Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.47
Ședința secretă din data de 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 02 iulie 1970, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.590 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului inculpat să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de astăzi 13 aprilie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 590 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în temeiul art.334 pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului --, din două infracțiuni de trafic de minori prevăzute de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 ( părți vătămate G - și -) într-o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată prev. de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 cod penal.
Prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul --, fiul lui și, ns. la data de 02.07.1970 în mun.P, domiciliat în com., sat, nr.71, jud.P, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut,cu antecedente penale, CNP -, după cum urmează:
- În baza art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 cod penal, infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, faptă din perioada 2006 - februrie 2008, părți vătămate - și -, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
II. - În temeiul art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 cod penal, infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, faptă din perioada 2006 - februarie 2008, părți vătămate G - și - la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani închisoare interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,d,e cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.33 lit.a rap. la 34 lit.b și art.35 cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a stabilit să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul art.71 cod penal au fost interzise inculpatului - ca pedepse accesorii - drepturile prev.de art.64 lit.a,b,d,e cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.350 pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în conformitate cu art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11.03.2008 la zi.
Pe latură civilă, au fost admise acțiunile civile exercitate de părțile vătămate în cadrul procesului penal iar inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile, respectiv daune morale:
- la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată -;
- la plata sumei de 15.000 lei către partea vătămată G -.
În același timp s-a luat act că părțile vătămate - și - nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Au fost restituite inculpatului - sumele de 3.000 lei, 200 dolari A și 4.000 EURO, ridicate de organele de poliție la data de 11.03.2008 de la inculpat, conform dovezii aflate la fila 288 - dosar de urmărire penală - consemnată la C - Sucursala P, potrivit recipiselor de consemnare nr. -/1/12.03.2008, nr.-/1/12.03.2008 și nr. -/1/12.03.2008, în dosarul de urmărire penală nr.33/D/P/2007 al - Biroul Teritorial Prahova și puse la dispoziția Tribunalului Prahova.
În temeiul art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu, în faza de urmărire penală (100 lei) și în faza de judecată (100 lei) ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond în baza probelor administrate a reținut în esență următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.33/D/P/2007 al - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 02.07.1970 în P, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și Cod Penal art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea finală a art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile cu, fosta sa soție, în perioada 2006 - februarie 2008, racolat pe părțile vătămate, și minora G, pe care le-a determinat prin promisiuni mincinoase să meargă în Turcia unde au fost exploatate sexual de către, iar banii obținuți au fost însușiți de către aceasta.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și, pentru infracțiunile prev.de art.26 cod penal rap. la art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, față de, pentru infracțiunea prev.de art.26 rap. la art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001, față de, și o persoană cu numele "" pentru infracțiunea prev.de art.189 alin.1,2 cod penal, față de și pentru infracțiunea prev.de art.208-209 al.1 lit.a,i și alin.2 lit.b cod penal, precum și disjungerea cauzei față de, cercetată pentru infracțiunea de trafic de persoane și trafic de minori prev.de art.12 alin.1,2 lit.a și art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 și față de pentru infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.13 alin.1,2 lit.a din aceeași lege, privind persoanele vătămate C, și.
Actul de acuzare a avut la bază următorul material probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile părților vătămate, documentele de călătorie emise de către Consulatul General al României la Istambul (filele 3-4, 20-21 ), procesele verbale de constatare, procesul-verbal de redare a listei cu numerele de telefon din agenda telefonului părții vătămate, declarația numitei, a numitului, declarația părților vătămate și G, declarația notarială a numitului G, adresa Consulatului României la Istambul (fila 60 ), declarația dată la acest consulat de G (filele 61-62, 65-66 ), declarația numitei, declarațiile martorilor, C, procesul-verbal privind intrările și ieșirile din România, ale inculpatului, a părții vătămate, procesele verbale (filele 221-225 ), declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a inculpatului, planșele fotografice și procesul-verbal de efectuarea percheziției domiciliare, procesul-verbal de ridicare a unor sume de bani din posesia inculpatului, declarația martorilor, chitanțele și recipisele de consemnare a sumelor de bani la CEC.
Pe baza acestor probe dar și a materialului administrat în faza de cercetare judecătorească, respectiv: declarațiile părților vătămate G, declarațiile martorilor, G, relațiile de la firma " Turism România", instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.06.2007, la organele de poliție s-a prezentat persoana vătămată și a declarat că, în luna octombrie 2006 l-a cunoscut pe inculpatul, ce locuiește în comuna, jud.
După ce l-a cunoscut, a locuit timp de două săptămâni în domiciliul acestuia, ocazie cu care a cunoscut-o și pe, fosta soție a inculpatului, stabilită în Turcia.
În acest moment i-a propus acesteia să-i întocmească pașaport pentru aol ua în Turcia, unde urma să lucreze la un magazin de textile.
După obținerea acestui document în regim de urgență, pe data de 20.10.2006, împreună cu și s-au deplasat la B de unde au plecat cu un autocar către Turcia.
Inculpatul a rămas în țară, însă după ce a ajuns în Turcia a fost cazată într-un apartament de către care i-a cerut să întrețină relații sexuale cu clienții pe care îi va aduce aceasta. În cazul în care va refuza va veni inculpatul și va exercita acte de violență asupra sa.
După câteva zile, în același apartament a venit încă o fată ce locuia în com., care la rândul său a fost obligată să întrețină relații sexuale cu clienții procurați de aceasta.
A mai susținut că avea cunoștință că provine din orașul, fiind avertizată de către aceasta din urmă că dacă va încerca să fugă va fi arestată de autoritățile turce.
Clienții erau procurați de către o femeie de cetățenie, care îi trimitea în apartamentul lui.
Totodată a mai susținut că, în luna februarie 2007, în același apartament a fost adusă o fată pe nume, ce provine din comuna, care de asemenea a fost obligată să se prostitueze.
Pe data de 12.06.2007, împreună cu a luat hotărârea să fugă din apartamentul lui și să se reîntoarcă în România.
Partea vătămată a precizat că cealaltă fată care provenea din se numea G.
În ziua în care era plecată din apartament cu G, și au forțat ușa șifonierului în care păstra actele acestora și din acesta a luat o sumă de bani, niște bijuterii și pașaportul lui.
Cu această ocazie nu și-au găsit actele personale, însă au părăsit apartamentul și s-au deplasat la o agenție de turism din Istambul.
Prin intermediul Consulatului Român din Istambul și-au procurat pașapoarte provizorii, după care și-au cumpărat bilete de la agențiile de turism și s-au reîntors în România.
După revenirea în România, cele două fete s-au hotărât să depună reclamație la organele de poliție.
Ulterior, la data de 16.06.2007, a fost ascultată și de către procurori, ocazie cu care a relatat aceleași împrejurări, în sensul că a fost constrânsă de către, după ce i-a reținut toate actele personale, prin amenințare, cu exercitarea actelor de violență de către, să practice prostituția în apartamentul acesteia din Turcia.
A mai susținut partea vătămată că, de teamă, a acceptat să întrețină raporturi sexuale cu clienții procurați de aceasta.
În același apartament a fost cazată și G în vârstă de 17 ani, care la rândul său a fost obligată să facă același lucru.
În declarația dată în fața procurorului a mai susținut că, periodic, vorbea la telefon cu care se afla în țară, care îi adresa amenințări că va veni în Turcia și o va în cazul în care nu acceptă ceea ce îi impune.
În urma întreținerii raporturilor sexuale cu clienții, în perioada octombrie 2006 - iunie 2007 obținut suma de 30.000 de dolari SUA, pe care și i-a însușit în totalitate și din care ei i-a revenit suma de 350 de dolari pe lună.
Pentru toate aceste fapte, în declarația dată la data de 20.06.2007 la parchet, a solicitat tragerea la răspundere penală a acestora pentru faptele săvârșite.
În opinia sa, a fost înșelată de către și, deoarece i s-a promis un loc de muncă în Turcia la un magazin de textile numai pentru aoc onvinge să ajungă în această țară.
Însă, intențiile reale ale acestora au fost acelea de aoo bliga să practice prostituția în Turcia.
În declarația dată la 18.06.2007 la organul de poliție a declarat că a obținut 60.000 de dolari din practicarea prostituției, pe care și i-a însușit.
La data de 13.06.2007, după cum rezultă din actul depus la fila 3, numitei i s-a întocmit un document de călătorie de către Consulatul României la Istambul, ceea ce înseamnă că această persoană s-a aflat pe teritoriul Turciei la data respectivă. Documentul avea valabilitate de 30 de zile, până la 13.07.2007 și motivul întocmirii acestuia a fost revenirea acestei persoane în România.
Prin urmare, susținerile părții vătămate cu privire la aflarea acesteia pe teritoriul Turciei și întocmirea unor documente de către consulatul mai sus-menționat sunt confirmate de acest document de călătorie.
În fața organelor de poliție la data de 15.06.2007 a fost ascultată și, ocazie cu care a declarat că în luna ianuarie 2007, în timp ce se afla la Postul de poliție, a aflat de la un lucrător de poliție că o poate ajuta să meargă în străinătate să muncească.
În această situație i-a adus la cunoștință că inculpatul, căreia i se spunea pe nume, o poate ajuta să muncească în Spania.
Acest a venit la postul de poliție și a discutat condițiile în care urma să meargă în Italia pentru a munci.
Întrucât era minoră la data respectivă, a convenit cu să meargă la părinții săi din comuna pentru a-și da acordul cu privire la plecarea sa în străinătate. Părinții acesteia au fost de acord, inclusiv cu ideea ca să se ocupe de întocmirea pașaportului.
După perfectarea acestui act și darea declarației la notariat, în luna ianuarie 2007, însoțită de și s-au deplasat la B pentru a pleca cu autocarul în Italia.
Ulterior, în timpul deplasării către punctul de frontieră Gaa flat de la inculpat că de fapt, se deplasează în Turcia cu și nu în Italia, numai că a coborât din autocar la punctul vamal și a fost de acord să meargă în Turcia cu femeia respectivă.
Cu această ocazie a aflat că nu este verișoara lui și este fosta sa soție.
După ce a stat o săptămână în Turcia într-o locație pusă la dispoziție de către, s-a reîntors în România la domiciliul lui care i-a cerut să vină în țară, cu motivația că vrea să se căsătorească cu acesta, propunere ce i-a inspirat încredere.
În aceste împrejurări, i-a spus că trebuie să meargă în Turcia la persoana la care a fost cazat, în vederea întemeierii unei familii.
A acceptat această propunere și s-a reîntors la Istambul unde a fost primită de către și cazată într-un apartament închiriat de aceasta.
În acest apartament le-a găsit pe și pe G.
Începând de a doua zi, i-a cerut să întrețină relații sexuale cu clienți în vederea obținerii de foloase.
Inițial, a refuzat, numai că l-a sunat pe cu care a vorbit la telefon și care i-a adresat amenințări cu moartea, în cazul în care va refuza să practice prostituția.
După aceea, de teamă, a fost nevoită să întrețină raporturi sexuale cu clienții procurați de către și o femeie bătrână de cetățenie, atât în apartamentul respectiv, cât și cele în care locuiau clienții respectivi.
A susținut că a întreținut relații sexuale până pe data de 11.06.2007, câștigând circa 50.000 de dolari SUA, din care i-au revenit numai 150 de dolari, iar la această dată a reușit să fugă din apartament cu, în împrejurările relatate de aceasta din urmă.
La Consulatul României la Istambul i s-a întocmit un document de călătorie în scopul reîntoarcerii în România, emis la 13.06.2007 cu valabilitate până la 13.07.2007, document ce atestă faptul că s-a aflat în Istambul în data de 13.06.2007.
Aceeași declarație a fost dată de către și la data de 18.06.2007 în fața organelor de poliție din cadrul P, precum și în fața procurorului la 20.06.2007.
În această ultimă declarație a arătat că se constituie și parte civilă cu suma de 200.000 lei cu titlul de daune morale, pentru acoperirea suferințelor fizice și psihice pe care le-a suportat ca urmare a obligării să practice prostituția în Turcia de către cei doi făptuitori.
A mai susținut că a fost convinsă să plece în Turcia ca urmare a unei promisiuni că i se va găsi un loc de muncă în această țară de către, la o societate comercială sau că va lucra ca menajeră la o persoană privată.
În realitate, a susținut că acesta a fost motivul pentru care cei doi făptuitori au determinat-o să plece în Turcia, dar aceștia nu urmăreau altceva decât să o oblige la practicarea prostituției.
În declarația dată la P, a susținut că în cele patru luni în care a fost obligată să se prostitueze a obținut circa 40.000 de dolari, pe care și i-a însușit în totalitate.
Pe perioada șederii în Turcia erau supravegheate de către și de acea femeie bătrână, dar și de către un cetățean ce avea legături cu și totodată, în luna aprilie 2007, a bătut-o atât pe ea, cât și pe G.
, mama lui a dat o declarație la parchet în care a arătat că fiica sa l-a cunoscut pe, care s-a oferit să-i găsească un loc de muncă în străinătate, respectiv în Italia.
Ulterior, s-a ocupat de întocmirea pașaportului și atât ea, cât și soțul său au fost de acord cu plecarea fiicei lor în Italia.
A mai susținut că au dat o declarație la notar, întrucât fiica lor era minoră la data respectivă, numai că la o săptămână după plecarea acesteia a aflat de la fiica sa că a ajuns în Turcia și când aceasta a revenit în România i-a povestit că a fost înșelată și prin amenințări a fost obligată să practice prostituția de către și, care i-a adresat amenințări la telefon.
Aceeași persoană a declarat că în ziua de 14.06.2007, a revenit acasă, fiind însoțită de o tânără din satul, care la rândul său fusese să se prostitueze în Turcia de către.
Totodată, a mai declarat că împreună cu cele două fete au mers la poliție pe data de 15.06.2007 și au reclamat aceste fapte, ocazie cu care atât inculpatul, cât și fosta lui soție au încercat să intimideze, deoarece împreună cu 3-4 persoane au venit la domiciliul lor având asupra sa o armă, pe care a folosit-o prin tragerea unui foc în aer, în scopul de aod etermina să-și retragă plângerea.
Aceste aspecte au fost declarate și de către în declarația dată la P la data de 18.06.2007.
, o altă tânără domiciliată în comuna a dat o declarație la data de 14.02.2008 la parchet, în care arăta că, în vara anului 2007 l-a cunoscut pe un băiat pe nume, pe care îl știa dinainte și care era vecin cu prietena sa G.
Cu această ocazie, dar și după câteva zile, s-a oferit să o ajute și i-a făcut cadou un telefon mobil pentru a avea la dispoziție un mijloc de comunicare.
i-a spus că o să fie sunată de către, soția sa ce se afla în Turcia, lucru care s-a și întâmplat.
A fost întrebată de dacă vrea să meargă în Turcia pentru a lucra ca vânzătoare și a vorbit inclusiv cu prietena sa G care se afla în Turcia, de la care a aflat că lucrează ca vânzătoare la un magazin din această țară.
Ulterior a fost sunată de către care a întrebat-o dacă s-a hotărât, oferindu-se să-i dea banii necesari pentru întocmirea pașaportului.
A fost de acord cu această propunere de a pleca în Turcia, însă a aflat de la că este posibil ca în această țară să practice prostituția, astfel că s-a răzgândit.
La sfârșitul lunii noiembrie 2007 mers la domiciliul unei persoane pe nume, de la care a aflat că are o verișoară pe nume care lucrează în Turcia, propunându-i să meargă și ea să lucreze acolo.
A fost de acord cu propunerea, urmând ca să-i trimită bani din Turcia pentru a-și întocmi pașaportul.
După obținerea pașaportului s-a deplasat cu autocarul în Turcia, iar călătoria a fost achitată tot de către această persoană pe nume.
La locul în care se afla autocarul, în ziua plecării a fost prezent și, precum și această cunoștință pe nume, care i-a spus că o să fie așteptată în Turcia de către.
După ce a ajuns în Turcia, a fost așteptată nu de către, ci de către, ocazie cu care a aflat că a complotat cu această cunoștință pe nume, în așa fel încât să o convingă să plece în Turcia.
De la aceasta a aflat că nu va lucra la ci că, va practica prostituția.
În această situație a refuzat propunerea, numai că, i-a luat actele personale și a fost consolată inclusiv de către G, că o să se obișnuiască cu această meserie.
Începând cu data de 08.12.2007, a întreținut relații sexuale cu clienții turci pe care îi aducea și de la care primea între 50 și 200 milioane lire turcești, având între 5 și 10 clienți pe zi.
În urma unui control al poliției turce atât aceasta, cât și G, au fost returnate în țară la data de 4.01.2008, pe motiv că viza de ședere expirase.
Când au revenit în țară, la aeroport au fost așteptate de către care venise cu o mașină și au fost în orașul la domiciliul părinților Carlei.
Ulterior, la sfârșitul lunii ianuarie 2008 fost luată de către din acest loc și dusă la domiciliul bunicii sale în comuna.
G a rămas la această locație, având intenția de a pleca în Olanda și apoi în Turcia, ținând seama că avea interdicție de a pătrunde în această țară.
La data de 23.02.2008 a dat o declarație la poliție în care arăta că în ziua de 21.02.2008, în timp ce se afla în com. s-a întâlnit cu inculpatul, inclusiv pe data de 22.02.2008, ocazie cu care a fost întrebată de acesta dacă a formulat plângere fiind amenințată să o retragă deoarece în caz contrar o va omorî.
Aceste aspecte au fost relatate și în declarația dată la procuror pe 11 martie 2008, afirmând în plus că a adus la cunoștință mamei sale că a fost amenințată cu moartea de către inculpat, în cazul în care nu-și va retrage plângerea depusă.
A declarat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpatului.
La data de 11 mai 2008, la Pad epus o plângere penală și numita G, în care arăta că, în vara anului 2006, i-a propus să meargă în Turcia pentru a lucra ca vânzătoare la tarabe.
La acea dată era minoră, astfel că părinții săi trebuia să-și dea consimțământul pentru a pleca în Turcia, inclusiv pentru obținerea pașaportului.
După discuția pe care a avut-o cu părinții săi, aceștia din urmă și-au dat acordul, a obținut pașaportul și a plecat în Turcia împreună cu.
În această țară a lucrat ca vânzătoare timp de patru luni, după care a aflat că, numita nu mai are nevoie de ea și i-a cerut să practice prostituția.
Propunerea a respins-o, cerându-i Carlei să o trimită în România, numai că a început să o bată și să o amenințe cu moartea.
Folosindu-se aceste mijloace a fost obligată să practice prostituția timp de 1 an și 4 luni, până la data de 31.12.2007, când a fost reținută de către poliția în urma unei razii și împreună cu au fost returnate în România.
La aeroport au fost așteptate de către și la domiciliul părinților Carlei, din.
A mai declarat că în apartamentul acestor persoane ar fi fost legată la mâini și la gură de către fratele Carlei pe nume, după care au fost sechestrate până când a fost dusă acasă de către, iar aceasta a fost din nou transportată cu mașina de către până la B, prin intermediul șoferului a fost urcată într-un autocar și ascunsă în compartimentul de bagaje, fiind transportată împotriva voinței sale până în Turcia, unde a fost preluată de către.
După ce a fost preluată a fost agresată de către și obligată să practice prostituția timp de trei luni, fiind păzită în permanență de către doi cetățeni turci și de către concubinul lui.
Într-una din nopți a reușit să fugă din apartamentul respectiv și a ajuns la Consulatul României din Istambul, unde a dat o declarație cu privire la faptele comise de către.
Aceste declarații se află la dosarul cauzei la filele 61-62, 65-66 și din acestea rezultă aspectele mai sus-menționate.
În aceeași declarație a susținut că și concubinul său au fost arestați de către autoritățile turcești și ea la rândul său a fost trimisă în țară de către autoritățile turcești după obținerea documentelor de călătorie.
Din actele dosarului reiese că, are cetățenie atât, cât și română, fiind cunoscută și sub numele de, aflându-se în baza de date a autorităților turcești ca fiind traficant de persoane.
În perioada în care a practicat prostituția a susținut că a avut între 10 și 18 clienți pe zi, de la care primea și 300 de dolari, câștigând în total 500.000 de dolari SUA.
În același apartament au mai fost cazate și, și, care au fost obligate de către să practice prostituția.
La fila 57 se află declarația notarială a părinților lui G, născută la 10.08.1989, respectiv G și, prin care aceștia își dau consimțământul ca fiica lor să obțină pașaportul turistic.
Cu privire la aceste aspecte, a declarat că în luna iunie 2006, la domiciliul său a venit care i-a propus să fie de acord ca fiica sa să plece în Turcia pentru a lucra pentru fosta lui soție.
A fost de acord să dea declarația notarială în prezența lui și a lui, iar după obținerea pașaportului, fiica sa a plecat în Turcia pe data de 06.07.2006, fiind însoțită de către.
În perioada în care fiica sa a locuit în Turcia a discutat la telefon și a aflat că este mulțumită de munca pe care o desfășoară la magazinul lui și a primit bani de la aceasta, dar foarte rar și sume destul de mici.
Totodată, a mai revenit în țară și le-a trimis diverse pachete și a aflat despre fiica sa că este bine în Turcia.
În calitate de martor a fost ascultată, ocazie cu care a declarat că este sora lui G și care cunoaște despre plecarea acesteia din urmă în Turcia.
De asemenea, cunoaște și faptul că a fost obligată de către să practice prostituția în folosul său cu clienții procurați de aceasta din urmă.
Din discuțiile telefonice pe care le-a avut cu sora sa a aflat aceste aspecte și aceasta i-a cerut să intervină într-un fel pentru a reuși să o salveze din apartamentul în care era reținută de către.
Totodată, de la o persoană pe nume a aflat că aceasta din urmă a cunoscut-o pe sora sa în Turcia, precum și faptul că este bătută și maltratată de către, deoarece refuză să se prostitueze.
Aceste aspecte au fost relatate de către martoră și în fața instanței.
Martorul audiat atât la parchet, cât și în fața instanței, a susținut că îl cunoaște pe, inclusiv pe fosta sa soție.
a apelat la serviciile acestuia în sensul că i-a cerut să-l transporte cu mașina personală până la
Ca urmare acestei solicitări, într-una din zile, s-a deplasat la domiciliul părinților Carlei din împreună cu, de unde a fost luată o tânără și transportată până la B la sediul unei firme de turism.
Datorită faptului că, acea cursă a fost amânată, a revenit împreună cu această fată, inclusiv cu, în comuna, iar acesta din urmă a cazat-o la un motel din această comună, după care a doua zi au plecat la B la aceeași firmă de turism.
Această fată s-a deplasat la autocarul aflat în incinta firmei în scopul de a pleca în Turcia.
Martorul a mai susținut că s-a reîntors la împreună cu, precizând că această fată se numește G și pe care o cunoștea din vedere.
Declarațiile acestui martor confirmă relatările părții vătămate G în ceea ce privește transportarea acesteia de către de la la B, cu ocazia celei de-a doua plecări în Turcia.
Cu privire la partea vătămată, numitul, lucrător de poliție, susține că i-a făcut cunoștință acesteia cu inculpatul, cu care avea o relație de prietenie, în luna ianuarie 2007, în scopul de aoa juta pe aceasta să o angajeze în străinătate deoarece provenea dintr-o familie modestă.
A mai susținut că acesta împreună cu a mers la părinții acesteia întrucât era minoră pentru a-și da acordul cu privire la plecarea sa din România.
Martora este recepționera de la localul "" din, declarând că l-a cunoscut pe sub numele de, deoarece frecventa destul de des acest restaurant.
La început, au avut o relație de prietenie, apoi o relație de concubinaj la domiciliul acestuia din noiembrie până în decembrie 2006, lună în care l-a părăsit deoarece adusese o altă tânără cu care conviețuia, respectiv pe.
În luna martie 2007, la insistențele lui s-a împăcat cu acesta și au reluat concubinajul.
De la această tânără a aflat că a fost plecată în Spania de trei ori la îndemnul lui, practicând prostituția și cheltuind banii câștigați cu acesta.
Tot de la aceasta a mai aflat că racolase trei tinere, din care una era vecină cu el, respectiv, dar și pe și o altă tânără pe nume "" din comuna, cărora le-a achitat taxele de pașaport și cheltuielile de transport până în Turcia, unde au practicat prostituția prin intermediul lui.
Acest martor a declarat că a fost întrebată de dacă cunoaște tinere cu situație materială precară, în jur de 20 de ani, pe care le poate convinge să meargă în Turcia pentru a se prostitua, motivat de faptul că cele trei tinere menționate nu mai câștigau bani suficienți din practicarea prostituției.
De asemenea, i-a propus acesteia să meargă în Turcia, în același scop, în schimbul sumei de 1000 de dolari, propunere pe care a refuzat-
Aceste aspecte au fost relatate de către martoră și în fața instanței afirmând în plus că inculpatul i-a spus că primește bani de la fosta sa soție din Turcia, însă nu poate preciza ce sume i-a trimis și care sunt motivele pentru care îi trimite bani.
În faza de urmărire penală au mai fost audiați, în calitate de martori și numitul, tatăl făptuitoarei și fostul soț al martorei.
Acest martor a declarat că este divorțat de fosta sa soție însă locuiesc în același imobil, având cunoștință că fiica sa, este plecată în Turcia, iar inculpatul a fost căsătorit cu aceasta și în prezent sunt divorțați.
Martorul a precizat că a discutat la telefon cu fiica sa, însă nu cunoaște cu ce se ocupă în Turcia, dar știe că s-a recăsătorit.
In luna ianuarie 2008, în momentul în care s-a întors la locuința din orașul, a găsit în aceasta două tinere pe care le primise, la rugămintea fiicei lor.
Aceasta din urmă a rugat-o pe mama sa să le găzduiască pe cele două fete, timp de două săptămâni, deoarece se întorseseră din Turcia, țară în care urmau să se reîntoarcă după rezolvarea problemelor pe care le aveau.
Martorul susține că pe una din fete o cunoștea din vedere și o chema G.
A mai susținut că cele două fete puteau să plece și să se reîntoarcă în domiciliu respectiv în orice moment, iar pe cea de a doua fată o chema.
Totodată, după circa trei săptămâni, G, a primit un telefon ocazie cu care a aflat că trebuie să plece, urmând să fie luată de către "", adică de către, lucru care s-a petrecut în aceiași zi, iar la o săptămână după plecarea acestuia a plecat și G.
Aceste aspecte sunt confirmate și de martora, mama făptuitoarei care a mai declarat că fiica sa locuiește în Turcia și lucrează la un magazin de bijuterii.
Totodată, a mai arătat că la începutul lunii ianuarie 2008, a fost sunată din Turcia și a fost rugată de fiica sa să găzduiască pe cele două fete care fuseseră plecate în Turcia și în timp ce se afla la serviciu a fost sunată de către inculpatul care, i-a spus să le aducă la domiciliul său pe cele două fete cu privire la care vorbise.
Martora a mai susținut că a plecat din domiciliul său împreună cu, iar după câteva zile a plecat și G.
Aceste aspecte sunt relatate de către cei doi martori și în fața instanței de judecată cu ocazia audierii.
In faza de urmărire penală au fost audiați și martorii și.
a declarat că îl cunoaște pe, întrucât din luna octombrie 2007, timp de 3 luni a avut o relație de concubinaj cu acesta, locuind la părinții săi din comuna.
Datorită unor neînțelegeri ivite între inculpat și părinții acestuia, în luna ianuarie 2008, s-au mutat la locuința lui din comuna.
Martora are cunoștință că inculpatul a fost căsătorit cu, pe care nu o cunoaște, însă acesta a rămas în relații de prietenie cu fosta soție.
De asemenea, a aflat că fosta soție se ocupă cu transportul unor persoane de sex feminin în Turcia, însă nu cunoaște în ce scop.
Nu are cunoștință dacă inculpatul a desfășurat anumite activități împreună cu fosta sa soție, dar cunoaște că inculpatul a vândut o casă pentru care a primit un autoturism marca Audi 80 și 7000 Euro, precum și un teren pentru care a primit un alt autoturism aceiași marcă și suma de 9000 lei.
Martorul este tatăl lui și a declarat că fiica sa și inculpatul au fost concubini și au locuit în domiciliul său până la sfârșitul lunii decembrie 2007.
In perioada respectivă, niciunul dintre ei nu au avut serviciu, dar inculpatul dispunea de sume substanțiale de bani, de la care a aflat că le primește din străinătate.
Cu toate acestea, cei doi plecau destul de des de acasă, ocazie cu care a întrebat-o pe fiica și a aflat că a fost cu și cu două fete pentru a le face pașapoarte, deoarece urmau să fie trimise în străinătate.
Ulterior a aflat de la nepotul său că și inculpatul au dus cu mașina două fete la aeroport la B pentru a pleca în străinătate.
Datorită unor neînțelegeri, fiica sa și inculpatul s-au mutat în locuința acesteia, situată în comuna până la data de 14 ianuarie 2008, iar după aceea s-au mutat în locuința inculpatului din comuna.
Martorul a mai declarat că a aflat de la ginerele său că inculpatul l-a transportat pe într-o localitate din județul B, față de care a afirmat că și dintr-o comună din acest județ a luat fete pe care le-a trimis în Turcia.
Martorul a precizat că a aflat de la același ginere că mergea periodic la sediul firmei din P și ridica diverse sume de bani în euro și dolari, fiind însoțit de către cumnatul său din comuna.
De asemenea are cunoștință că inculpatul i-a propus nepoatei sale să îi facă pașaport și să o trimită în Turcia pentru a lucra la un magazin ca vânzătoare.
Aceste aspecte au fost relatate de către martorii și și în fața instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 30.10.2008.
Martora a fost ascultată atât la parchet cât și în fața instanței și a precizat că o cunoaște pe dar și pe inculpat, cunoscând intenția acesteia de a pleca în străinătate.
De asemenea o cunoaște și pe precum și faptul că a discutat cu aceasta în scopul de a pleca în Turcia pentru a lucra ca vânzătoare la firma acestuia.
De la a aflat că aceasta din urmă a discutat și cu inculpatul în legătură cu plecarea sa în Turcia.
Martora susține că a ajutat-o pe să obțină pașaportul, iar taxele au fost achitate cu banii pe care i-a primit de la, bănuind că aceasta din urmă a suportat cheltuielile de transport din România până în Turcia.
A mai susținut că inculpatul a rugat-o să discute cu pentru aoc onvinge să plece în Turcia.
Totodată a susținut că a aflat de la mama părții vătămate G că aceasta din urmă este plecată în Turcia.
Atât la parchet cât și în fața instanței a fost audiată martora care a declarat că îl cunoaște pe inculpat, deoarece l-a întâlnit la prietena sa din comuna.
Martora susține că datorită situației materiale precare, inculpatul s-a oferit să o ajute pentru a pleca în Italia, pentru a lucra ca ospătar într-un restaurant, ocazie cu care ar fi câștigat 800 euro pe lună, însă a refuzat propunerea acestuia.
Inculpatul s-a oferit să-i dea sprijinul financiar necesar pentru a achita taxele pentru pașaport, inclusiv pentru suportarea cheltuielilor de transport, urmând să-i restituie banii din primul salariu încasat.
In legătură cu acuzațiile ce i-au fost aduse inculpatului, în faza de urmărire penală acesta a fost audiat atât în calitate de învinuit cât și de inculpat, ocazie cu care a declarat că a trăit în concubinaj cu timp de un an, după care în anul 1994 s-au căsătorit.
Intre 1991 și 1994 a fost plecată în mai multe rânduri în Turcia inclusiv după ce s-au căsătorit, pentru a lucra ca menajeră.
In anul 1994 inculpatul a plecat împreună cu soția sa în Turcia la Istambul, lucrând ca muncitori pe un șantier de construcții, însă în anul 2000 au divorțat dar au rămas în relații de prietenie.
După despărțirea în fapt timp de 2 ani a lucrat în Turcia, dar nu a mai ținut legătura cu soția sa și nu cunoaște cu ce s-a ocupat în această perioadă, dar a aflat că s-a căsătorit cu un cetățean.
Ulterior s-a recăsătorit cu, până în anul 2004 când s-au despărțit în fapt.
După această dată fosta sa soție s-a reîntors în țară și au trăit în concubinaj timp de două luni în România și timp de 7 luni în Spania.
După reîntoarcerea din Spania s-a despărțit de fosta sa soție, care la rândul său a plecat în Turcia la începutul anului 2004.
Când aceasta a revenit din Turcia l-a vizitat, iar în cursul anului 2006, a plecat în Turcia împreună cu G, căreia i-a promis găsirea unui loc de muncă la o croitorie în Turcia.
A precizat că o cunoaște și pe din satul, pe care a adus-o în locuința sa și cu care a avut o relație de concubinaj timp de 3 luni.
In aceiași perioadă a fost vizitat de către fosta sa soție, care a discutat cu și pe care a convins-o să plece în Turcia pentru a lucra.
In luna ianuarie 2007 cunoscut-o pe, pe care a adus-o la domiciliul său și cu care a trăit în concubinaj câteva luni de zile.
In această perioadă a fost vizitat din nou de fosta sa soție, care venise la părinții săi și care a cunoscut-o și pe căreia i-a promis că îi va găsi un loc de muncă în Turcia la o croitorie.
Ulterior cele două femei au plecat în Turcia împreună.
In vara anului 2007, fost sunat de către fosta sa soție și a aflat că și i-au sustras o sumă de bani, pașaportul și bijuterii din aur, rugându-l să ia legătura cu acestea pentru a-i restitui bunurile.
De la a aflat că în Turcia a fost obligată de către să se prostitueze, lucru pe care l-a aflat și de la.
Cele două fete, i-au spus că au fost păcălite de către, deoarece aceasta nu le-a găsit nici un loc de muncă, așa cum le-a promis.
In luna decembrie 2007, cunoscut-o pe, care l-a rugat să-i dea numărul de telefon al lui G, ce se afla în Turcia.
In luna ianuarie 2008 fost sunat pe telefonul mobil de G, rugându-l să meargă la Aeroportul Otopeni pentru aol ua cu o mașina.
Aceasta era însoțită de, iar pe drumul de întoarcere i-a spus că trebuie să fie în orașul la domiciliul părinților Carlei.
Inculpatul a declarat că nu a racolat, nu a transportat și nici nu a găzduit vreuna din cele patru părți vătămate, în scopul de a fi obligate la practicarea prostituției în Turcia, în mod direct sau indirect, în colaborare cu fosta sa soție.
Susține că în anii 2006-2007, primit în jur de 1000 dolari de la aceasta, prin serviciul ce reprezenta o datorie pe care o avea din perioada în care au fost în Spania.
In fața instanței inculpatul a fost audiat în legătură cu faptele deduse judecății, respectiv săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1 și 2 lit. din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 al.2 și două infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 al.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001.
Cu privire la această învinuire, inculpatul a declarat aceleași aspecte în ceea ce privește împrejurările în care a trăit în concubinaj cu, în care a fost căsătorit cu aceasta și apoi a divorțat, precum și faptul că aceasta este căsătorită cu un cetățean și locuiește în Turcia.
A mai declarat că o cunoaște și pe G, deoarece locuiește în aceiași comună, pe aceiași stradă, iar în anul 2007 la Postul de Poliție a cunoscut-o și pe.
Inculpatul a declarat aceleași împrejurări în care fosta sa soție a cunoscut-o pe, G, propunerea pe care fosta sa soție a făcut-o acesteia de a pleca în Turcia, urmată de plecarea acestora în țara respectivă.
Inculpatul recunoaște că a mers la domiciliul părinților acestei fete împreună cu fosta sa soție, care și-au dat consimțământul la întocmirea pașaportului, precum și că s-au ocupat de întocmirea acestui act, achitând taxa de pașaport deoarece nu dispunea de niciun.
Inculpatul a declarat că nu a primit niciun de la în perioada 2006- februarie 2008, deși în declarația inițială dată la parchet susține că a primit o sumă de bani ce reprezenta o datorie a fostei sale soții, respectiv 1000 dolari.
A precizat că avea cunoștință că G era plecată în Turcia din luna iunie 2006 și că lucra la o fabrică de textile.
Inculpatul a declarat că și-a câștigat existenta cu vânzarea articolelor de îmbrăcăminte aduse din Turcia și vândute cetățenilor din comuna dar și cu banii obținuți din moștenirea de la părinții săi decedați.
Cu banii obținuți din moștenire a început ridicarea unei construcții la domiciliul său din.
Inculpatul a mai declarat că nu avea cunoștință că fetele care au ajuns în Turcia au fost obligate să practice prostituția de către.
De la aceasta din urmă a aflat că G este vânzătoare, precum și faptul că în luna ianuarie 2008, fost expulzată de către autoritățile turce și că trebuie să se reîntoarcă în țară.
G i-a cerut sprijinul pentru aol ua cu mașina de la aeroport, lucru pe care l-a acceptat, iar când s-au întâlnit la aeroport aceasta era însoțită și de.
Inculpatul a declarat aceleași aspecte și cu privire la împrejurările în care a cunoscut-o pe, cu privire la care a declarat că i-a cerut numărul de telefon al numitei G și l-a rândul său aceasta a fost expulzată din Turcia și că cele două fete va trebui să locuiască la părinții Carlei din.
Cu privire la a declarat că a cunoscut-o în comuna, a trăit în concubinaj cu aceasta până în momentul în care a plecat în Turcia la propunerea fostei sale soții, cu care a ținut legătura telefonic și de la care a aflat că lucrează în Turcia.
Referitor la susținerile făcute la parchet, că a aflat de la și că au fost obligate să practice prostituția în Turcia, a declarat că fosta sa soție a negat aceste acuzații referitoare la găsirea clienților și obligarea celor două fete să practice prostituția.
Inculpatul declarat că nu a avut nicio înțelegere cu fosta sa soție în sensul de a racola cele patru fete, pentru a le duce în Turcia în scopul obligării la practicarea prostituției.
Inculpatul a mai susținut că nu a amenințat niciuna din părțile vătămate în scopul de a nu reclama faptele la organele competente sau să schimbe declarațiile date, precum și faptul că a transportat-o pe G de la la aeroport cu un autoturism condus de martorul.
Inculpatul a afirmat că începând cu anul 2005 are interdicție de a mai pătrunde în Turcia pe o perioadă de 5 ani, astfel că începând cu acest an nu a mai intrat în această țară, dar nici nu a însoțit-o pe până în Bulgaria, cu ocazia plecării acesteia împreună cu.
Din relațiile obținute de la firma Turism aflate la dosar, rezultă că pe numele inculpatului a fost emis un bilet de călătorie pentru ruta România- Bulgaria -Turcia -Istambul pentru ziua de 25.01.2007 de la firma Oz SRL
Potrivit dispozițiilor art. 12 al.1 din Legea nr.678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
In aliniatul 12 al.2 lit.a din aceiași lege, se incriminează forma agravată a acestei infracțiuni, în cazul în care traficul de persoane este săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.
In sarcina inculpatului a fost reținută săvârșirea acestei infracțiuni de trafic de persoane în forma agravată, întrucât a recrutat și a transportat pe partea vătămată G, a recrutat, a transportat și a cazat pe părțile vătămate, și a recrutat pe partea vătămată.
Toate aceste acțiuni au fost întreprinse în scopul exploatării celor patru părți vătămate în Turcia, prin obligarea acestora la practicarea prostituției în această țară.
In înțelesul Legii nr.678/2001, art.2, prin exploatarea unei persoane se înțelege și obligarea acesteia la practicarea prostituției.
Referitor la traficul de persoane comis asupra victimelor G și, în sarcina inculpatului a fost reținută infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art.13 al.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, întrucât la data la care acestea au fost recrutate, respectiv iunie 2006 pentru G și ianuarie 2007 pentru, acestea erau minore întrucât nu împliniseră 18 ani.
G este născută la 10.08.1989, iar este născută la data de 29.01.1990.
Examinând întregul material probator administrat în faza de urmărire penală și cea de judecată, coroborând declarațiile părților vătămate mai sus menționate cu declarațiile martorilor audiați și cu declarațiile inculpatului, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, potrivit art.75 p, tribunalul a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.
Astfel, faptele inculpatului de a recruta în luna iunie 2006 pe partea vătămata G după o înțelegere prealabilă cu fosta sa soție, urmată de acțiunea acesteia din urmă de a-i promite asigurarea unui loc de muncă în Turcia, la o croitorie sau ca vânzătoare la, în scopul de aoc onvinge să plece în această țară, iar după ce a ajuns la destinație, de aoc onstrânge să practice prostituția, prin procurarea clienților de către și de aoț ine sechestrată într-un imobil împotriva voinței sale, constituie infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001.
In sarcina inculpatului se reține și modalitatea transportării acestei persoane vătămate în scopul exploatării sexuale a acesteia, deoarece în înțelegere cu aceiași persoană, acesta a transportat-o pe G de la aeroport la domiciliul părinților lui, urmând să locuiască în acest loc până când aceasta din urmă le va rezolva problemele cu expulzarea din Turcia, urmată de efectuarea celui de al doilea transport de la această locuință la B până la sediul unei firme de transport persoane, pentru ca persoana vătămată să plece din nou în Turcia la fosta sa soție.
In acest caz, nu se poate reține două fapte distincte de trafic de persoane în sarcina inculpatului, întrucât modalitățile de săvârșire adică recrutare și transportare sunt alternative.
În drept, fapta aceluiași inculpat de aor ecruta în ianuarie 2007 pe și pe, în baza unei înțelegeri prealabile cu fosta sa soție, care le-a promis găsirea unui loc de muncă în Turcia, la o croitorie pentru a le convinge să plece în această țară, după care la destinație au fost obligate să practice prostituția cu clienții procurați de către, constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1și 2 lit.a din Legea nr.678/2001.
In cazul celor două părți vătămate există și modalitatea transportării și a cazării acestora la domiciliul inculpatului, o perioadă de timp în care acestea au avut relații de concubinaj cu inculpatul în scopul ca acesta din urmă să le creeze convingerea că este o persoană de încredere și să le determine să accepte plecarea în Turcia.
Și în acest caz, există o singură faptă de trafic de persoane, raportată la fiecare parte vătămată chiar dacă modalitățile în care au fost comise sunt alternative.
In drept, fapta aceluiași inculpat de aor ecruta pe partea vătămata față de care a făcut eforturi numeroase pentru aoc onvinge să plece în Turcia, urmată de promisiunea că în această țară se va asigura un loc de muncă de către, iar după ce a ajuns în aceasta țară având credința că ceea ce i s-a promis este adevărat, a fost obligată să practice prostituția ca și celelalte trei părți vătămate, constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001.
Din probele administrate în cauză rezultă o înțelegere între inculpat și fosta sa soție de a recruta părțile vătămate prin înșelăciune în scopul de a le convinge să plece în Turcia, dar nu în scopul de a le găsi un loc de muncă așa cum li s-a promis, ci acela de a fi obligate la practicarea prostituției.
Pentru realizarea adevăratului scop inculpatul avea rolul de a găsi tinere cu situație materială precară, dispuse să plece în străinătate pentru a-și îmbunătăți starea materială.
Ulterior, în această situație după ce persoanele vătămate acceptau în principiu oferta făcută de către inculpat, pentru a întări convingerea lor intra în joc, care era stabilită în Turcia de mai mulți ani și care venea în România pentru a discuta cu persoanele vătămate.
Argumentele aduse de către inculpat erau întărite de către, având credibilitate cum este cazul lui G și astfel, erau convinse că oferta care li se prezintă este chiar adevărată și astfel acceptau să plece în țara respectivă.
In realitate, după ce ajungeau în Turcia, le aducea la cunoștință scopul real pentru care au fost aduse în țara respectivă, adică acela de a practica prostituția pentru aceasta, iar în cazul în care tinerele refuzau erau amenințate cu bătaia și chiar au fost agresate, astfel că acestea de teamă acceptau obligațiile impuse de către .
Având în vedere modul de operare aproape identic în cazul tuturor părților vătămate, perioada de timp în care s-au comis actele materiale de trafic de persoane, tribunalul a apreciat că inculpatul și-a conceput întreaga activitate infracțională încă de la început, respectiv din luna iunie 2006, astfel că toate faptele au la bază aceiași rezoluție infracțională.
Ca atare, toate actele materiale de trafic săvârșite asupra celor patru părți vătămate constituie o singură infracțiune de trafic de persoane în forma continuată.
Prin actul de sesizare, faptelor comise asupra părților vătămate și, li s-au dat încadrarea juridică prevăzută de art. 12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2, reunindu-se toate actele materiale comise împotriva acestora, pe când în cazul celorlalte două părți vătămate, faptelor li s-a dat o încadrare juridică distinctă în câte o infracțiune de trafic de minori, prev.de art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001.
Tribunalul a apreciat că inculpatul a prevăzut întru-totul activitatea de trafic de persoane pe care urma să o desfășoare, fără a face distincție între persoanele vătămate, adică, fără a ține seama că unele din ele erau majore și unele minore.
In cazul celor două părți vătămate minore, există o singură infracțiune de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 al.1,2,3 din aceiași lege, întrucât traficul de minori constituie infracțiune distinctă de traficul de persoane.
Prin urmare, pentru cele două părți vătămate actele materiale se circumscriu acestei infracțiuni de trafic de minori cu aplicarea dispozițiilor art. 41 al.2
In cazul în care traficul de minori ar fi constituit o circumstanță agravantă a infracțiunii de trafic de persoane și ar fi fost prevăzută la art. 12 al.1,2 în acest caz, toate faptele s-ar încadra în acest text de lege însă se reține varianta cea mai gravă a faptei de trafic de persoane.
Având în vedere incriminarea distinctă a traficului de minori, actele materiale de trafic comise asupra persoanelor majore, se încadrează distinct față de cele comise asupra persoanelor minore.
Ca atare, tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptelor de trafic de minori reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni într-o singură infracțiune, cu aplicarea art. 41 al.2
In baza textelor de lege arătate, tribunalul reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției, a dispus condamnarea acestuia le pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune, la stabilirea cărora a ținut seama de dispozițiile art.72
stfel, tribunalul a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de Legea nr.678/2001 pentru sancționarea acestor infracțiuni, respectiv de la 5 la 15 ani pentru infracțiunea prev.de art. 12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 și de la 10 la 20 ani pentru infracțiunea prev. de art. 13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cât și gradul ridicat de pericol social al faptelor, mai ales că au fost săvârșite asupra a două minore, forma continuată a acestora, scopul urmărit, respectiv exploatarea sexuală a acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu privire la acest aspect, tribunalul a constatat că poziția inculpatului a fost nesinceră, atât în fața instanței cât și în fața organelor de urmărire penală, declarând că nu a comis faptele deduse judecății.
De asemenea, inculpatul nu este căsătorit, nu are nici un fel de ocupație, are un copil minor în întreținere, este cunoscut cu antecedente penale întrucât a mai avut o condamnare anterioară dar care nu atrage starea de recidivă și pentru care termenul de reabilitare s-a împlinit ( condamnare la 200.000 lei ROL amendă penală prin 1269/1995 a Judecătoriei Ploiești ).
In raport de aceste elemente, tribunalul a dispus condamnarea acestuia la pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, iar în temeiul art.65 al.2 a aplicat inculpatului și pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi pentru fiecare infracțiune, întrucât aplicarea este obligatorie, într-un cuantum între 1 și 10 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, cu excepția dreptului de a alege, pentru infracțiunile prev.de art. 12 al.1,2 lit.a, respectiv 64 lit. a,b,d,e, cu excepția dreptului de a alege pentru infracțiunea de trafic de minori.
Tribunalul a apreciat că inculpatul nu este nedemn de a exercita drepturile politice, adică dreptul de a alege, ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale, însă este nedemn de a exercita drepturile părintești și drepturile de a fi tutore și curator, ținând seama de faptul că a comis infracțiuni asupra minorilor și avându-se în vedere și natura și gravitatea faptelor comise asupra acestora.
Întrucât faptele sunt concurente, potrivit art.33 lit.a și art. 34 lit.b, tribunalul a contopit toate pedepsele aplicate și a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, la care a aplicat potrivit art.35, pedeapsa complementară cea mai grea pe lângă pedeapsa rezultantă.
Instanța a aplicat art.71 și 64 lit.a,b,d,e, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie, pentru aceleași considerente ca cele mai sus menționate.
Întrucât inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv menținându-se temeiurile arestării preventive, potrivit art.350 instanța C.P.P. a menținut arestarea inculpatului și în temeiul art.88 a dedus prevenția începând de la 11 martie 2008 când acesta a fost reținut și până la zi.
In procesul penal s-au constituit părți civile numai părțile vătămate și G, iar celelalte două părți vătămate au declarat că nu au asemenea pretenții.
Tribunalul, a constatat că prin săvârșirea faptelor de trafic de minori asupra celor două părți vătămate, li s-au cauzat acestora un prejudiciu nepatrimonial, ca urmare a suferințelor de ordin psihic și fizic la care au fost supuse pe perioada exploatării sexuale de către în Turcia.
Având în vedere aceste suferințe, perioada în care fiecare persoană vătămată a fost determinată să le suporte, temerea creată că vor fi agresate în cazul că nu vor accepta doleanțele lui, de care inculpatul avea cunoștință și de care se folosea pentru exploatarea celor două minore, tribunalul, potrivit art. 346 rap. la art. 14 al.5 p, rap. la art. 998 civil, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către, respectiv 15.000 lei către G, cu titlul de daune morale.
Tribunalul a apreciat că, cuantumul acestor sume este rezonabil și echitabil, fiind în măsură să compenseze suferințele la care cele două minore au fost expuse.
Prin actul de sesizare s-a solicitat și confiscarea sumelor de bani pe care părțile vătămate le-ar fi obținut din practicarea prostituției potrivit art.19 din Legea nr.678/2001 raportat la art.118 lit.e, adică suma totală de 660.000 dolari SUA, rezultat din însumarea sumelor pe care părțile vătămate au declarat că le-au obținut: - 60.000 USD, - 40.000 USD, - 60.000 USD și G - 500.000 USD.
De asemenea s-a solicitat și confiscarea sumelor de 4000 Euro, 200 USD și 3000 lei ridicate de la inculpat cu ocazia efectuării percheziției corporale și a celei domiciliare la data de 11.03.2008, ce au fost depuși la CEC pe bază de recipise la dispoziția instanței.
Intr-adevăr atât art.19 din Legea nr.678/2001 cât și art.118 lit.e prevăd că banii dobândiți din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori de către inculpat, sunt supuse confiscării speciale.
Insă, pe de o parte, confiscarea specială este o măsură de siguranță ce se poate dispune în mod individual, numai cu privire la sumele de bani obținute de fiecare inculpat din săvârșirea infracțiunii.
In cazul de față, trebuie să se stabilească din totalul sumelor obținute din traficul de persoane sumele ce i-au revenit inculpatului și numai acestea pot fi confiscate nu și cele care au fost dobândite de către, dar din care, inculpatului nu i-a revenit nimic.
Susținerile părților vătămate că au obținut sumele de bani mai sus menționate din practicarea prostituției nu se coroborează cu fapte ce a rezultat din celelalte probe administrate în cauză.
In orice caz, sumele arătate sunt substanțiale și nu se poate stabili cât anume din acestea au revenit inculpatului.
Inculpatul afirmă că nu a primit nicio sumă de bani de la, ce ar proveni din traficul de persoane, cu excepția sumei de 1000 USD ce ar reprezenta o datorie mai veche a acesteia.
De asemenea, din informările primite de la serviciile, nu rezultă că inculpatul a primit sume de bani din Turcia de la fosta sa soție.
Pentru a se dispune confiscarea, mai întâi trebuie să se stabilească ce sume de bani a obținut din traficul de persoane și apoi, cât anume a revenit inculpatului.
Ca atare, instanța nu a dispus confiscarea sumelor mai sus menționate și a restituit inculpatului și sumele de bani ridicate potrivit art.97 și următoarele de C.P.P. către organele de urmărire penală, consemnate la CEC în scopul confiscării speciale a acestora.
acestor sume de bani este nejustificată în condițiile în care măsura confiscării speciale nu este aplicabilă, atâta timp cât acestea au fost ridicate în scopul confiscării, astfel cum rezultă din Ordonanța din 11.03.2008 data de procuror, aflată la fila 289 -291
Referitor la proveniența acestei sume, inculpatul a făcut dovada obținerii unor venituri în mod legal prin vânzarea unor imobile moștenite de la părinții săi.
Astfel, la dosarul instanței inculpatul a depus mai multe înscrisuri: certificat de moștenitor nr.72 din 14.03.2006 eliberat de Biroul Notarial din care rezultă că de pe urma tatălui său, decedat la 15.11.2004, au rămas două terenuri de 5000, respectiv 1000, în comuna și din locuința situată în această comună, iar este singurul moștenitor acceptant, căruia i-au revenit toate aceste bunuri.
De asemenea, de pe urma defunctei sale mame, decedată la 18.01.2004, i-a revenit toate bunurile succesorale, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.71/14.03.2006 eliberat de același notariat.
După dezbaterea moștenirii, se obliga printr-un antecontract să vândă 760 din terenul aferent locuinței și construcția moștenită de la părinții săi pentru suma de 73.000 lei din care a primit 36.000 lei la încheierea antecontractului.
Pe baza unei chitanțe de mână acesta a mai primit și alte sume de bani, respectiv 14.150 lei și un autoturism Audi evaluat la 5.000 USD, în schimbul vânzării unui teren în suprafață de 1.851 dar și suma de 96.000 lei în urma încheierii unui contract de vânzare cumpărare cu numitul.
Prin urmare, inculpatul dispunea de sume de bani substanțiale obținute în urma încheierii acestor acte juridice, ce au avut ca obiect înstrăinarea unor bunuri succesorale, astfel că se poate afirma că proveniența acestora este legală.
Reținând culpa infracțională a inculpatului, tribunalul la obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500 lei, în care sunt incluse și onorariile apărătorului din oficiu de câte 100 lei atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, potrivit dispozițiilor art. 191 al.1
C.P.P.Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c pr.penală, întrucât faptele nu au fost săvârșite de acesta, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism, prev.de art. 329
În situația în care instanța va trece peste cele două motive de apel inculpatul a solicitat redozarea pedepselor aplicate.
Curtea examinând hotărârea apelată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 al.2 și art. 378 pr.penală, constată că apelul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de prima instanță, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, fiind recunoscute în parte de inculpat, pe parcursul procesului penal.
Probele administrate în cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarații de martori, procesele verbale, ordonanțele de indisponibilizare a sumelor de bani, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de instanța de fond, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
Pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, prima instanță ținând seama de toate criteriile prev. de art. 72, de gradul de pericol social al faptelor, de modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale fără însă a fi recidivist dar și de împrejurarea că a recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor deși, din întregul material probatoriu administrat în cauză rezultă cu certitudine comiterea acestora.
Indiferent de declarațiile mai mult sau mai puțin oscilante ale inculpatului este cert și dincolo de orice semn de întrebare că probele de la dosar confirmă pe deplin împrejurarea că între inculpat și fosta sa soție a existat o înțelegere cu privire la obligația inculpatului de a recruta, transporta și caza părțile vătămate pe teritoriul României urmând ca ele să fie preluate în Turcia de fosta soție, motivat de faptul că, începând cu anul 2005 inculpatul avea interdicție de a intra în Turcia.
În atare situație, Curtea apreciază că activitatea infracțională a inculpatului a fost pe deplin dovedită de organul de urmărire penală și instanța de fond, motiv pentru care Curtea constată că nu se impune achitarea inculpatului așa cum s-a solicitat în motivele de apel.
În atare situație nici schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de trafic de persoane în proxenetism nu se impune.
Cu privire la motivul de apel referitor la redozarea pedepselor aplicate Curtea apreciază că scopul preventiv educativ al acestora, în sensul dispoz. art. 52 poate fi atins numai în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de instanța de fond. De altfel, pedepsele aplicate inculpatului au fost orientate spre minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, instanța de fond a dat o interpretare corectă criteriilor generale prev. de art. 72, atunci când a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza prin executarea pedepsei de 10 ani închisoare.
Așa fiind, pe cale de consecință, apelul declarat de inculpat se privește ca fiind nefondat sens în care, în baza art. 379 pct.1 lit.b pr.penală, urmează a fi respins.
În temeiul art. 383 al.1/1 pr.penală rap. la art. 350 pr.penală se va menține starea de arest a inculpatului iar în conformitate cu art. 383 al.2 pr.penală rap.la art. 88 se va computa detenția preventivă a acestuia începând cu data de 11.03.2008 la zi.
Văzând și dispoz. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 2.07.1970, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 590 din data de 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Menține starea de arest a inculpatului și compută reținerea și arestarea preventivă de la 11 martie 2008 la zi.
Obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./29.04.2009
dos.fond nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu
