Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2793/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 270
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea APELURILOR declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpatul și intimata - parte vătămată împotriva sentinței penale 960 din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns a apelantul - intimat - inculpat, personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, asistat de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar; de asemenea, a răspuns apelanta - parte vătămată, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței,pelanta - parte vătămată precizează că nu a fost prezență în fața instanței de fond întrucât nu a fost citată la nici un termen; la parchet a fost pentru actele necesare la BANK, și asta datorită faptului că fiica (victimă din acest dosar) sa a avut un credit bancar, și a fost nevoită să ia respectivele acte de la parchet pentru a le depune la bancă. Este mama victimei.
Apărătorul din oficiu al apelantului - intimat - inculpat, la cererea acestuia, solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător ales și pentru pregătirea apărării.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că este primul termen în apel, nu se opune cererii de amânare a cauzei, pentru lipsă de apărare și pentru pregătirea apărării; în cazul admiterii cererii de amânare, solicită instanței să acordă cuvântul cu privire la starea de arest a inculpatului.
Curtea, pune în vedere apărătorului din oficiu al apelantului - intimat - inculpat să aducă la cunoștință acestuia motivele de apel ale parchetului și, ulterior, să precizeze acesta dacă mai insistă în cererea de amânare, ori este de acord să fie judecat la acest termen, asistența juridică urmând să-i fie asigurată de către un apărător desemnat din oficiu.
Apelantul - intimat - inculpat, după ce ia legătura cu apărătorul din oficiu, învederează instanței că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu și dorește să se judece la acest termen.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, primul motiv de apel vizează faptul că, odată cu deliberarea asupra probelor, instanța de judecată, a arătat că, întrucât nu sunt contradicții, va renunța la audierea martorilor propuși prin rechizitoriu, și care susțineau actul de inculpare, administrând în schimb, în favoarea inculpatului, audierea unui martor în circumstanțiere.
În opinia parchetului, neaudierea nici unui martor în acuzare, în condițiile în care nu exista nici un motiv pentru care acești martori nu puteau fi citați și audiați nemijlocit de către instanța de judecată, echivalează cu o neefectuare a cercetării judecătorești, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
O altă critică vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante, în raport de natura infracțiunii pentru care a fost condamnat, respectiv omor calificat (și-a ucis soția cu mai multe lovituri de cuțit); din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, reiese că inculpatul, în mod frecvent, își lovea victima, există martori care spun că a alungat-o din casă, acesta și fiind motivul pentru care inculpata dorea să divorțeze.
Având în vedere circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, apreciază că pedeapsa aplicată, și reținerea de circumstanțe atenuante numai pe baza audierii unui martor care nu poate să dea la o parte atât declarațiile martorilor de la urmărirea penală, cât și expertiza medico - legală psihiatrică efectuată în cauză, care menționează că inculpatul are o acumulare a furiei, urii, dorinței de răzbunare.
În concluzie apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mult sub cuantumul just ce ar fi trebuit aplicat. De asemenea, urmează ca instanța de fond urmează să aibă în vedere că victima avea un copil în vârsta de 1an și 6 luni, ale cărui interese nu au fost în nici un fel protejate în acest proces,motiv pentru care apreciază necesară admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Cu menținerea stării de arest.
Apărătorul din oficiu al apelantului - intimat - inculpat precizează că apelul declarat vizează redozarea pedepsei. În raport de motivele de apel ale parchetului solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere neefectuarea cercetării judecătorești.
Totodată, solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere atât conduita inculpatului, înainte de săvârșirea faptei, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, cât și atitudinea acestuia după săvârșirea faptei, nu s-a sustras urmăririi penale ori cercetării judecătorești, imediat după comiterea faptei a anunțat poliția.
Apelanta - parte vătămată, în principal, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, rejudecând,solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii instanței de fond, și pronunțarea unei soluții temeinice și legale.
Apelantul - intimat - inculpat, având cuvântul, solicită efectuarea unei contraexpertize psihiatrice. Regretă sincer fapta; la data comiterii faptei, abia se externase de la Spitalul, era grav afectat de decizia soției cu privire la divorț.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului declarat deîmpotriva sentinței penale nr. 960/28.10.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală constată:
Prin sentința penală nr.960/28.10.2009, Tribunalul Bucureștil -a condamnat, în baza art.174-175 lit.c Cod Penal, cu aplic. art.74 lit.a și c Cod Penal, 76 lit.a pe Cod Penal inculpatul (fiul lui și, ns. la 14.03.1978 în B, domiciliat în B,-, sector 5, fără antecedente penale, CNP -) la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
A făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art.65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.67 alin.1 și 2.Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare, constând în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă.
În baza art.35 alin.2 după Cod Penal executarea pedepsei principale a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b pe Cod Penal o perioadă de 6 ani.
În baza art.350 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 a Cod Penal dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 04.05.2009 la zi.
A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art.118 lit.b Cod Penal, a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, aflat la DGPMB - Serviciul.
În baza art.191 alin.1 C.P.P. a obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut că rin p. rechizitoriul nr.1218/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost trimis în judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.c
Cod PenalS-a reținut că, la 04.05.2009, inculpatul i-a aplicat soției sale, mai multe lovituri de cuțit în urma cărora victima a decedat.
În faza de urmărire penală, reține instanța de fond, s-au administrat următoarele probe: procese-verbale de sesizare, verificare, deplasare la fața locului, ridicare a cuțitului folosit de inculpat; raport medico-legal de necropsie A- privind-o pe victima și planșă foto; raport de intervenție SMURD nr.12455/04.05.2009; declarațiile inculpatului; - și proces-verbal de transcriere a convorbirii inculpatului către 112 apel unic de urgență; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; copii xerox acte privind acțiunea de divorț introdusă de victimă; raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/2009 - DGPMB - Serviciul Criminalistic; declarații martori C, I,; raport de expertiză medico-legală psihiatrică A- privindu-l pe inculpat; copie referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de Secția 19 Poliție în dosarul nr.1602/P/2009 - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5
În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul (fila 23) și martora în circumstanțiere (fila 25), propusă de inculpat.
S-a efectuat adresă la Camera Notarilor Publici B (fila 20), din care rezultă că nu s-a deschis succesiunea de pe urma decedatei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut ca fiind probată acuzația formulată de Ministerul Public.
În dimineața de 04.05.2009, inculpatul s-a dus la imobilul din B,-, sector 5, unde a locuit anterior cu victima, soția sa. Între ei a început o discuție contradictorie cu privire la acțiunea de divorț pe care o introdusese victima și cu privire la copilul lor minor (în vârstă de 1 an și 6 luni) care era de față. Pe fondul acestei situații, inculpatul a luat un cuțit din casă și a lovit-o în mod repetat pe victima în zone corporale vitale (abdomen, torace, etc.) cauzându-i leziuni grave în urma cărora victima a decedat la fața locului.
Această situație de fapt, apreciază instanța de fond, se dovedește cu declarațiile inculpatului de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească (în care a recunoscut și regretat constant săvârșirea faptei), cu procese-verbale de sesizare, verificare, deplasare la fața locului, ridicare a cuțitului folosit de inculpat, cu raport medico-legal de necropsie A- privind-o pe victima și planșă foto, cu raportul de intervenție SMURD nr.12455/04.05.2009, cu --ul și procesul-verbal de transcriere a convorbirii inculpatului către 112 apel unic de urgență, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, cu copiile xerox ale acțiunii de divorț și actele anexate, ultima introdusă de victimă (dosar nr- al Judecătoriei Sectorului 2 B), cu raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/2009 - DGPMB - Serviciul Criminalistic, cu declarațiile martorilor C, I, (din faza de urmărire penală), cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A- privindu-l pe inculpat.
În drept,constată instanța de fond, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit.c Cod Penal, text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat.
La stabilirea și aplicarea pedepselor, Tribunalul va ține seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul reține, pe de o parte, că fapta inculpatului are un grad de pericol social generic ridicat, reliefat de limitele de pedeapsă prevăzute ca atare de legiuitor (de la 15 la 25 de ani închisoare), de forma calificată de săvârșire precum și de urmarea socialmente periculoasă ireversibilă (moartea unui om).
Pe de altă parte, la aprecierea pericolului social concret al faptei inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta este ridicat, că urmarea periculoasă este gravă și ireversibilă, și a considerat că acesta este ceva mai scăzut decât pericolul social generic, justificând aplicarea unei pedepse ceva mai scăzute decât minimul special.
Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei, precum și comportamentul inculpatului după săvârșirea acesteia.
Astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unei discuții contradictorii cu victima cu privire la acțiunea de divorț introdusă de către aceasta și cu privire la copilul lor minor, pe fondul problemelor lui de sănătate avute anterior și ulterior săvârșirii faptei și în condițiile în care inculpatul avea o puternică temere că-i va fi luat copilul la care ținea foarte mult.
Aceste concluzii ale Tribunalului se bazează pe următoarele mijloace de probă:
În procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate de inculpat cu serviciul de urgență 112, inculpatul menționează "suntem în divorț și n-am mai suportat".
De asemenea, declarațiile inculpatului de la urmărirea penală (filele 103, 107 ) menționează constant că victima i-a spus că-i va face probleme în legătură cu custodia copilului, în condițiile în care prin acțiunea de divorț, victima solicitase și încredințarea minorei (fila 115 ).
Cui privire la starea sănătății inculpatului Tribunalul reține că potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică A- (filele 144-146 ), inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv și a fost internat în perioada 09.04.- 28.04.2009 la Spitalul " " după o tentativă de sinucidere, cu diagnosticul "tulburare afectivă episod depresiv sever cu ideație suicidară, tulburare mixtă de personalitate".
În ceea ce privește comportamentul inculpatului, Tribunalul reține că, imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a telefonat la 112, încercând să repare consecințele faptei lui, aflându-se într-o stare de șoc evidențiată.
Astfel, procesul-verbal al convorbirii inculpatului cu serviciul 112 (filele 111-113 ) consemnează cererile inculpatului de a veni repede, repede un medic, speriat că soția sa sângera.
Și cu privire la persoana inculpatului, Tribunalul reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine constant sinceră, regretă fapta, este conștient că aceasta este ireparabilă.
Mai reține instanța că, la data săvârșirii faptei, acesta avea un copil minor (de care era legat printr-o puternică afecțiune), era încadrat în muncă (bucătar), urmase cursurile unei școli profesionale, muncise și în străinătate și nu crease probleme de nici un fel (declarație martor, fila 25 dosar instanță).
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 lit.a și c și Cod Penal făcând aplicarea art.76 lit.a Cod Penal, a coborît pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special, până la 13 ani închisoare, apreciind instanța că acest cuantum răspunde atât, gravității concrete a faptei inculpatului, dar este în acord și cu împrejurările concrete ale comiterii faptei și cu persoana inculpatului și cu atitudinea sa.
S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și b Cod Penal(fapta inculpatului neavând nici o legătură cu exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 teza I Cod Penal).
În baza art.65 Cod Penal, Tribunalul i-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b pe Cod Penal o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale (apreciind această durată suficientă față de împrejurările comiterii faptei și atitudinea inculpatului, reținând de asemenea, că fapta acestuia nu are nicio legătură cu exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I Cod Penal)
Pedeapsa complementară va fi executată conform art.35 Cod Penal, după executarea pedepsei principale pe o durată de 6 ani.
Tribunalul nu apreciază că se impune și interzicerea exercițiului drepturilor părintești (art.64 lit.d și e Cod Penal), nici ca pedeapsă accesorie, nici ca pedeapsă complementară, întrucât atitudinea avută (de recunoaștere și regret) și afecțiunea manifestată față de copilul său minor arată că inculpatul, în nici un caz nu ar fi nedemn să exercite drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator.
Față de cuantumul pedepsei și împrejurarea că inculpatul a satisfăcut stagiul militar (cu gradul de soldat), Tribunalul, în baza art.67 alin.1 și 2.Cod Penal i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare, constând în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă.
În baza art.350 C.P.P. Tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, subzistând temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri.
În baza art.88 Cod Penal, a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la 04.05.2009 la zi.
Pe latură civilă, Tribunalul a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art.118 lit.b Cod Penal, a fost confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, aflat la DGPMB - Serviciul (filele 5 verso, 80, 98 ).
Tribunalul nu apreciază necesară nici luarea măsurii de siguranță prevăzute de art.113 Cod Penal, întrucât inculpatul are discernământ păstrat în întregime în raport cu fapta, iar specialiștii psihiatri de la IML nu au recomandat luarea acesteia (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică filele 144-146 ).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apelPARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpatulși intimata - parte vătămată
În apelul Ministerului Public se critică hotărârea instanței de fond pentru două considerente, care atrag nulitatea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Primul motiv de apel vizează faptul că, odată cu deliberarea asupra probelor, instanța de judecată, a arătat că, întrucât nu sunt contradicții, va renunța la audierea martorilor propuși prin rechizitoriu, și care susțineau actul de inculpare, administrând în schimb, în favoarea inculpatului, audierea unui martor în circumstanțiere. În acest context instanța de fond, se apreciază în motivele de apel, a aplicat o pedeapsă mult sub cuantumul just ce s-ar fi cuvenit inculpatului.
Un al doilea motiv de apel decurge din faptul că soluția instanței de fond a fost pronunțată fără să se aibă în vedere că victima avea un copil minor, în vârsta de 1an și 6 luni, ale cărui interese nu au fost în nici un fel protejate în acest proces,motiv pentru care apreciază necesară admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Se solicită de asemenea menținerea stării de arest.
În apelul inculpatului se critică hotărârea instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea aspră față de fapta comisă. În raport de motivele de apel ale parchetului solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere neefectuarea cercetării judecătorești.
Totodată, solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apelul părții vătămate critică sentința instanței de fond pentru soluționarea cauzei în lipsa citării sale ca reprezentant al copilului minor al victimei. În principal, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, rejudecând, solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii instanței de fond, și pronunțarea unei soluții temeinice și legale.
Analizând hotărârea apelată conform art 379 pct 2 litera b Cod procedură penală, Curtea va admite apelul și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, deoarece judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți, copilul minor al victimei, reprezentat de, bunica sa.
Ministerul Public are ca prim motiv de apel nelegalitatea hotărârii pe considerentul încălcării principiului nemijlocirii, dat fiind că instanța de judecată a refuzat administrarea probei testimoniale, cu mențiunea că nu există neconcordanțe între declarațiile martorilor acuzării și declarațiile inculpatului.
Un alt motiv de apel, formulat de partea vătămată, dar și de Ministerul Public, are în vedere faptul că hotărârea a fost precedată de o judecată în lipsa unei părți necitate la instanței de fond, respectiv fiica victimei -.
Conform articolului 379 pct.2, lit.b Cod procedură penală, soluția de desființare a unei hotărâri și rejudecare de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală, între care și cel referitor la situația când judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți, nelegal citate.
Legea instituie o nulitate absolută a actelor întocmite de instanța de judecată, în lipsa unei părți care nu a fost încunoștințată despre procedurile judiciare.
Reprezentanta minorei - apelanta - a arătat faptul că a aflat despre prezenta cauză în momentul în care a dorit să verifice conturile aparținând victimei, fiica sa și mama minorei.
Soluționarea cauzei în lipsa acestei părți, le-a împiedicat să formuleze pretenții civile, precum și să propună probe în apărare, omisiunea citării atrăgând desființarea hotărârii și trimiterea ei spre rejudecare la aceeași instanță.
Deși sunt aplicabile în speță dispozițiile privind desființarea cu trimitere în raport de omisiunea citării părții vătămate, minora, față de faptul că instanța a făcut demersuri în ceea ce privește identificarea părților ce ar trebui citate, conform adresei de la fila 14 din dosarul de fond, prezenta trimitere spre rejudecare nu poate fi imputată Tribunalului.
Apreciind că judecata a avut loc fără citarea părții vătămate, Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cercetarea judecătorească va fi reluată, urmând a se audia reprezentantul părții vătămate înainte de a se da citire actului de sesizare. Totodată, va fi audiat inculpatul și vor fi puse în discuție probele ce urmează a fi administrate, în raport de poziția procesuală a părților.
În ceea ce privește măsurile preventive dispuse în cauză, Curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării acestora se mențin și impun privarea - în continuare - de libertate a inculpatului. Natura faptei comise, precum și motivația expusă de inculpat, cu privire la ceea ce l-a determinat să suprime viața fostei sale soții, justifică menținerea arestării preventive, existând un vădit pericol pentru ordinea publică, decurgând din lăsarea în libertate a inculpatului.
Necesitatea audierii martorilor - cu ocazia rejudecării cauzei la fond - impune, la rândul ei, asigurarea unei bune administrări a acestei probe, ce se poate realiza doar prin privarea inculpatului de libertate.
Curtea va menține arestarea preventivă a inculpatului și va respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat în cauză vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală;
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apelantul intimat inculpat și apelanta.
Desființează sentința penală nr. 960 din data de 28 octombrie 2009 Tribunalului București Secția I Penală și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București Secția I Penală.
Menține arestarea preventivă a inculpatului.
Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Onorariul avocatului din oficiu în apel se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în cuantum de 200 lei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lefterache Lavinia
