Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 126/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.20 rap. la art. 174.p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 126
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - - - judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Craiova - împotriva sentinței penale nr. 228 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat (în stare de arest) asistat de avocat - apărător ales și intimatul-parte civilă, lipsind intimatul-parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat apelantul - inculpat (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în primă teză, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cod procedură penală raportat la art. 44 Cod penal, cu motivarea că inculpatul a acționat în legitimă apărare, față de atacul părții vătămate, care a agresat doi martori și apoi a încercat să-l lovească pe inculpat, înarmându-se cu un scaun, între părți fiind diferență de forță fizică, iar pe fondul stării de ebrietate în care se aflau ambii, inculpatul a apreciat că numai prin ripostă agresivă poate să se apere de atacul părții vătămate.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea art. 73 lit. b Cod penal privind scuza provocării și reducerea pedepsei până la minimul general permis de lege, urmând să fie analizate condițiile concrete de producere a incidentului și împrejurările ținând de persoana inculpatului - tânăr, fără antecedente penale, cu atitudine sinceră.
Intimatul - parte civilă, având cuvântul, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, motivând că nu sunt îndeplinite în speță condițiile legitimei apărări, sub aspectul iminenței atacului și a proporționalității apărării față de gravitatea atacului, din probe rezultând că inculpatul a lovit pe partea vătămată cu un cuțit, în timp ce această parte se afla căzută la podea. De asemenea, s-a arătat că și în condițiile în care partea vătămată ar fi agresat, lovind cu palma, apărarea inculpatului - care s-a folosit de cuțit - depășește proporțiile atacului și atrage inaplicabilitatea art. 44 Cod penal.
Sub aspectul aplicării art. 73 lit. b Cod penal, s-a arătat că instanța trebuie să analizeze circumstanțele reale ale speței, respectiv starea de ebrietate în care s-a aflat inculpatul, care a generat conflictul prin injuriile proferate, precum și împrejurarea că partea vătămată a lovit un martor și nu pe inculpat. A solicitat deducerea arestării preventive, la zi.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa, arătând că nu a acționat cu intenția de omor, ci, datorită temerii, a agresat pe partea vătămată încercând să aplaneze conflictul.
Dezbaterile fiind închise;
C U TEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 228 din 23 mai 2008, Tribunalul Dolj a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174,175 lit. c cod penal cu aplic. art.73 lit. b cod penal și art. 37 lit. a cod penal, în infracțiunea prev. de art.181 alin.1 cod penal.
În baza art.20 rap. la art.174,175 lit. i cod penal cu aplic. art. 73 lit. b cod penal și art.37 lit. a cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 12.09.1985 în C, cu domiciliul în C,-, fără forme legale în C,- Județul D, CNP 185o91216oo91 - la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b ca pedeapsă complementară.
În baza art. 83 cod penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr.1190/29.03.2007 a Judecătoriei Craiova, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a,b cod penal, pe o perioadă de 2 ani. S-au aplicat prevederile art.71 rap. la art.64 lit. a, b cod penal și a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art.88 cod penal, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 25.02.2008.
În baza art.118 lit. b cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului - corp delict.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei despăgubiri materiale și 2000 lei daune morale către partea civilă.
S-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 1466,39 lei reprezentând cheltuieli pentru spitalizarea părții vătămate de către Spitalul Clinic de Urgență
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și 181 lei taxă pentru raportul de constatare medico legală.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolja reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cu nr. 122/P/2008, a fost trimis în judecată - în stare de arest - inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174,175 lit. i cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 37 lit. a Cod penal.
În actul de inculpare s-a reținut ca stare de fapt că n seara zilei de 25.02.2008, în jurul orelor 19,00, partea vătămată a plecat de la locuința sa la barul SC "" situat în cartierul Bariera, cartier în care locuiește și partea vătămată.
În bar, partea vătămată a consumat bere până în jurul orelor 23,30, oră la care în bar a intrat inculpatul, și întrucât părțile se cunoșteau, între acestea au avut loc discuții amicale, partea vătămată interesându-se de situația tatălui inculpatului care se află în executare unei pedepse în penitenciarul din
In jurul orei 01,30, când ambele părți ajunseseră în stare de ebrietate, urmare a consumului însemnat de băuturi, inculpatul s-a exprimat față de un amic al său care-1 însoțea cu afirmația " mă doare în dudă". Această afirmație a inculpatului a fost auzită de partea vătămată, care s-a simțit ofensată, dat fiind faptul că porecla sa este "".
Partea vătămată s-a deplasat la locul în care se găsea inculpatul pentru a-i cere explicații cu privire la afirmația făcută, imputându-i faptul că a intenționat să o ofenseze.
Inculpatul și-a cerut în mod repetat scuze față de partea vătămată, încercând să o convingă de faptul că afirmația ce o făcuse nu a avut nici o legătură cu porecla sa și că nu a intenționat nici un moment să o insulte.
Partea vătămată nu a fost mulțumită de scuzele inculpatului și în timp ce continua să-i aducă reproșuri pentru afirmația făcută, 1-a lovit pe martorul A, un amic al inculpatului care se afla lângă el, în urma loviturii martorul căzând pe podeaua barului. Atunci, inculpatul a încercat să o determine pe partea vătămată să înceteze agresiunea asupra martorului, trăgând-o de umăr. însă partea vătămată 1-a lovit pe inculpat cu capul în zona feței. Inculpatul a ripostat, lovind-o la rândul său pe partea vătămată cu pumnul și doborând-o pe podeaua barului, și în momentul în care partea vătămată a căzut jos, inculpatul a scos de la brâu, din partea dreaptă un cuțit tip vânătoresc și a început să o lovească pe partea vătămată cu acest cuțit.încetând agresiunea numai în urma intervenției celorlalți consumatori din bar.
După ce agresiunea inculpatului asupra sa a încetat, partea vătămată s-a ridicat singură de jos și a părăsit în grabă barul, deplasându-se către locul în care își parcase autoturismul proprietate cu care venise la bar. Ajunsă lângă mașină, partea vătămată s-a sprijinit cu mâinile de acesteia, încercând să deschidă portiera din dreptul locului șoferului, însă nu a mai reușit, prăbușindu-se pe sol și pierzându-și cunoștința.
La aproximativ 20-30 secunde după ce partea vătămată a ieșit din bar, după aceasta a părăsit barul în fugă și inculpatul și amicul său
în exteriorul barului, inculpatul a văzut-o pe partea vătămată sprijinită de propriul său autoturism și i-a reproșat acesteia atitudinea provocatoare pe care a avut-o, apoi acesta a plecat împreună cu martorul A, cu intenția de a se deplasa, fiecare la locuința sa. Pe drum, inculpatul i-a solicitat martorului să-1 ajute să scape de cuțitul cu care o înjunghiase pe partea vătămată, cei doi deplasându-se pe o străduță din apropierea barului unde, la baza unui stâlp din beton al rețelei electrice, a săpat o mică groapă în care a pus cuțitul, acoperindu-1 apoi cu pietriș.
După aceea, văzând că spre bar se îndreaptă autoturismele poliției și salvării, inculpatul a realizat gravitatea faptei săvârșite și s-a deplasat la bar predându-se poliției.
Partea vătămată a fost internată la spitalul clinic județean de urgență, unde s-a intervenit chirurgical, stabilindu-se prin expertiza medico-legală efectuată (raportul de constatare medico-legală cu numărul 659/AI /04.03.2008 al IML ) că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. Coroborând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a constatat că starea de fapt stabilită în actul de sesizare este corectă și a fost reținută ca atare, în sensul că, la data de 25 februarie 2008, inculpatul a aplicat părții vătămate cinci lovituri cu un cuțit în zone vitale - toracică și lombară - producându-i plăgi înjunghiate penetrante cu pierderea a circa 1500 ml. sânge, șoc hemoragic, leziuni care ar fi produs decesul în absența intervenției chirurgicale efectuate în regim de urgență și au necesitat circa 40 zile îngrijiri medicale pentru însănătoșire.
S-a reținut de asemenea că incidentul s-a petrecut în loc public și că întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, întrucât, obiectul vulnerant folosit era să producă decesul, regiunile corporale vizate de inculpat sunt zone vitale, iar suprimarea vieții victimei s-ar fi produs dacă nu se intervenea chirurgical, consecințe în raport de care inculpatul a acționat cu intenție indirectă.
Totodată, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat în stare de provocare, în condițiile art. 73 lit. b Cod penal, deoarece partea vătămată a lovit atât pe un prieten al inculpatului - martorul A - după care pe inculpat, conflictul continuând sub forma loviturilor reciproce, până la căderea părții vătămate la podea, iar în acest moment, inculpatul i-a aplicat cinci lovituri de cuțit, agresiunea fiind stopată prin intervenția martorilor oculari, A și.
În aceste condiții, apărările formulate de inculpat, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, respectiv achitarea sa în baza art. 10 lit. e Cod procedură penală raportat la art. 44 Cod penal, privind legitima apărare, au fost înlăturate de prima instanță pentru următoarele argumente:
Sub aspectul schimbării încadrării juridice a infracțiunii, s-a reținut că numărul, gravitatea și localizarea leziunilor, obiectul vulnerant utilizat, conduc la concluzia că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții părții vătămate, acceptând producerea acestui rezultat și astfel acționând cu intenție indirectă, iar nu cu intenția de a produce numai vătămări ușoare precum cele incriminate în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 181 Cod penal.
În privința incidenței dispozițiilor art. 44 Cod penal, s-a reținut de către Tribunal împrejurarea că agresarea părții vătămate s-a produs după epuizarea atacului acesteia, când partea vătămată se afla căzută la pământ, astfel că riposta inculpatului nu mai apărea necesară pentru înlăturarea unui atac imediat și injust, condiții necesare pentru legitima apărare.
Pe cale de consecință, s-a reținut că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, procedându-se la condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate și pedeapsă complementară, individualizate în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal coroborat cu art. 76 alin. 2 Cod penal, respectiv pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 74 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, iar ca efect al reținerii stării de recidivă postcondamnatorie în care a fost săvârșită infracțiunea din prezenta cauză, în cadrul termenului de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1190 din 29 martie 2007 Judecătoriei Craiova, s-au aplicat corespunzător prevederile art. 83 Cod penal alin. 1 și 4, stabilindu-se pedeapsa totală de executat de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani.
Reținând că, în cauză, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 25 februarie 2008, în temeiul art. 143 Cod procedură penală coroborat cu art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța a procedaat la menținerea arestării preventive în temeiul art. 3001Cod procedură penală, respectiv art. 160 Cod procedură penală, în cursul judecății, constatând subzistența temeiurilor pentru care s-a aplicat măsura preventivă, iar în conformitate cu prevederile art. 350 Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată durata arestării preventive, la zi.
Sub aspect civil, s-a reținut că, în cauză au promovat acțiuni civile atât partea vătămată - care a solicitat despăgubiri în sumă de 10.000 lei și daune morale în sumă de 10.000 lei pentru prejudiciile material și moral suferite - cât și Spitalul Clinic de Urgență C pentru suma de 1466,39 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
Corespunzător probelor testimoniale (audierea martorilor și - încuviințați părții civile pentru cheltuielile suplimentare efectuate pentru restabilirea stării de sănătate și veniturile de care a fost lipsit în aceeași perioadă) și înscrisurilor doveditoare ale cheltuielilor de spitalizare, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de, dispunând obligarea inculpatului la plata sumelor de 3.000 lei despăgubiri și 2.000 lei daune morale, iar pentru prejudiciul înregistrat de Spitalul Clinic de Urgență Car eținut că a fost recuperat prin achitarea cheltuielilor de spitalizare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență arătând că, în cauză, se impunea achitarea sa pentru legitima apărare, întrucât agresiunea sa a reprezentat doar apărare față de atacul desfășurat de partea vătămată, inculpatul aflându-se într-o stare de puternică temere pe fondul stării de ebrietate și a diferenței de forță fizică dintre părți, astfel că este justificată depășirea limitelor legitimei apărări, iar în subsidiar, s-a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării, cu reducerea pedepsei până la minimul general permis de lege.
Analizând apelul din cauză, se reține:
Legitima apărare, astfel cum este reglementată în articolul 44 alin. 2 și 3 Cod penal, drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei, presupune existența unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva fie a inculpatului, fie a altei persoane, dar care să pună în pericol grav persoana în cauză, față de care infracțiunea săvârșită să constituie riposta necesară pentru înlăturarea atacului.
De asemenea, în condițiile art. 44 alin. 3 Cod penal, legiuitorul a prevăzut că există legitimă apărare și în cazul în care riposta a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul, datorită stării de tulburare sau de temere a făptuitorului.
În speță, martorii oculari audiați și inculpatul, în declarația dată la termenul din 09 aprilie 2008 (fila 24 în dosarul de fond), relatează că inițial, partea vătămată a lovit pe martorul A, după care a lovit pe inculpat, acesta la rândul său replicând prin lovituri cu pumnii și doborând pe partea vătămată la podea, iar în momentul în care partea vătămată se afla la pământ, inculpatul, conform propriei depoziții "a scos un cuțit pe care îl avea întâmplător în buzunar și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri", explicând această agresiune prin aceea că "partea vătămată a încercat să se ridice iar inculpatului i-a fost teamă".
Ori, aceasta fiind situația de fapt, necontestată de inculpat, se reține că în momentul în care inculpatul a conceput agresarea părții vătămate, folosindu-se de cuțit, atacul acesteia încetase, nemaifiind astfel îndeplinită condiția prevăzută în art. 44 Cod penal, de atac iminent sau în curs de desfășurare.
Pe de altă parte, starea de temere invocată de inculpat apare improbabilă în cauză, cât timp inculpatul se afla în poziție verticală, era înarmat cu un cuțit, iar partea vătămată era căzută la podea, inculpatul aplicându-i multiple lovituri care, după localizare (plagă penetrantă parasternal dreapta penetrantă în cavitatea abdominală, plagă liniară superficială pe segmentul IV fața anterioară ficat, plagă lombară stânga de circa 5 cm. profundă, trei plăgi tăiate pe fața anterolaterală a coapsei stângi) permit concluzia că partea vătămată era în poziție orizontală, decubit dorsal în timp ce a primit loviturile localizate la nivelul toracelui și abdomenului și apoi, în decubit lateral dreapta, printr-o reacție firească de apărare, în această poziție primind loviturile localizate la nivel lombar stânga și la nivelul coapsei stângi.
Mai mult, probele administrate în cauză evidențiază faptul că inculpatul a aplicat multiple lovituri, agresiunea fiind stopată numai prin intervenția martorilor oculari, împrejurare care, de asemenea, contrazice teza stării de temere în care s-a aflat.
Față de aceste considerente, se reține că prima instanță în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite în speță condițiile legitimei apărări, astfel cum sunt prevăzute în art. 44 alin. 2 și 4 Cod penal, vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat fiind pe deplin dovedită.
De altfel, se constată că împrejurările reale din cauză, privitor la actele de violență exercitate de partea vătămată asupra însoțitorului inculpatului și apoi asupra inculpatului, au fost reținute de prima instanță la stabilirea circumstanței atenuante a provocării astfel cum este reglementată în art. 73 lit. b Cod penal, în acest mod realizându-se și sesizarea instanței prin rechizitoriu, situație în care critica apelantului - inculpat pentru acest aspect apare ca nefondată.
Se reține că la fila 94 în dosarul de fond se află minuta sentinței apelate din conținutul căreia rezultă că prima instanță a reținut incidența art. 73 lit. b Cod penal, astfel că menționarea în dispozitivul sentinței a art. 37 lit. b Cod penal reprezintă o simplă eroare materială.
Față de motivele expuse anterior, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică sub aspectul stabilirii situației de fapt și a încadrării juridice a infracțiunii dedusă judecății, implicit a reținerii circumstanțelor atenuante legale: în privința criticilor referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei principale arătată de apelantul inculpat ca excesivă față de circumstanțele reale și personale din cauză, se reține caracterul nefondat, întrucât art. 76 alin. 2 Cod penal se raportează la minimul special al infracțiunii formă tip (consumată), respectiv 5 ani închisoare, prima instanță aplicând o pedeapsă sub minimul permis de lege.
Potrivit considerentelor expuse, apelul inculpatului apare ca nefondat și, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins, iar în raport cu dispozițiile art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, se va dispune menținerea arestării preventive, cu deducerea corespunzătoare a arestării, de la 23 mai 2008 la zi.
În cursul judecății apelului, inculpatul a beneficiat de asistență juridică prin apărător din oficiu la termenul din 30 iunie 2008, cu ocazia verificării arestării preventive conform art. 160 Cod procedură penală și prin apărător ales la celelalte termene de judecată, urmând să se aplice corespunzător prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală privind obligarea apelantului - inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul
- deținut în Penitenciarul Craiova - împotriva sentinței penale nr. 228 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Deduce în continuare prevenția, de la 23.05.2008 la zi și menține starea de arest a apelantului - inculpat.
Obligă apelantul - inculpat la plata a 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 06 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier
- -
Red. jud: -
Jud. fond:
dact. 2 ex./ IS () - 15.10.2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Onița Dumitru
