a fi înlăturate susținerile inculpatului în sensul că nu mai erau necesare și celelalte două licențe, deoarece activitatea infracțională a fost în 2005 când în era în vigoare Ordonanța nr. 109, iar apariția Legii nr. 102 nu poate fi considerată ca o lege mai favorabilă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 153/12 martie 2008 Judecătoriei Sibiu, în baza art. 281/1 alin.2 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare
În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art 64 lit. a - c.
Cod PenalÎn baza art. 81 alin. 1.Cod Penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 3 ani și 10 luni ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat și s-a atras atenția acestuia asupra art. 83.Cod Penal
S-a constatat că partea vătămată Autoritatea Rutieră Română nu are calitate procesuală în cauză.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul este asociat unic și administrator la Trans 2003, societate comercială având ca și obiect de activitate efectuarea de transporturi rutiere de călători.
În această calitate inculpatul deși știa, că nu deține licență de execuție pentru traseu și licență de execuție pentru vehicul, acte necesare și obligatorii pentru efectuarea transportului public de persoane, a dispus sau a efectuat personal, transport de persoane cu microbuzele aparținând societății comerciale al cărei administrator este, fie pe raza municipiului Curtea de A, fie pe raza județului
Pe data de 28.01.2005, din dispoziția inculpatului, microbuzele cu nr. de înmatriculare B- 77891, - și B-29-, au efectuat pentru TRANS 2003, transporturi rutiere publice de persoane pe traseul - Curtea de A, fără ca TRANS 2003 sau inculpatul să dețină licență de transport sau autorizație de transport valabilă, licență de execuție pentru traseu și nici licență de execuție pentru vehicul.
Cu ocazia unui control al traficului rutier, efectuat la data de 07.02.2005 de către o echipă mixtă, alcătuită din lucrători din cadrul Poliției Rutiere Curtea de A și Autoritatea Rutieră Română - Agenția A, pe str. - din mun. Curtea de A, a fost depistat numitul, în timp ce efectua, în calitate de conducător auto, un transport rutier public de persoane pe ruta - Curtea de A, cu microbuzul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare B-29-, aparținând TRANS 2003 cu sediul în comuna, jud, A, reprezentată de inculpatul, având calitatea de asociat unic și administrator al acestei firme, fără a poseda licență de execuție pentru vehicul și licență de transport.
Pe data de 22.03.2005, din dispoziția și cu consimțământul inculpatului, s-au efectuat pentru TRANS 2003, transporturi rutiere publice de persoane pe traseul Curtea de A -, cu microbuzele cu nr. de înmatriculare B-29- și B-77891, fără ca societatea comercială pentru care se efectuau transporturile rutiere sau inculpatul să dețină licență sau autorizație de transport valabilă, licență de execuție pentru traseu și nici licență de execuție pentru vehicul.
Pe data de 19.04.2005 TRANS 2003 a obținut licență de transport public rutier valabilă de la data de 20.04.2005 până la data de 19.04.2010, dar nu a obținut licență de execuție pentru traseu și nici licență de execuție pentru vehicul, de asemenea obligatorii pentru desfășurarea activității de transport rutier public, și, deși nu avea aceste licențe, inculpatul a continuat să dispună și să organizeze pentru TRANS 2003, efectuarea de transporturi rutiere publice de persoane pe traseul C de A - și retur.
În ziua de 20.04.2005, din dispoziția inculpatului, s-a efectuat un transport rutier public de persoane pentru TRANS 2003, cu microbuzul având nr. de înmatriculare B-29- pe traseul - Curtea de A - de A, fără ca inculpatul sau TRANS 2003 să dețină licență de execuție pentru vehicul și nici licență de execuție pentru traseu.
De asemenea, pe data de 06.07.2005, s-a efectuat pentru TRANS 2003, din dispoziția inculpatului, un transport rutier public de persoane pe traseul Curtea de A - Oești, cu microbuzul având nr. de înmatriculare B-77891, deși nu existau licență de execuție pentru vehicul și nici licență de execuție pentru traseu.
Pe data de 12.07.2005, din dispoziția și cu consimțământul inculpatului, s-a efectuat, cu microbuzul având nr. de înmatriculare - un transport rutier public de persoane pe traseul - Curtea de A, fără ca inculpatul sau societatea comercială respectivă să dețină licență de execuție pentru vehicul sau licență de execuție pentru traseu.
Tot din dispoziția inculpatului, pe data de 26.08.2005, s-a efectuat, cu microbuzul având nr. de înmatriculare B-29-, pe traseul Oești - Curtea de A, un transport rutier public de persoane, fără existența licenței de execuție pentru vehicul și a licenței de execuție pentru traseu.
Faptele inculpatului, care, în calitate de asociat unic și administrator al TRANS 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus și consimțit efectuarea pentru TRANS 2003, în zilele de 28.01.2005, 07.03.2005 și 22.03.2005, de transporturi rutiere publice de persoane cu microbuzele cu nr. de înmatriculare B-77891, -,B-29- și B-29-, pe traseul Curtea de A -, fără ca inculpatul sau TRANS 2003, să dețină licență de transport sau autorizație de transport valabilă și nici licență de execuție pentru traseu, iar în zilele de 20.04.2005, 06.07.2005, 12,07.2005 și 26.08.2005, a dispus și consimțit efectuarea de transporturi publice rutiere de persoane pentru TRANS 2003, cu microbuzele având nr. de înmatriculareB-29TRW, B-77891, - și B-29-, pe traseele - de A - Curtea de A, Curtea de - Oești, - Curtea de A și Oești - Curtea de A, fără ca inculpatul sau societatea comercială să dețină licență de execuție pentru traseu, constituie infracțiunea de nerespectarea regimului transportului rutier public prev. și ped. de art. 2811alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.
Cod PenalInculpatul, în apărarea sa, a susținut în faza de urmărire penală că, ar deține toate documentele legale pentru efectuarea de transport public de persoane, în speță, avizele primăriilor ce se aflau pe rutele de transport. Această apărare a fost înlăturată în primul rând, de faptul că, în speță, nu avizele primăriilor erau necesare pentru a efectua în mod legal transport de persoane, ci erau necesare licențele de transport și licențele de execuție pentru vehicul și pentru traseu care nu puteau fi eliberate decât de Autoritatea Rutieră Română, după cum stipulează nr.OUG 109/2005, aprobată și completată de Legea nr. 102/2006.
Inculpatul, știa foarte bine acest lucru, de vreme ce la un moment dat, a făcut demersurile legale în vederea obținerii documentelor necesare pentru efectuarea în mod legal a transportului ( 161-162 ), demersuri abandonate însă, fără a se cunoaște motivele.
Inculpatul, în apărarea sa, a încercat, să acrediteze ideea, prin intermediul martorului ( 151), că nu ar fi singurul care s-ar afla în această situație și că influențele locale ale consilierilor locali sau ale polițiștilor, ce dețin și ei societăți de transport, l-ar fi împiedicat să obțină documentele legale. Această apărare, a fost considerată neîntemeiată, pe de o parte pe considerentul că, este o pură susținere nedovedită cu nimic altceva, iar pe de altă parte, de faptul că, încălcarea legii de către alte persoane, nu poate fi un temei pentru propria atitudine ilegală. Instanța a considerat că, dacă inculpatul ar fi fost interesat să activeze în condiții de legalitate, nu avea decât să depună toată documentația cerută de lege, și în ipoteza refuzului emiterii autorizațiilor cerute, să atace dispozițiile -ului în fața instanței de judecată. Inculpatul, nu a efectuat însă nici un demers în vederea respectării condițiilor legale de transport, ci pur și simplu, a efectuat transportul de persoane fără nici-o autorizație.
În final, instanța de fond a apreciat că prin modul și mijloacele concrete de comitere a faptei (efectuarea de transport cu numeroase microbuze, pe numeroase trasee fără nici un fel de documente legale), împrejurările de timp și loc ale comiterii lor (pe parcursul a câtorva luni), urmările foarte grave ce s-ar fi putut produce, scopul urmărit (obținerea de foloase materiale fără plata unei taxe legale) și persoana inculpatului (studii medii, căsătorit, doi copii minori), este justă, aplicarea unei pedepse de 1 an și 10 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
S-a mai concluzionat că partea vătămată nu are această calitate procesuală în cauză, întrucât infracțiunea dedusă judecății este una de pericol și nu de rezultat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, fără însă a indica motivele care îl îndreptățesc la o astfel de apreciere.
Prin decizia penală nr. 112/19 mai 2008 Tribunalului Sibiua fost respins ca nefondat apelul inculpatului motivat de aceea că fapta este dovedită și a fost corect încadrată juridic, iar pedeapsa a fost bine individualizată.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând a se casa hotărârea și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului pentru că i s-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că deși a trimis cerere scrisă pentru amânare în vederea angajării unui apărător, instanța a soluționat apelul, a mai invocat și faptul că prima instanță nu a verificat regularitatea actului de sesizare ceea ce duce la casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Pe fondul cauzei a arătat că fapta nu constituie infracțiune întrucât acea licență de transport valabilă până în anul 2010, iar licențe de traseu conform Legii nr. 102 (care modifică Ordonanța nr. 109) nu mai era necesară; în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unei amenzi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză, cu prilejul soluționării apelului, inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare. Astfel, deși la data de 14 mai 2008 inculpatul a solicitat prin cerere scrisă( 14-15 dosar apel) acordarea unui termen pentru apărare, instanța a soluționat apelul la data de 19 mai 2008. este adevărat că cererea a ajuns la instanță în data de 19 mai 2008 și a fost înregistrată la 20 mai 2008 (ceea ce duce la neimputabilitatea încălcării dreptului la apărare de către instanța de apel) însă faptul că inculpatul a solicitat amânarea cauzei și prezența în fața instanței de apel a unui apărător, iar instanța nu a acordat termen soluționând la primul termen cauza fără ca apelantul să-și poată face apărarea, constituie o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 6. pr.penală.
Prin urmare, constatându-se că inculpatului i s-a încălcat dreptul de a se apăra în apel, iar interesul aflării adevărului și justa soluționare a cauzei necesită soluționarea apelului cu cunoașterea motivelor pe care inculpatul le invocă în apărarea sa, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.c pr.penală recursul inculpatului va fi admis, se va casa hotărârea instanței de apel și se va trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru rejudecarea apelului.
Cu prilejul rejudecării vor fi analizate și motivele invocate de inculpat în acest recurs privitoare la verificarea regularității actului de sesizare, întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii reținute și a individualizării pedepsei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 153/12.03.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. MB
Tehnored. VV 2 ex/09.12.2008
MI,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
