Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.48
Ședința secretă din data de 13 aprilie 2009,
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul -. fiul lui G și, născut la data de 27 august 1982, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr.613 din 05 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06 aprilie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de astăzi 13 aprilie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.613 din 05 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, inculpatul fiul lui G și, născut la 27 august 1982 în localitatea B, studii 3 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, sat, județul D, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 - 175 lit.i cu aplic.art.74 - art.76 lit.b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Rezolvând și latura civilă a cauzei, în temeiul disp.art.14 și art.346 Cod procedură penală, combinat cu art.998 și art.999 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă,
- 2 -
domiciliat în comuna, sat, județul D, luându-se act că inculpatul a fost de acord cu plata acestor despăgubiri.
În fine, inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză că în ziua de 04 septembrie 2006, inculpatul a lovit cu un corp ascuțit pe partea vătămată.
Din certificatul medico legal al victimei a rezultat diagnosticul "plagă înjunghiată penetrantă" în zona toracică față cu leziune de lob mediu pulmonar, precum și două leziuni punctiforme pe umăr stâng, care au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale și care s-au produs prin folosirea unui corp tăietor înțepător.
De asemenea, partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență B, în perioada 04 septembrie - 09 septembrie 2006.
Atât în faza de urmărire penală cât și în instanță, inculpatul a susținut că de fapt a avut o altercație cu partea vătămată, în sensul că s-au luat la bătaie, susținere nefondată în raport de concluziile certificatului medico legal și a suplimentului la raportul de expertiză medico-legală.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, care au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivele scrise de apel depuse la dosar și susținute oral de reprezentantul Ministerului Public, se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, deoarece acesta a avut o atitudine procesuală oscilantă de negare a manierei săvârșirii faptei, respectiv a mecanismului în care a produs leziunile părții vătămate.
Astfel, inculpatul a susținut că în altercația cu partea vătămată a lovit cu rucsacul și în stânga și în dreapta și în aceste condiții victima a fost lovită cu un cuțit care se afla în rucsac.
Pe de altă parte, martora a declarat că inculpatul avea asupra sa un cuțit și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri de cuțit, precizând că inculpatul nu avea asupra sa nici un rucsac, decât cuțitul.
O altă critică invocată de parchet se referă la faptul că tribunalul a omis a lua act pe latură civilă că Spitalul de urgență B, care a fost legal citat în cauză, nu s-a constituit parte civilă.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate mai înainte.
Apelantul - inculpat, prin apărător ales a susținut la rândul său că hotărârea primei instanțe este greșită prin aceea că a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și nejustificat i-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte în infracțiunea de vătămare corporală gravă, și faptul că nu s-a pronunțat prin sentință cu privire la această solicitare, consideră că se impune admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
- 3 -
De asemenea, o altă critică se referă la faptul că prima instanță la încadrarea juridică nu a reținut circumstanța atenuantă a provocării prev.de disp.art.73 lit.b Cod penal, iar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei era necesar să se aprecieze că scopul preventiv și educativ de reeducare poate fi atins și prin aplicarea disp.art.86/1 Cod penal, referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.182 alin.2 teza ultimă Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiționată a acesteia, conform art.81 Cod penal.
În subsidiar, se solicită reținerea circumstanței atenuante prev.de art.73 lit.b Cod penal și aplicarea disp.art.86/1 Cod penal, ca modalitate de executare a pedepsei.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform art.378 alin.1 Cod procedură penală, în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd disp.art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA estre fondat, iar cel declarat de este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Cu privire la situația de fapt, aceasta a fost reținută în mod corespunzător, așa cum a fost arătată mai înainte, iar probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar încadrarea juridică a faptei este legală.
Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, criticile invocate sunt întemeiate.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că pot constitui circumstanțe atenuante, atunci când a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii și stăruința de a repara paguba, astfel că, prin reținerea disp.art.74 lit.a și b Cod penal, a stabilit o pedeapsă sub minimul prevăzut de textul incriminator conform art.76 lit.b Cod penal.
Nu se justifică reținerea acestor circumstanțe atenuante personale, având în vedere natura infracțiunii care prezintă un grad înalt de pericol social, fiind vorba de o infracțiune contra vieții, pericol concret ce constă din modul și condițiile concrete în care aceasta a fost săvârșită, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege pentru asemenea fapte.
Pe de altă parte, nici atitudinea procesuală oscilantă de negare a modalității săvârșirii faptei, respectiv a mecanismului cu care a produs leziune părții vătămate, nu îndrituia instanța de judecată să rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale, stabilind o pedeapsă extrem de blândă care nu poate să-și atingă scopul preventiv educativ prev.de art.52 Cod penal.
Inculpatul a susținut că își explică leziunile cauzate părții vătămate prin aceea că având o altercație cu acesta, l-a lovit de mai multe ori cu un rucsac în care se afla un cuțit, situație care nu corespunde realității, deoarece martora care se afla de față la data când s-a săvârșit fapta, a arătat că acesta nu avea asupra lui nici un rucsac, decât cuțitul.
Mai mult, hotărârea primei instanțe este nelegală și prin aceea că în condițiile în care se constată că este circumstanță atenuantă, pedeapsa închisorii poate fi
- 4 -
redusă cel mult până la 1/3 din minimul special, așa cum prevede norma reglementată de disp.art.76 alin.2 Cod penal.
Ori, în speță, minimul special al pedepsei închisorii este de 7,6 ani, iar 1/3 din această pedeapsă este în cuantum de 2,8 ani.
Și critica referitoare la faptul că instanța a omis a lua act pe latură civilă de faptul că Spitalul de Urgență B nu s-a constituit parte civilă, este întemeiată.
Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA este fondat, urmând a fi admis conform disp.art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală și pe cale de consecință, se va desființa în parte sentința primei instanței și procedând, potrivit art.345 Cod procedură penală, se vor înlătura disp.art.74 lit.a și b - art.76 lit.b Cod penal și se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru infracțiunea prev.de art.20 cod penal, rap.la art.174 - art.175 lit.i Cod penal.
Totodată, având în vedere că Spitalul de Urgență B, a fost citat legal în cauză și ținând seama de adresa existentă la dosar, se va lua act că această unitate sanitară nu se constituie parte civilă.
Deoarece, nici la examinarea din oficiu a sentinței conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, nu s-au mai constatat și alte nelegalități, urmează ca celelalte dispozițiuni ale sentinței să fie menținute.
Referitor la apelul declarat de inculpatul.
Critica invocată de acesta referitoare a greșita încadrarea juridică a faptei este neîntemeiată.
Prima instanță în mod legal a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 - art.175 lit.i Cod penal, deoarece sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Raportat la împrejurările săvârșirii faptei, se constată că inculpatul a folosit un obiect - corp înțepător de a ucide, a aplicat loviturile într-o zonă corporală ce a vizat un organ vital și anume: zona toracică, cauzând o leziune de lob mediu pulmonar, hemotorax drept, cauzând victimei leziuni care i-au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale.
Urmările faptei nu puteau fi produse decât printr-o aplicare cu intensitate a loviturilor și care nu s-au produs din motive independente de voința și acțiunea inculpatului.
de asemenea, și critica ce vizează nereținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prev.de art.73 lit.b Cod penal, este neîntemeiată.
Din modul în care s-a desfășurat agresiunea asupra victimei, nu rezultă nici un element care să ateste faptul că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență printr-o atingere gravă a demnității persoanei
sau prin altă acțiune ilicită gravă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus citat.
- 5 -
În sfârșit, nici schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării acesteia sau suspendarea pedepsei sub supraveghere nu se impune, pentru considerentele arătate la început.
Pe cale de consecință, apelul declarat de inculpatul este nefondat și va fi respins ca atare, conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva sentinței penale nr.613/05 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, privind pe inculpatul fiul lui G și, născut la data de 27 august 1982 în orașul B, domiciliat în comuna, sat, județul D, pe care o desființează în parte, în latură penală, și în consecință:
Înlătură disp.art.74 lit.a și b - art.76 lit.b Cod penal și condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pentru infracțiunea prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal.
Se ia act că Spitalul de urgență B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 aprilie 2009.
Președinte Judecător
Grefier
Red.VM
Tehnored.EV
4 ex./05.05.2009
dos.f- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu
