Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 78/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 78
Ședința publică din data de 10.07.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 26.02.1979, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 252 din data de 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 334 Cod pr. penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cod penal și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a teza II și lit. b cod penal.
În baza art. 14, 15, 346 Cod pr. penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la 30.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale.
În baza art. 17 Cod pr. penală, s-a stabilit în favoarea minorilor, și în sarcina inculpatului obligarea sa la plata prestațiilor periodice în cuantum de câte 70 lei, începând cu data producerii decesului autorului lor la 14.09.2008 până la majorat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova, lipsă fiind intimata - parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a audiat inculpatul, aflat în stare de arest, în prezența apărătorului său ales, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, depune la dosar un memoriu și solicită instanței audierea unui martor pe situația de fapt, cu precizarea că la urmărirea penală și la instanța de fond s-au audiat martori din partea părților însă nu s-a putut, nu s-a dorit de parchet a fi identificați și martorii oculari.
Consideră că circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei nu sunt lămurite, acest martor a cărui audiere o solicită este neutru, locul unde s-a săvârșit fapta era în apropierea bâlciului de la, traficul era intens, erau multe persoane și printre acestea a fost identificat un martor care a asistat de la început până la sfârșitul conflictului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că la parchet și la instanța de fond au fost audiați martorii oculari care au asistat la incident de la început până la sfârșit, este adevărat că drumul unde s-a comis fapta era traficat de multe mașini însă niciuna nu a oprit, consideră că cercetarea judecătorească a fost epuizată, s-au administrat toate probatoriile, astfel că se opune audierii unui martor ocular.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat arată că a făcut numeroase demersuri pentru identificarea martorului a cărui audiere o solicită, analiza instanței de fond este extrem de sumară iar pedeapsa este extrem de severă.
Totodată precizează că a avut calitatea de apărător ales al inculpatului și la instanța de fond.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător ales privind încuviințarea audierii unui martor ocular.
Avocat, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond omite concluziile scrise depuse la dosar, le ignoră, însă, deși era obligată să motiveze respingerea apărărilor formulate de inculpat acest lucru nu s-a întâmplat.
Este mai presus de orice dubiu, sub aspect probator că inculpatul a intrat în teatrul de confruntări, numai după ce a văzut că tatălui său îi fuseseră provocate răni sângerânde și a avut reprezentarea că atacul părții vătămate asupra părintelui său, căzut la pământ continua.
Mai arată că martorii atât cei ai inculpatului cât și cei ai părții vătămate au indicat fără putință de tăgadă momentul când inculpatul intervine într-un conflict aflat în desfășurare.
Este de observat faptul că inculpatul are datele antropometrice ( aproximativ 60 kg. și o înălțime de cca.1,65 ), ale unui individ aflat în vădită și chiar disproporție inferioară față de constituția fizică și implicit puterea dominantă a părții vătămate ( o înălțime de cca.1,85 și o greutate de peste 120 kg.).
De asemenea arată că, inculpatul nu are antecedente penale iar datele și indiciile rezultate din probatoriul administrat în cauză, nu dovedesc că acesta ar fi avut un comportament violent. Acesta are o instrucție școlară redusă, spre medie și face parte dintr-o etnie cu un dezvoltat simț al apartenenței la grup și mai ales cu o afectivitate exacerbată pentru părinți, care sunt și conducătorii spirituali și patriarhi ai grupului.
Precizează că în faza inițială, inculpatul nu s-a implicat în conflictul violent, până când nu a observat că tatăl său se afla căzut la pământ și având răni hemoragice și că este lovit în continuare de partea vătămată și persoanele care o însoțeau.
psihic, a fost acela de a interveni, ca o chemare naturală a afectivului de filiație.
Scopul intervenției inculpatului a fost indubitabil acela de a-și apăra tatăl de atacul material ( în curs de desfășurare ) și injust, atac, așa cum a mai arătat inițiat și susținut de partea vătămată.
În momentul în care s-a aflat în imediata vecinătate a părții vătămate, inculpatul a fost atacat de acesta, fapt ce comportă discuții.
Examinând individual fiecare dintre cauzele regăsite în tiparul legii, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, rezultă că fapta inculpatului, intră sub incidența alin.2 fie a alin.4 a art. 44
Accesul justificat, în sensul înlăturării caracterului penal al faptei, rezultă din aceea că partea vătămată a exercitat asupra inculpatului și a tatălui său un atac material și injust.
În condițiile în care acest atac făcea parte dintr-un tablou de violență, cu o desfășurare apreciabilă ca lungime în timp, iar inculpatul, căzut la pământ se afla în vădită disproporție din punct de vedere fizic cu partea vătămată, pe fondul tulburării psihice în care se afla, a intuit că singura soluție de ieșire este să lovească partea vătămată.
Referitor la cuțit, arată că nu s-a dovedit faptul că acesta ar fi aparținut inculpatului, el nu a avut niciodată intenția să suprime viața victimei, nu a existat nicio stare conflictuală anterioară între aceștia, de dușmănie, astfel că lipsește scopul, mobilul iar instanța de fond trebuia să motive de ce s-a respins cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa legitima apărare.
Cu referire la aceste împrejurări, rămâne la aprecierea instanței să conchidă dacă incidente cauzei sunt prevederile art. 44 al.2 sau art. 44 al.4, deoarece probațiunea atât în faza instrucției penale cât și în cea a cercetării judecătorești poate conduce la stabilirea oricăreia dintre cele două situații.
Ca exces justificat, cauza care atenuează răspunderea penală, în condițiile art. 73 al.1 lit.a și b, este lesne de observat de ce inculpatul a acționat în condițiile depășirii legitimei apărări și sub emoția provocată de atacul asupra tatălui său și chiar a sa.
Incidența art. 73 lit.a și b este numai subsidiară cauzei care înlătură caracterul penal al faptei și trebuie să ducă la o maximă atenuare a răspunderii penale și civile a inculpatului.
Este de observat faptul că, în actul de sesizare al instanței nu este dispusă și nici măcar discutată vreo soluție cu privire la infracțiunea prev. de art. 92 alin.4 din nr.OUG 195/2002 cât privește fapta prin care partea vătămată a blocat drumul public cu autoturismul său, ca moment de inițiere al conflictului violent ce a avut drept ultima consecință suprimarea unei vieți.
Dincolo de acuratețea tehnică a actului de inculpare, antamarea acestei fapte are importanță deosebită în decelarea evenimentului cu rezultatul cauzal în speță, adică ar fi dovedită că dacă partea vătămată nu ar fi generat cu intenție vindicativa întregul conflict, nici dezvoltarea acestuia cu rezultatul letal nu ar fi fost posibilă.
Or, blocarea drumului care înseamnă, lipsirea grupului din care făcea parte și inculpatul, de posibilitatea evitării conflictului, demonstrează determinarea și disponibilitatea către confruntare cu orice preț, prezentată de partea vătămată.
conflictului, are deci origine în comportamentul agresiv al părții vătămate, aspect care trebuie avut în vedere de instanță în soluționarea cauzei penale și în pronunțarea unei soluții corecte, legale și temeinice în concordanță cu întreg materialul probator.
Solicită instanței a se avea în vedere și faptul că inculpatul a avut o poziție sinceră, după ce a aplicat lovitura el a fugit pe câmp unde a stat o noapte, după care s-a predat, a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu organele de anchetă, cuțitul nu a fost găsit pentru a fi expertizat și a se stabili situația în care s-a desfășurat conflictul.
Consideră că, se impune o analiză mai atentă și aplicarea unei pedepse mai mici.
Față de toate acestea solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, reținerea art. 354 C.P.P. reaprecierea probelor administrate în cauză, aplicarea art. 44 al.2 și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor materiale și morale însă nu în cuantumul care s-a acordat de instanța de fond care a reținut că la înmormântare au participat cca. 1000 persoane, că s-au consumat cca. 100 sticle de, că s-au dat la lăutari 5000 - 6000 lei etc.
Și sub acest aspect, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că Tribunalul Dâmbovița nu s-a pronunțat asupra art. 44 ori art. 73 invocate de inculpat prin apărător ales, la instanța de fond, însă instanța de apel are posibilitatea să analizeze aceste apărări în decizia pe care o va pronunța, în această fază a procesului penal.
Mai arată că între inculpat și victimă a avut loc un conflict, s-au adresat injurii reciproce, s-au exercitat violențe fizice, s-au îmbrâncit iar inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul în zona toracică.
Sub acest aspect arată că inculpatul a recunoscut că a lovit victima doar pentru că tatăl său fusese lovit la rândul său, însă obiectul folosit, un cuțit cu o lamă de 17,5 cm. zonă vitală care a fost vizată dovedesc faptul că inculpatul a acționat în forma de vinovăție a intenției indirecte, pedeapsa aplicată acestuia este bine individualizată, limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina sa fiind de 15-25 de ani.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că lasă la aprecierea instanței cuantumul despăgubirilor materiale în raport cu probele administrate însă cuantumul daunelor morale este exagerat.
Față de toate acestea solicită respingerea apelului declarat de inculpat în ceea ce privește latura penală a cauzei, lăsând la apreciere modalitatea de soluționare a laturii civile.
Totodată solicită menținerea stării de arest a inculpatului și computarea detenției acestuia la zi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și regretat fapta comisă, nu a avut intenția de a suprima viața victimei, pedeapsa aplicată este prea mare, este de acord cu acordarea despăgubirilor materiale și morale însă nu în cuantumul stabilit de instanța de fond pe care îl consideră prea mare și a căror reducere o solicită.
Mai arată că, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, atât în ceea ce privește atât latura penală a cauzei cât și latura civilă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 252 din 12.05.2009 Tribunalul Dâmbovița în baza art. 334 Cod pr. penală a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
În baza art. 174, 175 lit. i Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.02.1979 în, județul I, domiciliat în comuna, sat, județul D, CNP -, cetățean român, studii 2 clase, aflat în stare de arest preventiv la enitenciarul Mărgineni, la 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 - 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 71 - 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu 15.09.2008 la zi iar în baza art. 350 Cod pr. penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14, 15, 346 Cod pr. penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în comuna, sat, județul D, obligând inculpatul la 30.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale.
În baza art. 17 Cod proc. penală s-a stabilit în favoarea minorilor, născut 05.07.1997, născut 05.05.2007 și, născut 03.02.2003, în sarcina inculpatului obligarea sa la plata prestațiilor periodice în cuantum de câte 70 lei, începând cu data producerii decesului autorului lor, 14.09.2008 până la majorat.
În baza art. 191 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea reținând că, în dimineața zilei de 14.09.2008, însoțit de părinți, soția și copiii săi, precum și de vărul său și familia acestuia, inculpatul a plecat de la locuința sa din comuna, satul către comuna, la târgul organizat în această localitate.
Inculpatul și însoțitorii săi au rămas în târg până în jurul orelor 16,00 - 16,30 când au hotărât să se întoarcă, drumul înapoi urmând să-l parcurgă în două căruțe: una aparținând lui zis "" și în care se aflau soția acestuia, Minoca (sora lui ) și mai mulți copiii, iar a doua aparținând lui și în care se aflau concubina și socrul acestuia ( și ), părinții și soția inculpatului (, ), inculpatul, și zis "G".
Ajunși în zona satului, pentru că podul peste râul I nu putea fi tranzitat decât pe un singur sens de mers (fiind în reparații), căruțele ar fi trebuit să se înscrie în coloana de autoturisme ce aștepta culoarea a semaforului cu care era semnalizat podul.
Așa cum rezultă din probele administrate conducătorii celor două atelaje au depășit coloana de mașini staționate și au pătruns pe pod, lucru ce a provocat nemulțumirea conducătorilor auto ce s-au manifestat prin folosirea claxoanelor și prin reproșuri adresate celor ce manevrau atelajele.
În aceste condiții, între conducătorii auto și persoanele aflate în căruțe s-au purtat schimburi de cuvinte injurioase, conflict verbal ce a urmat și la ieșirea de pe pod.
După parcurgerea a câteva sute de metri, cele două căruțe au fost depășite de autoturismul marca "Opel" de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare -, conducătorul acestuia - - oprind vehiculul în fața atelajelor (J pe acostament).
Conform declarațiilor însoțitorilor săi ( și - frații conducătorului auto, primul dintre ei și proprietarul autoturismului), a coborât de la volan (urmat la scurt timp și de cei doi frați) și s-a îndreptat către căruțe, intenția sa fiind de a le reproșa celor din atrelaje (pe care i-a și recunoscut) injuriile adresate și faptul că au condus atelajele astfel încât au stânjenit deplasarea celorlalți participanți la trafic.
În același timp din căruțe au coborât și cea mai mare parte a bărbaților care i-au înconjurat pe, și.
Probele administrate au relevat faptul că apropiindu-se de frații, (tatăl inculpatului) l-a lovit pe cu o țeavă metalică, ceea ce a determinat riposta celui lovit. Același a fost lovit de asemenea cu un cuțit, persoana agresorului neputând fi stabilită.
În același timp și fără a exista o legătură de cauzalitate (din perspectiva inculpatului ce a încercat să își motiveze agresiunea) un conflict fizic s-a desfășurat între inculpatul și.
Conform declarațiilor martorilor audiați, și s-au îmbrâncit în șanț, loc în care inculpatul i-a aplicat celuilalt o lovitură cu un cuțit în zona toracică.
Fără a fi fost văzută efectiv producerea actului de agresiune, martorii au confirmat faptul că alături de cei doi protagoniști nu se afla nicio altă persoană, iar la ieșirea din șanț, avea asupra sa cuțitul folosit.
Imediat după lovirea lui, inculpatul a fugit către căruțe, și cu toți cei cu care se afla împreună a părăsit locul faptei.
alături de victimă, membrii familiei sale au făcut demersuri de reanimare a acestuia și au apelat serviciul de urgență " 112" până la urmă asigurând transportul la o unitate sanitară cu ajutorul martorului.
În pofida măsurilor luate la Spitalul s-a constatat decesul lui.
Din raportul de autopsie medico-legală a rezultat că moartea lui a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe masive, consecutivă unei plăgi tăiate-înțepate, torace anterior cu placă trasfixiantă de ventricul stâng, între plaga tăiat-înțepată toracică stânga și deces existând legătură de cauzalitate direct necondiționată.
Leziunea tanato-generatoare a fost produsă (conform raportului de autopsie) prin aplicarea unei lovituri cu un obiect ascuțit tăietor-înțepător, după o direcție ușor oblică dintre anterior spre posterior, de la stânga la dreapta și de sus în jos (ținând cont de topografia și morfologia canalului traiect).
Instanța a procedat la audierea martorilor din acte, și.
Partea civilă a depus la dosar înscrisuri: certificat naștere minori și a administrat probe cu declarațiile martorilor și din care rezultă că s-a cheltuit cu ocazia decesului victimei circa 30.000 lei iar în contraprobă, inculpatul a administrat proba cu martora, din declarația căreia rezultă că victima aparținea cultului penticostal însă nu poate preciza dacă la înmormântarea acesteia au participat preoți ori s-au făcut pomeni ulterior.
La ultimul termen de judecată inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei sale din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare se moarte, susținându-se, în esență că intenția sa nu a fost de a ucide ci numai de a provoca vătămări corporale victimei.
Această apărare a fost respinsă de instanță nefiind considerată întemeiată în condițiile în care poziția psihică se deduce din împrejurări concrete și îndeosebi în raport cu instrumentul folosit de făptuitor - în speță briceagul fiind să producă moartea, cu regiunea corpului lovită - în speță zona toracică fiind zona vitală, de numărul și intensitatea loviturilor, în speță rezultând că deși s-a aplicat o singură lovitură aceasta s-a făcut cu forța, atitudinea infractorului după săvârșirea faptei - acesta părăsind în fugă locul faptei fără a încerca să acorde ajutor victimei. Astfel, se consideră având în vedere cele expuse, că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii morții victimei urmare a faptei sale, ceea ce caracterizează intenția indirectă de a ucide și nu preterintenția specifică infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal.
Fapta, așa cum a fost expusă a fost probată cu recunoașterea inculpatului coroborată cu declarațiile martorilor, -, și, cu raportul de autopsie medico-legală nr. 212/A/2008 din 25.09.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Târgoviște, planșele fotografice nr. 1163/14.09.2008, nr. 1175/15.09.2008, nr. 227/6/13/15.09.2008 întocmite de Serviciul Criminalistic din cadrul
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat condamnatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei - aducând atingere atributului suprem al omului, viața - persoana făptuitorului, necunoscut cu antecedente penale, sincer și cu un comportament corespunzător în familie și societate, împrejurările comiterii infracțiunii - în cadrul unei agresări reciproce a inculpatului și a victimei - instanța considerând că o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum minim executată în regim de detenție corespunde scopului coercitiv dar și educativ al acesteia.
Inculpatului i s-au aplicat pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, precum și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o perioadă de 3 ani ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Pentru soluționarea completă a laturii penale s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciindu-se că sunt probate existența faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între acestea, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiind obligat inculpatul la daune materiale în limita sumei de 30.000 lei dovedită cu declarațiile martorilor și. De asemenea, s-a considerat că s-a cauzat prin decesul victimei, tată a trei copii minori și un prejudiciu moral, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul disp. art. 17 cod proc. penală în favoarea minorilor, lipsiți de întreținerea tatălui lor, s-a stabilit dreptul la prestații periodice în cuantum total de până la din salariul minim pe economie, ce va fi achitat începând cu data decesului, 14.08.2008 până la majorat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând în esență că instanța de fond a omis și a ignorat concluziile scrise depuse la dosar.
Se susține că inculpatul a intrat în teatrul de confruntări, numai după ce a văzut că tatălui său îi fuseseră provocate răni sângerânde și a avut reprezentarea că atacul părții vătămate asupra părintelui său, căzut la pământ, continua. Precizează că imboldul psihic a fost acela de a interveni, ca o urmare naturală a afectivului de filiație, că scopul intervenției sale a fost indubitabil acela de apărare a tatălui de atacul material și injust, atac susținut de partea vătămată.
Din probele administrate, rezultă că fapta inculpatului intră sub incidența art. 44 alin. 2 sau 4 Cod penal. Se mai susține că în cauză se poate referi și la reținerea art. 73 alin. 1 lit. a și b Cod penal, justificându-se de ce inculpatul a acționat în condițiile depășirii legitimei apărări și sub emoția provocată de atacul asupra tatălui său și chiar a sa, că la baza conflictului a stat comportamentul agresiv al părții vătămate.
Cu privire la latura civilă, se susține că despăgubirile materiale și morale sunt prea mari, că instanța de fond a greșit reținând că la înmormântare au participat circa 1.000 persoane, că s-au consumat circa 100 sticle de whisky, că s-au dat la lăutari 5.000 - 6.000 lei.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, reținerea art. 354 Cod proc. penală, aplicarea art. 44 alin. 2 cod penal, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele art. 372 alin. 1 și art. 371 alin. 1 Cod proc. penală, constată următoarele:
Din lucrările dosarului, se constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, realizând o justă interpretare și apreciere a probelor administrate.
Din coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine că în ziua de 14.09.2008 s-a produs un incident generat de faptul că inculpatul și familia sa aflați în două căruțe care se deplasau de la târgul organizat în localitatea spre domiciliul situat în comuna, sat au îngreunat deplasarea autoturismului în care se aflau mai multe persoane inclusiv victima, incident care a degenerat de la proferarea de injurii și amenințări la agresiuni fizice reciproce, ce au culminat cu lovirea de către inculpat, în zona toracică cu un cuțit, a victimei, cauzându-i acesteia din urmă o plagă tăiată-înțepată și ulterior decesul.
S-a probat că inculpatul a avut intenția de a ucide victima, aceasta rezultând din datele exterioare ale faptei comise, adică din felul în care a fost săvârșită fapta, din împrejurările în care a avut loc săvârșirea, din mobilul care a determinat pe acesta, din mijlocul de execuție folosit.
Astfel, împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei cu un cuțit o lovitură adâncă și într-o regiune vitală a corpului constituie dovada că acesta a prevăzut și urmărit rezultatul faptei sale, că a lovit deci cu intenție.
Curtea, constată că instanța de fond, a stabilit corect încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Prin urmare, dovedindu-se prin probe concludente, specifice stabilirii situației de fapt în cazul infracțiunii de omor calificat, corect s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal.
Astfel că cererea apelantului de schimbare a încadrării juridice apare ca neîntemeiată.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului se constată că aceasta este legală, iar criteriile înscrise în art. 72 Cod penal s-au respectat întocmai.
Cuantumul pedepsei de 15 ani închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal corespunde gravității concrete a faptei comise, dar și persoanei apelantului care a fost sincer pe parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare bună anterior săvârșirii infracțiunii.
Motivele de reformare privind latura penală, invocate prin calea de atac exercitată nu se justifică deoarece sub aspectele analizate, sentința primei instanțe este justă și conformă legii.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul laturii civile a cauzei.
Se apreciază că atât despăgubirile materiale cât și cele morale sunt prea mari.
Astfel declarațiile martorilor audiați în susținerea pretențiilor civile sunt contradictorii, în sensul că din declarația martorului rezultă că la înmormântarea victimei s-au cheltuit 20.000 - 30.000 lei, luându-se în calcul că s-au consumat 100 sticle cu whisky, lăutarii au costat 5.000 - 6.000 lei, doi preoți 300-400 lei, etc. iar din declarația martorului, rezultă că victima aparținea cultului penticostal, unde nu se fac pomeni, la înmormântare nu participă preoți, dar se face o masă în familie.
Se apreciază că acordarea despăgubirilor materiale și morale nu trebuie să conducă la îmbogățirea fără justă cauză a persoanei civile, mai ales că aceasta nu a depus niciun act doveditor al cheltuielilor efectuate.
Prin urmare, din acest punct de vedere, apelul declarat urmează să fie admis, reducând despăgubirile materiale de la 30.000 lei la 10.000 lei și a daunelor morale de la 100.000 lei la 30.000 lei.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. d Cod proc. penală, va admite apelul declarat de inculpatul, va desființa sentința atacată în parte în latură civilă, urmând să reducă despăgubirile materiale de la 30.000 lei la 10.000 lei, iar daunele morale de la 100.000 lei la 30.000 lei menținând restul dispozițiunilor sentinței.
Confirmându-se în cadrul controlului jurisdicțional existența probelor concludente de vinovăție privind săvârșirea unei infracțiuni care prin natura sa presupune încălcări serioase a dreptului fundamental al ființei umane și anume dreptul la viață, precum și condamnarea inculpatului la 15 ani închisoare este cert că temeiurile ce au determinat arestarea subzistă în continuare, urmând ca să se mențină starea de arest a acestuia și să se compute detenția de la 15.09.2008 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul și, născut la data de 26.02.1979, în localitatea, județul I, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva sentinței penale nr. 252 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția Penală, pe care o desființează în parte în latură civilă, în sensul că reduce daunele materiale la care acesta a fost obligat către partea civilă, domiciliată în comuna, sat, județul D, de la 30.000 lei la 10.000 lei și a daunelor morale de la 100.000 lei la 30.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Menține starea de arest a inculpatului și compută detenția acestuia de la 15.09.2008 la zi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.07.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored. Gh.
6 ex./21.07.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu
