Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1459/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.7/
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, împotriva sentinței penale nr. 151/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit intimatul-inculpat, intimat-parte vătămată și intimat-parte civilă Spitalul Clinic de Urgență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mandatele de aducere nu au putut fi executate, întrucât s-a menționat că inculpatul este plecat în Spania. La una dintre adresele la care s-a dispus citarea inculpatului cu mandat de aducere, a fost găsită sa, numita, care a declarat verbal că inculpatul este plecat în Spania și că este arestat acolo pentru o perioadă de trei ani.
Apărătorul apelantului-inculpat depune la dsoar dovada imposibilității de prezentare la termenul anterior. Arată că are cunoștință de faptul că inculpatul este plecat in Spania, nu și de faptul că ar fi arestat acolo. De asemenea arată că nu o cunoaște pe persoana care a indicat organelor de poliție aspecte cu privire la arestarea inculpatului în Spania.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că instanța a făcut destule diligențe pentru a fi prezent și inculpatul, astfel consideră cauza in stare de judecată.
Apărătorul apelantului-inculpat solicită încuviințarea probei cu un martor, respectiv care nu a fost audiat de către instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neutilă a probei cu reaudierea martorului, considerând că acesta a fost audiat, iar situația de fapt este stabilită.
Curtea respinge proba solicitată de apărătorul apelantului-inculpat, constatând că martorul a fost audiat de către instanța de fond, iar declarația acestuia poate fi utilă coroborată cu celelalte probe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului declarat în cauză, care vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate cu referire și la modalitatea de executare a pedepsei. Solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de către instanța de fond față de inculpat, respectiv art.74 și 76 Cod penal. Arată că inculpatul a avut o atitudine doar parțial sinceră, iar faptul că nu are antecedente penale consideră că nu poate fi reținut ca și o circumstanță atenuantă având în vedere gravitatea faptei ce i-a fost reținută în sarcina, de urmările deosebit de grave, de modul in care a acționat. Aceste motive consideră că îndreptățesc instanța de apel să înlăture circumstanțele atenunate reținute de către instanța de fond.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, consideră că inculpatul nu se poate îndrepta prin executarea pedepsei sub sancțiunea suspendării și sub sanctiunea revocării acesteia, in condițiile in care acesta s-a prezentat in fata instanței doar atunci când a fost arestat, iar in fața instanței de apel, de șase termene, acesta nu a dorit să se prezinte. Consideră că acesta se sustrage de la judecată, iar in acest fel nu se poate realiza modul educativ și preventiv al pedepsei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului declarat in cauză.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelaului declarat de parchet și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că, față de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, relevate de declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și ale martorilor audiați, rezultă că în mod corect instanța de fond a apreciat cu privire la gravitatea faptei, in mod corect instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, că acesta a avut o atitudine bună și după săvârșirea faptei, a despăgubit partea civilă, iar partea civilă a declarat că nu solicită ca inculpatul să fie judecat sau condamnat. Mai arată că acesta nu are antecedente penale, este intreținător de familie, iar instanța de fond in mod corect a făcut aplicarea art. 74-76 Cod penal. Arată că parchetul, in motivele de apel, a criticat faptul că instanța de fond a scăzut foarte mult limita, trebuind scăzută până la limita specială prevăzută de lege, însă parchetul nu a făcut referire la textul de lege care trebuia aplicat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de parchet și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.151 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a fost respinsă cererea formulată de inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din art.20 pen. rap.la art. 174, 175 lit.i pen. în art.20 pen. raportat la art.174, 175 lit.i pen. cu aplicarea art.73 lit.b pen.
In baza art.20 raportat la art.174, 175 lit.i pen. cu aplicarea art.74, 76 alin.1 lit.a și alin. 3.pen. a fost condamnat inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu la 3 ani închisoare.
In baza art. 81, 82.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani - termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen.
In baza art. 350 lit.b pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 36/UP/2008 din 11.11.2008 emis de Tribunalul Giurgiu, dacă nu este arestat în altă cauză.
In baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10.11.2008 la 22.12.2008 și de la 09.01.2009, la zi.
A fost obligat inculpat la plata sumei de 4604,12 lei către Spitalul de Urgență B reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a sumei.
S-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă.
In baza art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că în ziua de 27.10.2008, inculpatul a intrat în barul SC SRL" și a cerut voie concubinului părții vătămate să meargă la toaletă (declarație inculpat și confirmată de martorul ).
După ce a ieșit de la toaletă partea vătămată i-a reproșat faptul că a folosit toaleta fără să consume, l-a injuriat și s-a repezit cu o de mătură să-l lovească. Inculpatul a injuriat-o și el pe partea vătămată, moment în care concubinul acesteia a luat un scaun și a aruncat cu el spre inculpat, care s-a ferit și scaunul a nimerit în geam.
Inculpatul a ieșit din bar, dar concubinul părții vătămate a ieșit și el cu un scaun în mână încercând iarăși să-l lovească pe inculpat, care s-a ferit și de data aceasta a fost lovită partea vătămată în cap și a căzut. Aceasta este prima parte a conflictului.
Totul s-ar fi rezumat la acest incident dacă inculpatul nu s-ar fi întors după 2 ore - motivează el, pentru a sta de vorbă cu un prieten.
Cert este că, în momentul în care partea vătămată și concubinul său au ieșit din bar, fiind ora de închidere - inculpatul s-a repezit la martorului pentru a-l lovi, s-au înjuriat reciproc și s-au luat la bătaie.
Nu se poate preciza dacă inculpatul a avut asupra sa o, sau partea vătămată a luat-o din mașină, deoarece nu este probată nici o variantă, sigur este însă că inculpatul a lovit-o cu o pe partea vătămată peste față, lovitură care a doborât-o și pentru care a avut nevoie de 65-85 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol.
Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art. 20 rap.la art. 174, 175 lit. i pen. pentru care a fost condamnat.
Inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul de a se reține aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b pen. schimbare care a fost respinsă ca urmare a faptului că evenimentul infracțional a avut două momente distincte, între care au trecut 2 ore, deci nu se poate vorbi de o tulburare puternică sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, în cea de a doua activitate infracțională, când inculpatul a săvârșit fapta pentru care este condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, precum și împrejurările în care s-a comis fapta.
S-a avut în vedere și faptul că a regretat infracțiunea comisă și a făcut tot posibilul de a îndrepta urmările acesteia.
A achitat în totalitate daunele morale și materiale solicitate de partea vătămată, fapt ce a determinat-o pe aceasta să nu se mai constituie parte civilă.
In cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76.pen.- și suspendarea condiționată a pedepsei - termenul de încercare fiind suficient pentru ca inculpatul să înțeleagă consecințele dispozițiilor art. 83.pen.
In ce privește pedeapsa complementară prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 76 alin.3 pen. conform căruia, când există circumstanțe atenuante pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ținându-se cont de gravitatea faptei comise, de urmările de comitere a acesteia, de modul de acționare.
Analizând apelul declarat de către Parchet în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea îl va admite, având în vedere faptul că au fost încălcate dispozițiile art.341 Cod procedură penală care impun instanței obligarea de a se acorda inculpatului ultimul cuvânt.
Deși în cauză este vorba de o nulitate relativă, pentru remedierea acesteia sunt aplicabile dispozițiile art.197 alin 4 teza ultimă Cod procedură penală care prevăd că atunci când instanța constată din oficiu încălcări în orice stare a procesului, dispune anularea actului atunci când această măsură este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
La instanța de fond inculpatul a fost prezent, fiind în stare de arest și încălcându-se prevederile art.341 Cod procedură penală, nu i s-a acordat ultimul cuvânt, încălcându-se astfel dreptul la apărare.
Prevederile art.341 Cod procedură penală consacră o formă de manifestare a dreptului la apărare, în măsură să garanteze exercitarea deplină a unui drept procesual fundamental, dar și o modalitate la îndemâna instanței pentru a putea dispune reluarea cercetării când sunt relevate aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei.
În concluzie, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei este necesară admiterea apelului Parchetului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, doar astfel putându-se remedia nulitatea constatată.
Este cert că inculpatul chiar dacă a fost asistat de avocat prin faptul că nu i s-a acordat ultimul cuvânt a suferit o vătămare în dreptul său la apărare, vătămare care impune îndreptarea acestei situații de către instanța de fond.
Chiar dacă măsura restituirii dosarului la instanța de fond nu este prevăzută în mod expres de dispozițiile art.379 Cod procedură penală, având în vedere dreptul inculpatului la un proces echitabil, așa cum este reglementat de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și garantarea dreptului la apărare prevăzut de art.6 din Codul d e procedură penală, instanța apreciază că în baza acestor texte de lege este îndreptățită să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Așa fiind, în baza art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală cu referire la textele de lege menționate anterior, Curtea va admite apelul Parchetului și va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va avea în vedere și aspectele învederate de Parchet cu privire la critica referitoare la individualizarea pedepsei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr.151 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
Desființează în totalitate sentința penală atacată și rejudecând, trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Giurgiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./20.01.2010
-
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Iuliana Ciolcă
