Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 629/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 629/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 171/01.09.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent asistat de avocat ales - și partea civilă intimată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care partea civilă intimată a depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.e pr.penală a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului deoarece acesta s-a aflat în legitimă apărare, partea civilă fiind o persoană extrem de violentă fizic și verbal, cu cheltuieli judiciare în toate fazele procesuale. Precizează că inculpatul s-a apărat de partea civilă care mergea spre el cu o. Mai arată că s-a ajuns la o soluție de condamnare pe baza declarației unui singur martor, total nesinceră.
În ce privește latura civilă a cauzei învederează instanței că pretențiile civile sunt exagerate având în vedere vârsta părții civile, iar suma solicitată de Spitalul Județean Sibiu nu a fost dovedită în totalitate astfel că instanța nu putea să o acorde.
Partea civilă a solicitat respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de transport.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de faptele comise, iar probele administrate coroborate cu expertiza medico legală efectuată în cauză duc la concluzia evidentă a vinovăției inculpatului, iar în ce privește legitima apărare, la dosarul cauzei nu sunt probe în acest sens.
Inculpatul, având ultimul cuvânt susține că este nevinovat, el s-a apărat la agresiunea părții vătămate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 148 din 23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în baza art. 334.C.P.P. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1,2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 20.03.1937 în Sibiu, județul Sibiu, domiciliat în Sibiu, str. -. -, nr. 34, județul Sibiu, CNP -, la:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal, în dauna părții vătămate, domiciliat în Sibiu, str. -. -, nr. 34, județul Sibiu.
Au fost interzise inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 Cod penal:
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Pe aceeași durată, de 5 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim. Cod penal.
A fost aplicat art. 359 alin. 1 Cod penal și a fosta atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal.
În baza art. 313 din Lega 95/2006, art. 14, 15 și 346.C.P.P. coroborat cu art. 998, 999 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și, în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 9859,62 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare privind pe partea vătămată, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei sume, până la data efectuării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.
În baza art. 14,15,16 și 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, 999 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 632 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea medicamentelor necesare tratamentului părții vătămate în sumă de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate în cauză.
În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul să-i plătească părții vătămate suma de 1.116 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 126 lei reprezentând costul raportului de constatare și al expertizei medico-legale efectuate în cauză, și suma de 990 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, partea vătămată și inculpatul locuiesc în același imobil, în apartamente diferite, existând între aceștia o stare conflictuală de aproximativ 3 ani, când inculpatul s-a mutat în imobil. În data de 27.03.2007, în jurul orelor 11, părțile se aflau în curtea imobilului și au avut din nou discuții contradictorii, iar inculpatul a luat un pahar în care se afla vopsea și a aruncat conținutul acesteia pe hainele și pe fața părții vătămate. Auzind strigătele acesteia, soția părții vătămate a adus un lighean cu apă și a încercat să îl spele pe acesta pe față, după care a chemat serviciul de ambulanță și organele de poliție.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic Județean Sibiu, fiind internat în perioada 17.03.2007-11.04.2007 cu diagnosticul, arsură corneo-conjunctivală chimică gr. II OD, gr. III OS. bronșic". La data de 13.04.2007 partea vătămată a fost din nou internată în spital, până la data de 16.05.2007.
La data de 10.05.2007 a fost efectuat un raport de constatare medico-legală potrivit căreia partea vătămată a suferit la data de 27.03.2007 leziuni oculare care s-au putut produce prin acțiunea locală a unei substanțe chimice, leziuni care necesită un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă evoluția este favorabilă.
Întrucât starea sănătății sale nu s-a ameliorat, partea vătămată a fost din nou internată la Clinica de Sibiu în data de 30.07.2007 și apoi în perioada 07.11.2007-23.11.2007.
În cauză s-a efectuat la data de 07.02.2008 un raport de expertiză medico-legală, stabilindu-se că partea vătămată a suferit leziuni traumatice constând în arsuri corneo-conjunctivale de gradul II ( la nivelul ochiului drept) și de gradul III (la nivelul ochiului stâng), leziuni care pot data din 27.03.2007 și care s-ar putea produce ca urmare a acțiunii locale la nivel ocular a unei substanțe chimice caustice. S-a mai reținut că vindecarea acestor leziuni a fost trenată, necesitând repetate internări și tratamente de specialiste, astfel încât se prelungește durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea la un total de 80-90 de zile. În fine, s-a stabilit că vindecarea leziunilor ochiului stâng s-a produs cu constituirea unui leucon (care determină o scădere severă a activității la nivelul ochiului stâng), modificare corneană cu caracter permanent ce constituie, din punct de vedere medico-legal, o infirmitate permanentă.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că în ziua respectivă, în jurul oarelor 13,30, a auzit o bubuitură provenind din partea din spate-dreapta a curții și l-a văzut pe în dreptul unui geam, ținând în mână o tip baseball iar geamul era spart și plasa de sârmă care îl proteja era ruptă. Întrucât partea vătămată l-a lovit cu bâta peste mână, a încercat să se apere și atunci s-au scurs câteva picături de vopsea din paharul pe care îl avea în mâna (filele 16, 17-18 din dosarul nr. 1533/P/2007 și fila 27 din dosarul -).
Inculpatul a mai arătat că în aceeași zi, în urmă cu două ore, în jurul orelor 11,00 partea vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare.
Cu toate acestea, la sosirea organelor de poliție inculpatul nu a menționat nimic în legătură cu gemul spart sau cu faptul că partea vătămată l-ar fi lovit cu bâta.
La cererea inculpatului au fost audiați în cauză numiții - și - vecini cu părțile - și fiica inculpatului. nu au asistat la incidentul dintre părți, declarând că partea vătămată este o fire agresivă, se ceartă și vorbesc urât cu toți vecinii. De asemenea, martorul - a afirmat că l-a văzut pe inculpat la o săptămână după incident, acesta având mâna roșie și i-as povestit că partea vătămată l-a lovit cu o, i-a spart un geam și a rupt plasa de la geam. Fiica inculpatului a declarat că în ziua respectivă a ajuns acasă în jurul orelor 16,00 și a găsit geamul spart, iar tatăl său era bandajat al mâna, mâna acestuia iar tatăl său era bandajat la mâna, mâna acestuia vindecându-se în două săptămâni.
Aceste aspecte au fost cunoscute de martori din relatările inculpatului, nefiind însă confirmate de agenții d poliție sosite la fața locului imediat după incident.
De asemenea, faptul că partea este o fire agresivă, se ceartă și vorbește urât cu toți vecinii nu are relevanță cu privire la incidentul petrecut în data de 27.03.2007 și nu justifică în vreun fel fapta inculpatului, fiind exclusă aplicarea dispozițiilor art. 44 Cod penal privind legitima apărare, dispoziții invocate de inculpat prin apărătorul său. Nu se poate reține nici o provocare inculpatului de către partea vătămată, în sensul prevăzut de art. 73 lit. b Cod penal, nefiind dovedită existența unei provocări produse prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei inculpatului sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Coroborând declarațiile inculpatului (filele 16,17-18,22 din dosarul nr. 1533/P/2007 și fila 27 din dosarul -) cu acela ale părții vătămate (filele 8, respectiv 479, cu ale martorilor - soția părții vătămate - (filele 15,16,-17, respectiv 48), (fila 45) și (fila 46), cu rapoartele întocmite de aceștia din urmă în urma deplasării la fața locului ( filele 18,19), cu raportul de constatare medico-legală nr. 313/II/a/39 întocmit la 10.05.2007 de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu (fila 9(, cu raportul de expertiză medico-legală nr. 95/II/a/7 întocmit la 07.02.2008 de aceeași instituție cu actele medicale și foile de observație depuse la dosar, instanța constată că este dovedită vinovăția inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. 1 și 2 Cod penal.
Astfel, chiar dacă inculpatul nu a prevăzut rezultatul grav al faptei sale - cauzarea unei infirmități permanente și a unor leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 80-90de zile de îngrijiri medicale - și nu l-a urmărit, a aruncat cu intenție directă vopseaua pe fața părții vătămate, urmărind vătămarea acesteia, însă rezultatul a fost mai grav decât cel urmărit de inculpat.
În raport de concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1,2 Cod penal.
În final s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă pentru care în raport de criteriile de individualizare a pedepsei reținute s-a aplicat pedeapsa și s-a ales modalitatea de executare a acesteia, după cum s-a arătat mai sus.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat ca justificate pretențiile Spitalului Județean de Urgență Sibiu admițând în totalitate pretențiile părții civile, procedând în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și partea civilă.
Criticile formulate de inculpat împotriva hotărârii atacate au vizat împrejurarea că fapta sa a fost săvârșită în stare de legitimă apărare, fiind determinată de prealabila lovire a inculpatului de către parte vătămată cu o.
Partea vătămată a solicitat acordarea tuturor pretențiilor solicitate acestea, după părerea sa, fiind pe deplin dovedite, iar prejudiciul constând în pierderea vederii, fiind deosebit de important.
Prin decizia penală nr. 171/01 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului și părții civile, fiind obligat fiecare apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt pe baza amplului probatoriu administrat în cauză, dând o corectă încadrare a faptelor reținute.
În raport de acesta nici o probă administrată în cauză nu susține apărările inculpatului apelant cum că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare. Mijloacele de probă administrate în susținerea afirmațiilor sale și care în opinia sa i le confirmă, sunt probe despre conduite anterioare ale părții vătămate, care descriu conflicte anterioare ale părții vătămate, ce denotă o anumită irascibilitate a acesteia, fără însă a face vreo referire la conflictul dedus judecății. O conduită anterioară a unei părți nu poate duce la concluzia că aceeași conduită a fost repetată în împrejurările conflictului dedus judecății și prin acesta să realizeze elementele atacului material, direct, imediat și injust prevăzut de art. 44 Cod penal, cu toate efectele sale subsecvente.
De asemenea, pedeapsa este bine individualizată fiind corect apreciată în raport de pericolul social prezent de fapta comisă cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța de fond făcând din acest punct de vedere o justă aplicațiune a dispozițiilor art. 52 și 72 Cod penal. De aceleași calități beneficiază și modalitatea de executare a pedepsei aleasă.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a făcut o reparație integrală prejudiciului material dovedit în cauză de ambele părți civile.
De asemenea, în raport de rezultatul produs, de zilele de îngrijiri medicale, de inconvenientul major al pierderii capacității vizuale la ochiul stâng, instanța a apreciat în mod corect și just întinderea prejudiciilor suferite de partea civilă în plan moral și a procedat la repararea lor.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului, inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal și civil, susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt, deoarece nu au fost evaluate declarațiile martorilor propuși în apărare, iar dintr-o altă perspectivă s-a susținut că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, impunându-se achitarea sa și modificarea cuantumului despăgubirilor acordate Spitalului Clinic de Urgențe Sibiu.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin.1 pct. 15 și 18.pr.penală.
Din perspectiva cazurilor de casare indicate mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază ca nefondate criticile formulate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în data de 27 martie 2007 în jurul orelor 1100, în curtea imobilului din Sibiu unde locuiesc inculpatul și partea vătămată, inculpatul i-a aruncat conținutul de vopsea dintr-un pahar în fața părții vătămate, cauzându-i leziuni care au produs o infirmitate permanentă, prin modificarea corneană cu caracter permanent a ochiului stâng.
Raportat la starea de fapt, instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptei, potrivit art. 182 alin.1, 2 cod penal, precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei.
În cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, neexistând o contrarietate evidentă și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei.
Astfel, declarația părții vătămate care afirmă că inculpatul i-a aruncat soluția dintr-un în față (7 ) se coroborează cu declarația martorei, care a declarat că în "prealabil inculpatul a amenințat- pe partea vătămată că îi va arunca vopsea în, după care i-a aruncat vopseaua în " (10 ) precum și cu raportul încheiat de polițiștii și, care conformă împrejurarea că partea vătămată a fost transportată la spital, iar inculpatul a fost identificat în persoana numitului, ocazie cu care acesta nu a afirmat că a fost lovit de partea vătămată cu o de base-ball sau că i s-a spart un geam ( 45, 46 dosar fond).
Martora - a declarat că l-a văzut de inculpat, după o săptămână, că "avea o mână roșie, iar inculpatul i - spus că a fost lovit de partea vătămată, care i-a spart un geam, iar martora, fiica inculpatului a declarat că a venit acasă după ora 1600și a văzut că geamul era spart, iar inculpatul avea un bandaj la mâna. Declarațiile acestor martore au ca sursă relatările inculpatului, acestea neparticipând la derularea conflictului.
În cauză nu s-a probat că a existat un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, ceea ce exclude existența unei legitime apărări.
Dintr-o altă perspectivă, din afirmațiile inculpatului nu rezultă că acesta ar fi reacționat, vopseaua ajungând pe fața inculpatului datorită acțiunii părții vătămate, ceea ce exclude condiția legitimei apărări, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Apărarea inculpatului că în urma loviturii aplicate de partea vătămată s-au scurs câteva picături de vopsea "pe fața acesteia" ( 27) este neconvingătoare raportat la împrejurarea că vesta pe care o purta aceasta prezenta urme consistente de vopsea(48).
Referitor la cheltuielile de spitalizare, acestea au fost justificate, potrivit Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1100/2005, fiind inclus tariful pe zi de spitalizare, contravaloarea consumabilelor, medicamente, materiale sanitare, analize laborator, alocația de hrană (80-131dosar fond), explicate pe cele trei perioade de spitalizare, iar suma rezultată este de 9859,62 lei.
Raportat la prejudiciul moral cauzat de suferința pricinuită și de infirmitatea permanentă suma de 20.000 lei acordată cu titlu de daune morale, reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b pr.penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului recurent.
Partea vătămată, deși a cerut cheltuieli de judecată, nu a justificat nici o cheltuială.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 171/01.09.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LC
Tehnored. VV 2 ex/27.11.2008
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
