Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 125/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.20,175 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 125
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 73 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat asistat de avocat - apărător ales, lipsind intimatul-parte vătămată și intimatul-parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat apelantul - inculpat conform art. 378 alin. 2 Cod procedură penală (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare, s-a solicitat, în teză principală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, motivând că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, ci doar a încercat să-l îndepărteze din cameră, lezarea acestuia fiind accidentală. În teză subsidiară, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reținerii circumstanțelor personale atenuante în condițiile art. 74, 76 Cod penal și a aplicării unei pedepse la minimul general permis de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivând că încadrarea juridică a infracțiunii este de tentativă la omor calificat, probele administrate confirmând intenția indirectă pentru inculpat, întrucât acesta a aplicat o lovitură cu un corp tăietor, de a produce decesul, într-o zonă vitală, astfel că rezultatul letal nu s-a produs datorită intervenției medicale urgente. Sub aspectul reducerii pedepsei, s-a arătat că prima instanță a aplicat o pedeapsă mai mică decât minimul permis de lege, în condițiile art. 76 alin. 2 Cod penal, nefiind întemeiată solicitarea de a se aplica suspendarea executării pedepsei în raport de natura și gravitatea infracțiunii.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că regretă comiterea faptei și solicită admiterea apelului, însușindu-și concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 73 din 30 iunie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul O l t, în baza art 20 alin1 rap la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 175 alin 1 lit. c și alin. 2 cu aplicarea art 74 alin. 1 lit a rap Cod Penal la art 76 alin. 1 lit b Cod Penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 10.09.1940 în comuna, jud. O, domiciliat în comuna, jud. O, CNP - - la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 76 alin 3, s-a înlaturat pedeapsa complementară de interzicere de drepturi.
În baza art. 71 alin 1-3. p., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a și b Cod Penal, pe timpul detentiei.
În baza art. 118 alin 1 lit. b Cod Penal, s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit la infracțiune, aflat in custodia organelor de politie ale comunei, Jud.
S-a admis acțiunea părții civile Spitalul Jud. de Urgență și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1685,54 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare către aceasta parte civilă.
S-a luata act că partea vătămată nu s-a constituit parte civila in cauza și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu nr. 56/P/2008 din 18.02.2008, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea faptei prevăzută de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 cp. rap. la art. 175 alin. 1 lit. c și alin. 2
S-a precizat că, în privința încadrării juridice, omisiunile cu privire la alineatele la care se referă încadrarea juridică a faptei au fost înlăturate prin precizările depuse la filele 14 și 15 din dosar, chiar înainte de se asculta părțile.
In actul de sesizare a instanței s-a arătat că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între părți în cursul lunii noiembrie 2007 survenit o ceartă cu privire la faptul că inculpatul a vândut o bovină în condiții de preț prea mic, în raport de valoarea animalului, după aprecierea părții vătămate - fiul inculpatului - fapt reproșat de partea vătămată inculpatului.
In data de 3.02.2008 s-a derulat din nou un astfel de incident, după care părțile au mers din nou în comună unde în locuri diferite au consumat băuturi alcoolice, iar apoi se arată în rechizitoriu că inculpatul a revenit în locuință în camera în care de obicei dormea, iar atunci când partea vătămată i-a adresat un nou reproș pentru același motiv, i-a adresat acestuia solicitarea de a pleca făcând cu mâna dreaptă o mișcare de împungere cu cuțitul pe care îl avea în mână, astfel fiind lovită partea vătămată cu vârful acestuia.
S-a procedat la cercetarea judecătorească prin ascultarea părților și prin administrarea probei cu martori și cu înscrisuri, iar prin coroborarea acestora cu probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut situația de fapt expusă în actul de sesizare, astfel:
Partea vătămată și inculpatul sunt rude de gradul I, primul fiind fiu și celălalt părintele acestuia, locuind în comuna, în aceeași casă, dar în camere separate, iar cei doi obișnuiau să consume băuturi alcoolice, între aceștia relațiile fiind tensionate, întrucât partea vătămată nu realizează venituri și nu are un loc de muncă stabil.
In cursul lunii noiembrie 2007, relațiile conflictuale dintre părți au fost exacerbate de reproșurile pe care partea vătămată le-a adresat inculpatului în legătură cu condițiile necorespunzătoare de preț cu care acesta din urmă a vândut o bovină, preț care, potrivit aprecierii sale, ar fi fost prea mic. O astfel de certă a avut loc chiar a doua zi după ce inculpatul a vândut animalul, iar în mod similar un astfel de incident a avut loc în dimineața zilei de 3.02.2008.
După cele menționate, s-a reținut că părțile au mers fiecare în locuri diferite, în comună, unde au consumat băuturi alcoolice și au revenit în locuință ulterior. Inculpatul sosit acasă după amiaza, în jurul orelor 15,30- 16,00, și, în camera în care de obicei dormea, a ocupat poziție pe un scaun lângă sobă, iar pe un alt scaun, aflat în fața sa, își pregătea pentru masă niște, pe care o tăia cu ajutorul unui cuțit de bucătărie.
Partea vătămată, care la rândul său a sosit acasă, a intrat în camera inculpatului și i-a adresat același reproș referitor la vânzarea necorespunzătoare a bovinei. Ajungând față în față cu inculpatul, acesta i-a cerut părții vătămate să-l lase în și să plece, făcând o mișcare de împungere către în față cu cuțitul pe care îl avea în mâna dreaptă, lovind astfel pe fiul său, partea vătămată, cu vârful în zona toracică - regiunea sternală, producându-i o plagă tăiată cu lungimea de 1,5 cm., emfizem subcutanat pectoral dreapta și alte leziuni asociate acestei agresiuni, care au pus în primejdie viața victimei.
După ce a părăsit camera conflictului, partea vătămată a adus la cunoștința soției sale cele petrecute, iar aceasta a solicitat ajutorul vecinilor, care au anunțat Serviciul de Ambulanță, partea vătămată fiind internată în Spitalul Județean de Urgență
In privința leziunilor și mecanismului producerii acestora, instanța de fond a reținut concluziile din raportul de expertiză medico legală cu nr. 161/E/13.02.2008 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală O, conform cărora lovirea s-a produs cu un corp înțepător-tăietor, posibil cuțit, iar leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate.
Această situație de fapt a fost stabilită în baza probelor testimoniale, respectiv declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile părții vătămate și inculpatului, alături de datele rezultate din raportul de expertiză medico legală și din procesul verbal de cercetare la fața locului, la care este anexată planșa fotografică.
Apărările formulate de inculpat, care a susținut într-o primă teză împrejurarea că nu a avut reprezentarea obiectivă și subiectivă asupra actului de agresiune, respectiv asupra finalității de suprimare a vieții părții vătămate grevată pe probleme de sănătate - probleme de vedere, miopie și hipermetropie - precum și privitor la modalitatea concretă în care s-a aplicat lovitura părții vătămate, inculpatul susținând că a încercat să îndepărteze pe partea vătămată din încăpere, au fost respinse ca nesusținute de dovezile administrate în cauză.
Astfel, pe de o parte, s-a reținut că inculpatul a avut posibilitatea reală de a aprecia fapta și urmările acesteia de vreme ce s-a folosit de un cuțit - obiect să producă decesul prin formă și dimensiuni -, acceptând producerea decesului părții vătămate cât timp localizarea leziunilor este la nivelul toracelui, în zona sternală, iar lovitura aplicată a fost de intensitate mare, producând leziuni care au periclitat viața acestuia.
Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul a avut posibilitatea să aprecieze exact asupra poziționării părții vătămate și a distanței față de aceasta, cât timp inculpatul nu a administrat dovezi care să susțină concluzia diminuării puterii sale de percepție sau de apreciere psihică a situației.
Totodată, s-a reținut caracterul nefondat al cererii de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod penal, în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu motivarea că în condițiile concrete de desfășurare a conflictului, inculpatul a avut reprezentarea asupra posibilității de suprimare a vieții părții vătămate și a acceptat producerea acestui rezultat, de vreme ce a executat actul de violență folosindu-se de cuțit; s-a reținut astfel că forma de vinovăție este intenția indirectă, iar nu praeterintenția.
Corespunzător acestor constatări, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit o tentativă la omor calificat asupra fiului său, în condițiile art. 20 Cod penal raportat la art. 1784, 175 lit. c Cod penal, procedând la condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate la a cărei individualizare au fost reținute atât criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal (circumstanțele reale de săvârșire a faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege), cât și circumstanța personală atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal - conduita anterioară bună, vârsta inculpatului ( 68 de ani) sinceritatea manifestată în timpul cercetării -, aplicând astfel o pedeapsă sub minimul special, în condițiile art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv de 4 ani închisoare și, în raport de dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal, nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.
Totodată, corespunzător pedepsei principale privative de libertate, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, arătându-se că în raport de natura infracțiunii, inculpatul este nedemn pentru exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Constatând că, în cauză, de la inculpat s-a ridicat și un cuțit corp delict, s-au aplicat corespunzător prevederile art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, dispunându-se confiscarea acestuia.
Pe latură civilă, s-a reținut că partea vătămată nu a promovat acțiune civilă în procesul penal, iar urmare a spitalizării părții vătămate, unitatea medicală - Spitalul Județean de Urgență S - a solicitat acordarea cheltuielilor de spitalizare în sumă de 1685, 54 lei, cerere reținută ca întemeiată și, în consecință, prima instanță dispunând obligarea inculpatului la acoperirea acestui prejudiciu prin plata de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen, inculpatul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în primă teză schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu motivarea că intenția inculpatului a fost de a îndepărta pe partea vătămată din cameră, iar nu de a-i suprima viața, având asupra sa cuțitul din întâmplare și fără a realiza că lovește pe partea vătămată cu acest obiect; în a doua teză, s-a solicitat redozarea pedepsei ca efect al aplicării art. 74, art. 73 lit. b Cod penal, cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Analizând apelul din cauză, se constată:
Probele testimoniale și științifice administrate în cauză confirmă în totalitate situația de fapt reținută de prima instanță, în sensul că, pe fondul unei discuții în contradictoriu, ambele părți aflându-se în stare de ebrietate, inculpatul a aplicat o lovitură cu un cuțit părții vătămate, lovitură de intensitate mare, care a produs o plagă înjunghiată la nivelul toracelui, în treimea medie a regiunii sternale, cu emfizem pectoral dreapta și pneumotorax în treimea superioară a pulmonar drept care, în absența intervenției chirurgicale, ar fi condus la deces.
Sub aspectul stării psihice a inculpatului din momentul exercitării actului de violență, se rețin ca relevante declarațiile inculpatului și părții vătămate de la termenul din 07 aprilie 2008, părțile relatând următoarele: partea vătămată afirmă că "inculpatul a făcut un gest către mine cu mâna în care avea un cuțit, în condițiile în care era supărat pentru ceea ce îi reproșam"; inculpatul declară că "fiul meu se afla o distanță de 60 - 70 centimetri de mine, iar cuțitul pe care îl mânuiam avea lungime de circa 20 de centimetri; țineam cuțitul în mâna dreaptă, între degetul mare și celelalte degete, cu vârful îndreptat către față; partea vătămată îmi solicita să aduc vaca înapoi, iar eu am făcut gestul cu mâna dreaptă în care aveam cuțitul".
În aceste condiții, se reține că inculpatul se afla într-o stare psihică de surescitare, fiind supărat, și, realizând că are în mână un cuțit, lovește pe partea vătămată, aflată la o distanță care nu-i permitea să se salveze, în zonă vitală, producându-i leziuni care i-au periclitat viața, astfel că se poate concluziona că a acționat cu intenție indirectă privitor la producerea rezultatului letal.
Această concluzie este susținută și de depoziția martorei (fila 31 în dosarul de fond), care relatează că, aflându-se pe coridor, a auzit o discuție dintre părți privitor la prețul vânzării, după care a observat pe inculpat care s-a deplasat la bucătărie și s-a înarmat cu un cuțit, revenind în camera în care se afla partea vătămată, iar la scurt timp a observat pe partea vătămată care sângera, aceasta relatându-i că a fost înjunghiat de inculpat.
Față de acestea, se reține că este nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât, probele analizate anterior au confirmat existența intenției indirecte, iar nu praeterintenția, care presupune că inculpatul și-a reprezentat numai un act de violență ale cărui urmări nu le-a prevăzut, lipsa de prevedere raportându-se la modalitățile concrete de consumare a agresiunii.
Ori, în speță, inculpatul a înțeles să se folosească de un obiect de a produce decesul, aplicând o lovitură de mare intensitate - care a penetrat peretele toracic și plămânul drept - într-o zonă vitală, împrejurări care înlătură ipoteza unei agresiuni minore, care să conducă la un rezultat mai grav față de care inculpatul să se afle în culpă.
În ceea ce privește circumstanța atenuantă a provocării, se reține că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile art. 73 lit. b Cod penal, privitor la existența unei acțiuni ilicite grave a părții vătămate, care să producă starea de tulburare sub imperiul căreia inculpatul să fi exercitat agresiunea, fapta părții vătămate rezumându-se la reproșuri cu privire la prețul vânzării bovinei, iar nu la injurii sau acte de violență care să poată avea semnificația unei acțiuni ilicite grave.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, se constată că prima instanță a aplicat pedeapsa principală de 4 ani închisoare, sub minimul prevăzut de art. 76 alin. 2 Cod penal, respectiv 1/3 din minimul special al infracțiunii tip (omor calificat - al cărei minim special este de 15 ani închisoare), situație în care, față de apelul declarat numai de inculpat, în condițiile art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, nu se poate reforma soluția.
De asemenea, privitor la schimbarea modalității de executare a pedepsei, se constată că în raport de natura și gravitatea infracțiunii dedusă judecății, nu s-ar putea îndeplini finalitatea sancțiunii, în condițiile art. 52 Cod penal, decât prin executarea efectivă a pedepsei privative de libertate aplicate în cauză, astfel cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În raport de considerentele expuse, se reține caracterul nefondat al apelului declarat de inculpat, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul să fie respins, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 73 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
Obligă apelantul - inculpat la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 06 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Grefier,
- -
Red. Jud.: ---
Jud. fond:.
Dact. 2 ex./ - 21.10.2008
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Mirela Ciurezu Gherghe
