Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 661/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184.Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 661
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 339 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr- și deciziei penale nr. 113 din 28 mai 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales și curator pentru recurentul - parte civilă lipsă, lipsind și intimatul - parte civilă Spitalul Clinic de Urgență C și intimatul - asigurător "" B - Agenția "".
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
, având cuvântul pentru recurentul - parte civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pe latură civilă și majorarea prestației periodice acordată la valoarea salariului mediu. Pentru recursul inculpatului, a formulat concluzii de respingere ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pe latură penală și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, arătând că accidentul s-a produs din culpă comună, inculpatul a avut o bună conduită anterior comiterii infracțiunii, cât și în cursul procesului, ajutând pe partea civilă și având o atitudine de recunoaștere și regret. Pentru recursul părții civile, a solicitat respingerea, arătând că prestația periodică a fost corect stabilită, întrucât partea civilă nu realiza venituri la data intervenirii incapacității de muncă.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, motivând că pedeapsa a fost just individualizată raportat la circumstanțele reale și personale din cauză, iar soluționarea laturii civile s-a realizat în raport de probele administrate, pentru prestația periodică avându-se în vedere salariul minim pe economie.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului propriu, însușindu-și concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 339 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 25.03.1962 în comuna, județ A, domiciliat în B,-, bloc 1 B,.1, etaj 6,.23, sector 4, CNP - - la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce reprezintă termen de încercare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării condiționate a executării pedepsei.
Au fost obligați inculpatul și asigurătorul SC SA B la plata către partea civilă a sumelor de 20.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și 30.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.
A mai fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a unei despăgubiri periodice lunare de câte 200 lei începând cu data de 16.10.2005 și până la însănătoșirea acestei părți civile.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal cu nr. 2472/P/2005 din 15.11.2006, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, constând în aceea că, în după-amiaza de 16.10.2005, în jurul orelor 15,30, inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismului marca 1310 cu nr. de înmatriculare 29. pe drumul județean 653 de pe raza comunei, pe direcția -, iar la km. 51 + 750. inculpatul a intrat cu autoturismul în depășirea unei căruțe încărcată cu snopi de coceni pentru a depăși atelajul respectiv, a mers pe partea a părții carosabile până în momentul în care a trecut de căruță, după care a încercat să revină pe partea dreaptă a drumului respectiv. După ce a efectuat manevra de deplasare spre partea dreaptă a drumului județean pentru a reintra în sa, autoturismul a intrat în derapaj datorită vitezei de deplasare neadaptată la condițiile de drum ce constau în aceea că partea carosabilă era acoperită cu pietriș.
În acest context, partea din spate a autoturismului a intrat în balans și a imprimat acestuia o traiectorie necontrolată. După aproximativ 10. inculpatul a virat brusc autoturismul spre stânga, continuând deplasarea necontrolată. În aceste condiții, inculpatul a pătruns pe contrasens, unde a lovit cu partea frontală dreapta pe partea vătămată, ce se deplasa regulamentar pe partea a părții carosabile, în aceeași direcție de mers cu autoturismul.
În urma impactului violent, partea vătămată a fost proiectată pe, apoi pe parbriz și după aceea pe plafon, condiții în care autoturismul a parcurs în diagonală traseul spre parte dreaptă a direcției de deplasare, aprox. 23. Datorită reducerii vitezei vehiculului, partea vătămată a fost proiectată într-un șanț betonat, după care vehiculul și-a continuat deplasarea încă 5 - 6. și s-a oprit.
În urma accidentului menționat, inculpatul a transportat victima la Spitalul Județean S, după care a revenit la locul accidentului.
Ca probe cu caracter concludent în legătură cu situația de fapt menționată mai sus, s-au reținut cele rezultând din declarațiile părților, în coroborare cu cele menționate în declarațiile martorilor oculari și OG ce erau pasageri ai atelajului depășit dar și cu cele prezentate în raportul de constatare medico legală cu nr. 1646/E din 7.12.2005 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală O, care precizează diagnosticul de traumatism cranio-cerebral grav, hematom subdural acut temporar drept cu efect de masă asupra sistemului ventricular, edem cerebral difuz și contuzie hemoragică cerebrală dreapta și mecanismul de producere acestor leziuni ca fiind lovirea cu și de corpuri contondente în condițiile accidentului de circulație.
S-a mai reținut că inculpatului i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, constatându-se că aceasta era de 0,30 gr.%o la prima probă și 0,15 gr.%o la cea de-a doua.
Tot cu caracter concludent, prima instanță a reținut ca fiind probele menționate în raportul de expertiză criminalistică cu nr. 274/7.09.2007 emis de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, care a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului în momentul impactului a fost de 48 km./, că partea vătămată se deplasa în zona aflată la limita dintre carosabil și acostamentul din stânga în aceeași direcție de mers cu autoturismul și inculpatul putea preveni accidentul dacă ar fi adaptat modul în care a efectuat manevra de depășire a atelajului cu viteza de deplasare și specificul drumului și anume în și acoperit cu nisip balast, astfel încât să realizeze manevra de depășire în condiții de siguranță a participanților la trafic. În ce privește pe partea vătămată, s-a aratat că în condițiile de mai sus nu pot fi reținute în sarcina acestuia "măsuri legale de prevenire a accidentului".
Instanța de fond a constatat astfel că, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare de corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, iar la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat acestuia, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, atât cele cu caracter real cât și cele personale, între care conduita procesuală de recunoaștere a faptei penale, lipsa antecedentelor penale, buna conduită în familie și societate și faptul că inculpatul este încadrat în muncă, unde se bucură de o bună apreciere. De aceea, s-a stabilit că pronunțarea pedepsei închisorii, individualizată și prin dispoziția de suspendare condiționată a executării acesteia, este de natură să realizeze scopul și funcțiile acestei sancțiuni.
Sub aspectul laturii civile a procesului,instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale în ce privește acțiunea părții civile Spitalul Județean de Urgență C, așa cum sunt prevăzute de art. 998, 999 civ. În acest sens, s-a aratat că prejudiciul acestei din urmă părți civile este reprezentat de cheltuielile de spitalizare avansate părții vătămate, ce a fost transferată de către Spitalul Județean S, pe intervalul celor 87 zile de internare. Despăgubirile pretinse de această parte civilă au fost dovedite ca fiind în sumă de 8756,19 lei, pe baza probei cu înscrisuri la care face referire această parte civilă.
Totodată, prima instanță a luat act că Spitalul Județean S nu s-a constituit parte civilă procesul penal.
Referitor la acțiunea părții civile, instanța de fond a constatat că sunt dovedite aceste condiții ale răspunderii delictuale, în ce privește despăgubirile pentru daune materiale. În acest sens s-a menționat că această parte civilă a făcut dovada - cu martorii și - diminuării veniturilor realizate ca urmare a accidentului, prin incapacitatea temporară de muncă a acestei părți, respectiv a cuantumului acestor venituri nerealizate. De aceea, s-a stabilit ca această obligație să revină în sarcina inculpatului și asigurătorului, pentru suma de 20.000 lei.
In ce privește despăgubirile pentru daune morale, instanța de fond a constatat că această pretenție a fost dovedită în totalitate, în limita întregii sume pretinsă cu acest titlu, întrucât partea în cauză a suferit nu numai o traumă fizică ci și una psihică, în condițiile în care, potrivit raportului de nouă expertiză medico legală întocmit de C, starea de sănătate a acestei părți s-a agravat, iar conform concluziilor examenului psihiatric, s-a menționat că prezintă tulburare organică de personalitate cu crize de agresivitate paroxistice (impulsiv explozive), iar la examenul neurologic se invocă cefalee, amețeli, tulburări de memorie și de vedere.
În aceste condiții, inculpatul și asigurătorul au fost obligați la plata sumei de 30.000 lei cu titlul de despăgubiri, către partea civilă.
Referitor la despăgubirea pretinsă sub forma obligației lunare de a da o sumă de bani, s-a constatat de asemenea că este întemeiată, întrucât această parte civilă a făcut dovada unui prejudiciu viitor și cert sub forma infirmității fizice permanente, cât și în raport de nevoile sale de întreținere corespunzătoare acestei stări. De aceea, în sarcina inculpatului s-a stabilit obligația de plată periodică lunară menționată mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă și inculpatul, iar prin decizia penală nr. 113 din 28 mai 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l, s-au admis apelurile declarate de partea civilă și inculpatul și s-a desființat în parte sentința - sub aspect civil, în sensul că s-a stabilit obligația de plată a despăgubirilor către părțile civile Spitalul Jud. de Urgență C și, în sarcina exclusivă a asigurătorului, în limita plafonului de 100.000 lei.
S-a stabilit obligația de despăgubire periodică lunară de câte 200 lei către partea civilă în sarcina exclusivă a asigurătorului, în limita aceluiași plafon, precum și obligația de plată a despăgubirii periodice lunare de câte 200 lei către partea civilă, ce depășește acest plafon în sarcina doar a inculpatului.
A fost obligat asigurătorul SC SA - Sucursala B, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel către partea civilă, în limita plafonului menționat.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, referitor la excepția de tardivitate a apelului părții civile, că aceasta este nefondată, întrucât nu se poate constata că acesta a fost depus peste termenul legal de 10 zile ce, în cazul apelantului-parte civilă curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței.
În concret, deși pe dovada de primire și procesul verbal de predare este menționată ca dată de realizare a acestui act de procedură ziua de 19.09.2007, prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, nu există garanția că acest act de comunicare a fost realizat. Constatarea se impune pentru faptul că există obligații de ordin procedural care nu au fost îndeplinite de agentul procedural, obligații care decurgeau în baza art. 179 alin. 4 care C.P.P. se referau la situația dată în care au lipsit persoanele cărora li se putea înmâna citația în care caz agentul trebuia să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna înscrisul. Aceeași normă procedurală dădea dreptul agentului procedural de a afișa citația pe ușa locuinței persoanei citate numai după ce constata că pe această cale nu se putea ajunge la înmânare. Ori, atâta timp cât din examinarea dovezii și procesului verbal aflate la fila 79 din dosarul primei instanțe nu rezultă efectuarea acestor demersuri procedurale stabilite cu titlul de obligații cu caracter imperativ, rezultă că nu poate fi admisă ca dată de la care curge termenul de apel, data de 19.09.2007 atâta timp cât apelantul nu este prezumat că de la această dată i s-a făcut comunicarea citației. In aceste condiții apelantul se va constata că a luat la cunoștință la o dată ulterioară celei de 19.09.2007, utilă sub aspectul depunerii în termenul legal a cererii privind calea de atac. În raport de aceste considerente se constată că atâta timp cât excepția a fost pusă în discuție de instanță și nu a fost invocată de către inculpat, nu revine obligația de a se da o soluție de respingere a acesteia. Pe de altă parte, constatându-se ca fiind în termen apelul părții civile, nu se mai pune problema analizei și pronunțării asupra cererii de repunere în termen.
Instanța de apel a reținut că sentința instanței de fond este temeinică și legală, sub aspectul constatării situației de fapt, pe bază de probe ce atestă consumarea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4, cât și calitatea de infractor a inculpatului în cadrul raportului drept penal dedus judecății.
Vinovăția inculpatului, s-a stabilit în mod concludent de prima instanță pe baza probelor rezultând din declarațiile părții vătămate, a inculpatului care a recunoscut comiterea faptei penale, în coroborare cu declarațiile martorilor menționați mai sus dar și cu constatările și concluziile raportului de expertiză criminalistică și raportului de constatare medico legală menționate mai sus. Între aceste probe cu caracter concludent, s-au reținut cele referitoare la încălcarea obligațiilor impuse de normele de circulație pe drumurile publice referitoare la adaptarea vitezei de deplasare și a modului de efectuare a manevrei de depășire a atelajului la specificul drumului și anume în și acoperit cu nisip balastier, fără ca în sarcina părții vătămate să se poată reține încălcarea vreunei astfel de obligații legale.
În aceste condiții, vinovăția inculpatului a revenit acestuia sub forma culpei fără prevedere prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal, întrucât acesta, în urma analizei condițiilor reale și personale, s-a reținut că nu a prevăzut rezultatul faptei, deși îi revenea obligația de a face aceasta și avea posibilitatea de a-l prevedea.
Față de cele arătate, în mod corespunzător s-a constatat de prima instanță că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă având încadrarea juridică de mai sus.
Instanța de apel a constatat totodată că pedeapsa pronunțată a fost temeinic individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, atât prin nivelul său, cât și prin dispoziția de suspendare condiționată a executării acesteia.
In ce privește modul de soluționare al acțiunii civile, instanța de apel constatat că există elemente care determină admiterea celor două apeluri.
In primul rând, s-a reținut că, deși prima instanță a constatat în mod justificat că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale prev. de art. 998, 999 civ. atât cu privire la despăgubirile pentru daune materiale și morale pentru prejudiciile actuale și certe, dar și cu privire la despăgubirile pentru prejudiciul viitor dar cert, totuși s-au încălcat norme legale în această materie. Astfel, s-a constatat de instanța de prim control judiciar că, în ce privește art 54 alin.1 și 2 din Legea 136/1995 introduse prin OUG nr. 61/2005, începând de la data intrării în vigoare a modificărilor introduse prin acest din urmă act normativ, obligația de despăgubire a părții civile în situația de mai sus producea efecte pe temeiul contractului de asigurare doar în sarcina asigurătorului. Ori, din examinarea sentinței rezultă că prima instanță a încălcat aceste obligații legale și contractuale de despăgubire a părților civile doar de către asigurătorul SC SA atunci când a dispus sub aspectul acestor obligații de despăgubire pentru prejudiciile actuale și viitoare. De aceea, sentința a fost reformată în sensul ca aceste obligații de plată a despăgubirilor către părțile civile Spitalul Județean de Urgență C și, inclusiv deci sub aspectul celei periodice lunare în sarcina exclusivă a asigurătorului.
In al doilea rând, s-a constatat că, în raport de prevederile legale de mai sus dar și de contractul de asigurare dintre inculpat și asigurător, aceste obligații de plată a despăgubirilor în sarcina asigurătorului sunt plafonate la suma de 100.000 lei corespunzătoare anului 2005 în care a avut loc accidentul, plafon care se regăsește în Ordinul 3108/2004 al Comisiei de supraveghere a asigurărilor. Sentința a fost desființată și în sensul ca aceste obligații de despăgubire să fie plafonate la suma de 100.000 lei. În ce privește obligația de despăgubire periodică lunară pentru prejudiciul viitor de la data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie a părții civile, ce va depăși acest plafon, s-a dispus revenirea acestor pretenții, doar în sarcina inculpatului.
In al treilea rând, s-a reținut că obiect al despăgubirii ce se transferă pe cale legală și contractuală în sarcina asigurătorului, sunt nu numai despăgubirile menționate mai sus, ci și cheltuielile judiciare ale părții civile ocazionate de apelul de față. De aceea, în limita plafonului de mai sus asigurătorul, a fost obligat și la plata sumei dovedită cu caracter de cheltuieli judiciare în apel către partea civilă.
Referitor la apelul inculpatului, în mod evident situația s-a îmbunătățit - în urma dispozițiilor menționate anterior - întrucât cea mai mare parte a obligațiilor civile stabilite de prima instanță se transferă asigurătorului.
Referitor la apelul părții civile, de asemenea situația s-a îmbunătățit deoarece, în ce privește obligația de despăgubire periodică lunară, în locul inculpatului - ca debitor - a fost asigurătorul, care este evident solvabil în mai mare măsură decât cel menționat.
Celelalte motive invocate de către apelanți s-au apreciat a fi nefondate. Astfel, solicitarea apelantului parte civilă de majorare a despăgubirilor periodice lunare s-a constatat că este nefondată, întrucât nivelul stabilit asigură o reparație integrală a prejudiciului viitor dar cert. În cauză, s-a constatat că apelantul parte civilă nu a făcut dovada unor temeiuri de natură să justifice stabilirea unei obligații de despăgubire periodică în cuantum superior. În concret se invocă drept temei o diferență între veniturile realizate înainte de accident și cele sub formă de pensie pentru pierderea capacității de muncă însă acest prejudiciu nu a fost probat prin mijloace de probă legale. În ce privește solicitarea referitoare la despăgubiri pentru daune morale în sumă de 100.000 lei, s-a constatat de instanța de apel că aceasta nu poate produce efecte juridice, atâta timp cât, cu ocazia audierii în calitate de parte civilă, persoana în cauză a precizat ca aplicație a principiului disponibilității că nivelul acestor despăgubiri este în sumă de 30.000 lei RON, sumă care a și fost stabilită integral sub formă de despăgubiri de prima instanță. Pe de altă parte, s-a reținut că suma stabilită ca despăgubire cu acest titlu este de natură să asigure o reparație integrală a prejudiciului moral al părții civile. De asemenea, nici despăgubirile pentru daune materiale nu pot fi majorate cu ocazia judecății în apel, întrucât nu s-a făcut dovada acestora decât în limita sumei de 20.000 lei, pentru care s-au stabilit obligații în sarcina inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de apel a constatat că motivele invocate în suplimentar de către apelantul inculpat sunt nefondate. Susținerea că partea civilă nu a făcut dovada unor venituri care să justifice despăgubirile stabilite ca obligație în sarcina inculpatului, s-a apreciat a fi nefondată. Prin proba cu martori, partea civilă a probat că obținea de venituri din activitatea de prestări servicii, care deși nu precizează existența unor venituri cu caracter regula, totuși justifică nivelul despăgubirilor stabilite de prima instanță. În același sens s-a reținut și incapacitatea de muncă a părții civile care este dovedită la data accidentului și în intervalul zilelor de îngrijiri medicale, iar în continuare, s-a constatat reducerea capacității de muncă în procent de 50%, corespunzătoare gradului III de invaliditate, ceea ce a impus concluzia că sunt temeiuri suficiente pentru dovedirea prejudiciilor pretins a fi acoperite de partea civilă, în limita stabilită de prima instanță. Aspectul că prima instanță nu a stabilit în sumă globală despăgubirile periodice lunare, de la data accidentului și până la data pronunțării sentinței, s-a apreciat a fi nesemnificativ, întrucât există suficiente elemente de cuantum și interval de timp pentru determinarea acesteia.
În ce privește referirea la limitele obligării asigurătorului și respectiv inculpatului, instanța de fond a constatat că s-au prezentat mai sus suficiente argumente delictuale și contractuale.
Împotriva acestor hotărâri, au formulat recurs, în termen, atât inculpatul, cât și partea civilă, criticând hotărârile recurate, după cum urmează:
În recursul părții civile, s-a solicitat majorarea prestației periodice acordate în raport de valoarea salariului mediu pe economie, apreciindu-se că suma acordată de instanțele de fond este insuficientă pentru nevoile părții civile.
În recursul inculpatului, s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia, arătându-se că împrejurările reale ale producerii vătămării din culpă a părții civile reflectă culpa comună, iar circumstanțele personale ale inculpatului impun aplicarea unei pedepse până la minimul permis de lege, fiind dovedite în cauză atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale și ajutorul dat familiei părții civile.
Recursurile sunt nefondate.
Pentru recursul promovat de partea civilă, se constată că aceasta formulează doar critici de netemeinicie privitor la cuantumul prestației periodice acordate, critici care nu se regăsesc în conținutul motivelor de casare prevăzute expres de art. 3859Cod procedură penală.
De asemenea, se reține că, la data producerii evenimentului rutier soldat cu vătămarea corporală a părții civile și pierderea capacității de muncă prin instalarea unei infirmități fizice permanente, partea civilă nu obținea venituri din muncă salariată, astfel că, în mod corect instanțele de fond au stabilit prestația periodică în raport de salariul minim pe economie și proporția pierderii capacității de muncă - 50%.
În consecință, întrucât, în motivarea recursului nu s-au administrat probe care să ateste alte venituri obținute de partea civilă la data instalării incapacității de muncă, criticile formulate apar ca nefondate, soluțiile pronunțate de instanțele de fond și de apel fiind legale și temeinice.
Pentru recursul formulat de inculpat se constată că a fost motivat prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicitându-se reevaluarea circumstanțelor reale și personale din cauză, în scopul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii art. 74 lit. a Cod penal.
Ori, analizând împrejurările reale ale producerii accidentului rutier, corect reținute de instanțele de fond raportat la probatoriul testimonial și științific administrat, se constată culpa exclusivă a inculpatului, respectiv: inculpatul, pe timp de zi, cu o alcoolemie de 0,30 gr. %o, s-a angajat în depășirea unui atelaj și, pierzând controlul asupra volanului întrucât viteza de deplasare era neadaptată la condițiile de drum (partea carosabilă acoperită cu pietriș), a avut o traiectorie necontrolată, intrând pe contrasens și accidentând pe partea civilă, care se deplasa regulamentar pe partea a sensului său de mers.
În aceste condiții, susținerile invocate în recurs privitor la incidența circumstanțelor atenuante personale, nu pot fi reținute ca justificate în cauză întrucât, la individualizarea judiciară a pedepsei se acordă relevanță prioritar pericolului social concret al faptei săvârșite și împrejurărilor reale de comitere, urmând ca împrejurările referitoare la persoana inculpatului să fie analizate prin prisma finalității sancțiunii penale.
Ori, în cauză, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate orientată spre mediu, dar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, tocmai în considerarea împrejurărilor personale favorabile (vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și cooperantă), fiind necesar însă justificat cuantumul pedepsei, față de condițiile concrete ale producerii accidentului rutier și de urmările asupra sănătății părții civile care și-a pierdut capacitatea de muncă în proporție de 50%, ca urmare a instalării unei infirmități fizice permanente.
Pentru aceste considerente, se constată că ambele recursuri sunt nefondate urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respinse, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 113 din 28 mai 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l.
Obligă recurenții la plata a câte 60 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --
Grefier,
Red. Jud.: --
Jud. apel:.
C-tin
Dact. 2 ex./ 22 Octombrie 2008
-06.10.2008 -
- Administrația Finanțelor Publice 4 B, va încasa de la recurentul - inculpat suma de 560 lei cheltuieli judiciare statului, stabilite la fond și recurs;
- Administrația Finanțelor Publice - O, va încasa de la recurentul - parte civilă suma de 60 lei cheltuieli judiciare statului;
- Spitalul Clinic Județean de Urgență C - se vor lua măsurile necesare încasării.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
