Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.31
Ședința publică din data de 04 martie 2009,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.02.1981 în comuna Romanu, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.159 /21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care în baza art. 174 - 175 lit.a și i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a, b, e cod penal pe o durată de 6 ani și pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 cod penal.
În baza art. 61 alin.2 cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 305 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.390/28.06.2005 a Judecătoriei Rîmnicu- S, iar în baza art. 61 alin.1 cod penal s-a dispus contopirea pedepsei de 18 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare, pentru care s-a revocat liberarea condiționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 18 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin.1, 2, 3 cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit.a, b, e cod penal pe durata executării pedepsei principale și s-a menținut starea de arest preventiv deducându-se din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 08.07.2007 la zi.
A fost obligat inculpatul la 4500 lei despăgubiri civile către partea civilă (fiul părții civile ) și la 5500 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2545/2008, lipsind intimatul parte civilă și martora.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul-inculpat.
Avocat, având cuvântul precizează că martora nu poate fi prezentată în fața instanței pentru a fi audiată și că nu mai stăruie în audiere, iar alte cereri nu mai are de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul arată că acesta a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost condamnat la 0 pedeapsă de 18 ani închisoare, sporită cu 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, reținându-se în sarcina acestuia că a omorât-o pe partea vătămată la un interval scurt de timp după ce se liberase din penitenciar pentru o infracțiune de lovire, faptă săvârșită tot față de aceeași parte vătămată.
Pe tot parcursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești și în apel, inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, susținând că la momentul când crima a avut loc el se afla într-un bar. Partea vătămată a fost găsită decedată într-o zonă situată în apropriere domiciliului inculpatului, iar acesta a fost suspectul ideal.
În cauză au fost administrate probatorii, dar nu s-a dovedit că este autorul faptei.
S-a efectuat o analiză ADN, însă rezultatul acesteia este îndoielnic. A fost audiată concubina inculpatului, martora în mai multe rânduri, declarațiile acesteia fiind diferite. Într-o primă declarație aceasta a spus că la momentul când a avut loc fapta inculpatul se afla împreună cu ea, iar într-o alta a declarat că ar fi omorât-o pe victimă.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea inculpatului întrucât nu a săvârșit fapta și punerea în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul Buzău, întrucât hotărârea criticată este legală și temeinică, instanța de fond reținând corect situația de fapt, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, respectiv infracțiunea de omor, cu aplicarea art.37 lit.a penal, constând în aceea că în seara zilei de 6 iulie 2007 inculpatul a ucis-o cu premeditare, într-un loc public pe victima -.
Probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au dovedit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul și-a manifestat adversitatea față de victimă și pe parcursul executării pedepsei în penitenciar, iar la revenirea acasă, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, și-a exprimat nemulțumirea că aceasta i-a distrus viața și că se va răzbuna pe victimă.
În seara respectivă inculpatul a determinat-o pe sa să meargă să o scoată din locuință pe partea vătămată, după care a urmărit-o, a lovit-o, cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.
Expertiza biocriminalistică a scos în evidență faptul că de pe inelul metalic cu montura în patru colțuri ascuțite îi aparținea inculpatului s-au evidențiat urme biologice ce proveneau probabil de la victimă. De asemenea, concubina inculpatului a relatat că la întoarcerea din sat inculpatul era în stare de ebrietate, agitat, nervos și avea urme de sânge pe tricou și că ar fi afirmat că a omorât-o pe victimă.
De altfel, cu ocazia cercetării la fața locului a fost folosit un câine de urmă, care a condus fără ezitare din imediata apropiere a cadavrului în curtea casei inculpatului.
Pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul Buzău și de menținere a stării de arest preventiv.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt se declară nevinovat și precizează că sa a fost forțată la poliție să spună că el ar fi învățat-o să scoată victima afară din casă. Cât privește declarația dată de martora, precizează că aceasta i-a fost luată acasă nu la poliție, iar polițistul ar fi mers singur, martora dând declarații mincinoase.
Cu privire la starea de arest, consider că nu se mai impune a fi menținută această măsură.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.159/21.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 174 - 175 lit.a și i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a, b, e cod penal pe o durată de 6 ani și pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 cod penal.
S-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 305 zile închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.390/28.06.2005 a Judecătoriei Râmnicu - S, iar în baza art. 61 alin.1 cod penal s-a dispus contopirea pedepsei de 18 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare, pentru care s-a revocat liberarea condiționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 18 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin.1, 2, 3 cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit.a, b, e cod penal pe durata executării pedepsei principale și s-a menținut starea de arest preventiv deducându-se din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 08.07.2007 la zi.
A fost obligat inculpatul la 4500 lei despăgubiri civile către partea civilă (fiul părții civile ) și la 5500 lei cheltuieli judiciare către stat, respingându-se cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul era în relații de dușmănie cu victima, în vârstă de 83 de ani, întrucât în anul 2004 aceasta a reclamat organelor de politie furtul unui porc indicându-l pe inculpat ca suspect, acesta fiind cercetat de poliție.
Pe fondul acestor relații tensionate, în ziua de 20.01.2005 inculpatul a lovit-o pe producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Pentru fapta sa, prin sentința penala nr.390 din 28.06.2005 Judecătoria Râmnicu Sărat, l-a condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 penal, dispunând revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, inculpatul executând 2 ani închisoare in perioada 5 mai 2006 - 4 iulie 2007, când s-a liberat condiționat cu un rest de pedeapsa de 305 zile închisoare.
Referitor la situația de fapt, prima instanță a reținut că, în ziua de 6 iulie 2007, a 3-a zi de la eliberarea condiționată, după ce a consumat băuturi alcoolice, in jurul orelor 21:00 inculpatul a plecat in sat, unde in fata unui magazin alimentar a băut bere cu un grup de săteni și a afirmat că "a fost in pușcărie" pentru ca "i-a distrus viata".. la domiciliu in jurul orelor 22:30 a trimis-o pe sa (persoană cu afecțiuni psihice) să o strige pe victima, cu scopul de aod etermina sa iasă din locuință, invocându-se în acest sens declarațiile părții civile.
Acesta a relatat că soția sa a fost anunțată de că au intrat vitele in tarlaua de porumb, după care ei au ieșit pe strada deplasându-se spre zona menționata iar pentru că se deplasa cu greutate, victima a mers singura la locul cultivat cu porumb, dispărând fără urmă în lanul de porumb, a doua zi fiind găsită moartă, stabilindu-se că a fost victima unei agresiuni.
Din raportul medico legal de necropsie a rezultat că moartea acesteia s-a datorat hemoragiei meninge difuza in cadrul unui politraumatism toracic cu fracturi de stern si coaste bilateral, rupturi pleurale si hemotorace consecutiv, traumatism abdomino-pelvin cu infiltrat sanghin mezenteric si ruptura renala cu hematom retro-peritoneal, apreciindu-se că leziunile s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu corpuri contondente și cu legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul.
Instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului pe baza raportului medico legal de necropsie, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile parții civile, raportul de expertiza medico-legala, examenul ADN, completarea raportului medico-legal de necropsie si avizul Comisiei de Avizare si Control de pe lângă
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, declarând că nu s-a întâlnit cu a in seara de 06.07.2007 ci a stat la domiciliu împreună cu concubina sa (martora ) și ceilalți membri ai familiei, însă s-a apreciat că susținerile sale au fost infirmate de declarațiile martorei, care deși inițial a sprijinit apărarea inculpatului, încă de la urmărirea penală a revenit asupra primei declarații confirmând concluziile anchetatorilor.
Astfel, aceasta a relatat că inculpatul a plecat în sat cu bicicleta iar în jurul orelor 22,00- 22,30 s-a întors în stare de ebrietate, era agitat, nervos, cu urme de sânge pe tricou, și le-a spus ei și surorii inculpatului - că a "omorât-o pe ", lovind-o cu pumnii, picioarele si cu bicicleta.
A mai declarat martora că inculpatul a ieșit din domiciliu având asupra sa hainele murdare de sânge, întorcându-se în locuința după aproximativ 5 minute.
Pe parcursul urmăririi penale s-a ridicat de la inculpat un inel metalic cu montura in patru colturi ascuțite pe care s-au evidențiat, potrivit expertizei medico-legale urme biologice ce proveneau cel mai probabil de la o persoana de sex feminin.
Din completarea Raportului medico-legal de necropsie nr.178/C/2007 întocmita de Serviciul Județean de Medicina Legala B (fila 71) a rezultat ca agentul vulnerant al celor doua plăgi alăturate si paralele de pe fata posterioara a pavilionului auricular stâng pe care le-a prezentat victima, putea fi inelul metalic cu montura in patru colțuri ascuțite dispuse relativ simetric la 0,5- 0,7 cm. distanta, pe care l-a purtat inculpatul la data comiterii faptei.
Pe parcursul cercetării judecătorești, concluziile raportului medico-legal de necropsie si completarea acestuia au fost avizate de către Comisia de Avizare si Control de pe lângă B (fila 101 - dosar fond).
A mai reținut instanța de fond că inculpatul a acționat cu premeditare, din răzbunare, săvârșind infracțiunea la numai doua zile după ce fusese liberat din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsa din care mai avea de executat un rest de 305 zile închisoare.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, faptul ca inculpatul a acționat cu intenția de a se răzbuna, precum si împrejurarea că, pedeapsa pe care o executase anterior nu își atinsese scopul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a săvârșit fapta, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea și punerea sa în libertate.
În sprijinul susținerilor sale privind nevinovăția, inculpatul a invocat lipsa probelor relevante, referindu-se la expertizele criminalistice care nu au ajuns la concluzii certe, declarațiile contradictorii ale martorei, precizând că aceasta a fost "forțată" de anchetatori să declare împotriva sa, iar apărătorul său nu a asistat la audiere, precum și lipsa oricăror probe relevante.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform principiului efectului devolutiv al apelului consacrat de prevederile art.371 alin.2 pr.penală, Curtea constată apelul inculpatului fondat însă numai în sensul celor ce se vor menționa în continuare:
În mod cert în lipsa unor martori care să fi asistat la aplicarea loviturilor letale victimei, analiza atentă a probelor strânse în acuzare, dar și a tezelor apărării inculpatului a constituit preocuparea majoră a Curții.
S-a constatat astfel că procurorul, confruntat cu victima unui omor,în mod justificat și-a îndreptat bănuielile spre persoana inculpatului datorită dușmăniei declarate dintre el și victimă, concretizată și anterior în acte violente, inculpatul fiind trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru vătămarea corporală a victimei, faptă prevăzută de art.181 penal, din care se liberase cu 2 zile înainte de comiterea omorului.
Pe de altă parte, includerea rapidă în cercul suspecților a fost determinată și de faptul că, după descoperirea cadavrului, câinele adus de organele de poliție pentru "a lua urma" i-a condus în curtea inculpatului.
cu poziția constantă de nerecunoaștere adoptată de inculpat încă de la primele declarații și teza centrală a apărării acestuia, respectiv aceea că, în seara omorului după lăsarea întunericului, nu a părăsit locuința urmărind împreună cu sora, și concubina sa, respectiv martora, programul difuzat la televizor pe canalul "Taraf", Curtea a verificat susținerile acestuia, stabilind însă, ca și instanța de fond, o situație de fapt cu totul contrară.
Astfel, potrivit declarațiilor martorilor (p fila 205 - 207), (fila 208 - 214 ), (fila 215 - 217 ), (fila 218 p), (fila 220 - 222 p), (fila 222-223 p) și (fila 224-230 p), în seara zilei de 6 iulie 2007, inculpatul a fost văzut în diferite zone din centrul localității, în bar, în magazin, ultima oară în jurul orelor 22,00-22,30, când a cumpărat un pachet de țigări, oprindu-se la ieșire lângă un grup de persoane, printre care martorul, după care a părăsit locul pe bicicletă.
Toate aceste declarații care se coroborează între ele, contrazic în mod evident susținerile inculpatului, că acesta nu ar fi părăsit locuința în seara respectivă după orele 18,30 - 19,00, ele dovedind pe deplin cele reținute pe situația de fapt în rechizitoriu, dar și de prima instanță pe parcursul judecății.
În mod cert, inculpatul s-a aflat în seara respectivă în jurul orelor 22,00 - 22,30 în magazinul aparținând Com 2005 L, fapt confirmat cu certitudine de cele 2 vânzătoare, martorele și dar și de martorul, cei 3 relatând că inculpatul venise cu bicicleta.
De asemenea toți martorii enumerați anterior au confirmat prezența inculpatului în bar și în magazin, declarând că era "băut" și că au asistat la incidentul dintre acesta și martora, fostă profesoară a inculpatului, care în aceeași seară, în jurul orelor 22,30, venise la magazin cu bicicleta, intrase în interior pentru a face cumpărături, timp în care, inculpatul i-a tăiat ambele cauciucuri ale bicicletei din răzbunare, pentru faptul că îl lăsase cândva corigent.
Curtea va înlătura astfel, ca și prima instanță susținerile martorei, sora inculpatului de confirmare a apărărilor acestuia, apreciindu-le nesincere, date "pro causa", cu scopul de a-l ajuta pe fratele său, ca și declarația inițială a fostei concubine a inculpatului, martora, aceasta din urmă, revenind chiar de la urmărirea penală asupra declarației sale, relatând adevărul după arestarea inculpatului și încetarea relației lor de concubinaj.
De altfel, declarația martorei, menținută și în fața Curții este importantă nu numai pentru că demontează, în mod credibil, susținerile inculpatului ci și pentru faptul că oferă elemente importante privind vinovăția acestuia.
Astfel, ea precizează momentele în care inculpatul a părăsit domiciliul, starea de neliniște și iritare în care se afla datorită alcoolului, dar și discuția avută cu acesta la întoarcerea acasă când s-a prezentat cu hainele pline de sânge, agitat, afirmând față de ea, sora și sa, "am omorât-o pe ".
În opinia Curții, probele testimoniale, starea de dușmănie în care inculpatul și victima se aflau, înclinația inculpatului spre violență mai ales pe fondul consumului de alcool dar și raportul medico-legal de necropsie ca și cel de expertiză biocriminalistică efectuate în faza de urmărire penală, sunt probe care au condus în mod corect prima instanță la concluzia vinovăției inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, chiar dacă nu există martori care să fi asistat la momentul crimei.
Deși confirmau vinovăția inculpatului, nu a fost luate în considerare declarațiile mătușii inculpatului, martora, întrucât s-a dovedit că aceasta suferă de o boală psihică.
De asemenea Curtea nu a luat în considerare relatările martorului, soțul victimei, deoarece între timp și acesta a decedat și susținerile sale nu au putut fi verificate de
Cu toate acestea, așa cum s-a precizat anterior, celelalte probe administrate dovedesc nu numai nesinceritatea inculpatului, al cărui alibi a fost infirmat de 8 martori, ci și vinovăția acestuia pentru uciderea victimei, faptă recunoscută de inculpat în fața martorei, recunoaștere ce se coroborează cu rezultatele raportului de expertiză medico-legală - examen ADN - efectuat în fața instanței de fond de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici"
Astfel, după stabilirea profilelor genetice ale probelor judiciare și compararea acestora cu profile ADN de referință aparținând victimei - și inculpatului, s-au regăsit la nivelul depozitelor subingveale recoltate autopsic de la victima -, caracterele genetice specifice cromozomului Y, din profilul de referință al inculpatului, chiar dacă evidențiate incomplet pe markerii investigați, în timp ce analiza genetică a inelului ridicat de la inculpatul, a pus în evidență un profil genetic incomplet, microurmele provenind cel mai probabil de la o persoană de sex feminin.
Această ultimă concluzie confirmă concluziile raportului de autopsie potrivit căruia urmele de pe fața victimei pot proveni de la inelul pe care inculpatul îl purtase în noaptea crimei.
Confirmând vinovăția inculpatului Curtea constată totuși că instanța de fond a greșit reținând că fapta de omor calificat a fost săvârșită "cu premeditare", fiind legală doar reținerea agravantei "în loc public", prev. de art.176 lit."i" penal.
Chiar dacă între cei doi au existat raporturi de dușmănie acest fapt nu poate conduce în mod automat la concluzia că inculpatul a premeditat omorul.
Practica judiciară ca și literatura de specialitate au apreciat în unanimitate că pentru a reține această agravantă, este necesar să se constate că cel în cauză, a luat hotărârea omorului cu mult timp înainte pentru a avea posibilitatea să reflecteze asupra împrejurărilor, locului și momentului, iar în acest timp să fi întreprins acțiuni specifice de pregătire în acest scop cum ar fi: pândirea victimei, procurarea de mijloace sau strângerea de informații.
Or, în speța dedusă judecății nu se regăsesc aceste elemente.
Astfel, nu există dovezi certe că acesta și-ar fi pregătit crima, alegându-și locul, momentul și arma crimei, pândind victima sau strângând informații.
Așa cum s-a afirmat anterior, declarația martorei, inculpatului, în prezent internată într-un spital de psihiatrie, că în noaptea incidentului ar fi fost trimisă de inculpat să cheme victima la poartă, nu poate fi avută în vedere datorită stării de sănătate a acesteia, neexistând certitudinea că exprimă propriile percepții, cu atât mai mult cu cât martora audiată atât la fond (fila 50), cât și în apel (fila 64) a infirmat faptul că inculpatului ar fi părăsit în seara respectivă locuința, ea locuind chiar în camera care îi servea acesteia drept cameră de trecere.
Sunt însă credibile susținerile martorei care a relatat cele aflate de la inculpat când acesta s-a întors acasă, cu tricoul plin de sânge susținând "am omorât-o pe ", și anume faptul că întorcându-se din sat cu bicicleta a văzut victima pe drum, pe partea cealaltă, a dat peste ea cu bicicleta, și a lovit-o cu pumnii și picioarele, fapt ce conduce la concluzia unei întâlniri întâmplătoare dintre cei doi și la comiterea omorului sub impulsul unei hotărâri de moment.
În acest context declarația soțului victimei, martorul, care părea să confirme teza premeditării prin chemarea victimei la poartă de către inculpatului nu mai poate fi luată în considerare, cu atât mai mult cu cât acesta a decedat fără să fi fost audiat de un judecător care, în condiții de contradictorialitate să fi constatat gradul de siguranță cu care martorul percepuse pretinsul element de premeditare.
În consecință, Curtea apreciază că această agravantă trebuie înlăturată, nefiind pe deplin dovedită.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea consideră că pedeapsa aplicată pentru omor calificat și anume 18 ani închisoare nu trebuie redusă fapta având o gravitate deosebită, fiind săvârșită și în stare de recidivă postcondamnatorie.
Se apreciază însă că sporul de 6 luni închisoare, aplicat de judecătorul fondului pentru "marcarea" recidivei prevăzut de art.37 lit.a penal dar și a concursului prevăzut de art.34 penal, nu se justifică.
Astfel, în conformitate cu art.39 alin.1 penal, în cazul recidivei prevăzut în art.37 alin.1 lit.a penal, "pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit disp. art.34 și 35, iar sporul prevăzut în art.34 alin.1 lit.b se poate mări până la 7 ani."
Revenind însă la cazurile în care se aplică un spor în caz de concurs de infracțiuni, cum este și cazul în speță, art.37 lit.b penal statuează că în cazul în care se contopesc 2 pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, "care poate fi sporită până la maximul ei special,iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;"
Este evident că în speță nu s-a respectat procedura prevăzută de lege, la care ne-am referit,deoarece nu s-a aplicat pedeapsa maximă prevăzută pentru infracțiunea de omor calificat, așa încât se impune înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.
Concluzionând, Curtea reține neîntemeiate criticile inculpatului privind nevinovăția sa însă, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.penală, va admite apelul acestuia și va desființa în parte sentința în sensul celor menționate anterior urmând a înlătura circumstanța agravantă a provocării prev. de art.175 lit.a penal, precum și sporul de 6 luni închisoare, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute, fiind legale și temeinice.
Totodată, constatând că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive respectiv pericolul social concret ridicat al faptei, consecințele deosebit de grave ale acesteia, dar și persoana inculpatului, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, Curtea va menține arestarea preventivă a acestuia, urmând a deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 08.07.2007, la zi.
Văzând și disp. art.192 alin.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.159/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, desființează în parte sentința, în latură penală și în consecință:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 18 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în componentele sale, respectiv: pedeapsa de 18 ani, sporul de 6 luni închisoare și restul de pedeapsă revocat de 305 zile închisoare.
Înlătură de la încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 - 175 lit.a,i penal cu aplic. art.37 lit.a p, reținută în sarcina inculpatului, agravanta prevăzută la lit.a ("cu premeditare") și menține pedeapsa de 18 ani închisoare.
Înlătură sporul de 6 luni închisoare, urmând ca după contopirea pedepsei principale cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare revocat, inculpatul să execute pedeapsa principală de18 (optsprezece) ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Menține măsura arestării preventive și deduce din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive de la 08.07.2007, la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat și partea civilă lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
MM
5 ex./19.03.2009
f-
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu