Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 79/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 79
Ședința publică din data de 10.07.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuientul, fiul lui și, ns.la data de 9.10.1970, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 159 din data de 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - revizuient, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru revizuientul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că solicită instanței a se lua act de declarația sa în sensul că înțelege să-și retragă cererea de apel formulată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul de a se lua act declarația revizuientului precum că înțelege să-și retragă cererea de apel.
Revizuientul, având ultimul cuvânt, solicită instanței a se lua act de declarația sa în sensul că înțelege să-și retragă cererea de apel formulată.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 159 din data de 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul, fiul lui și, ns. la data de 9.10.1970, deținut în Penitenciarul Ploiești, privind sentința penală nr.118 din 13.03.2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 207 din 15.05.2002 a Curții de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.118/13.03.2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.207/15.05.2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a dispus condamnarea inculpatului, astfel:
- pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.174 comb. cu art.176 lit.d, cu aplic. art.37 lit.a și art.13 (faptă din data de 07.07.1994, victimă ), la pedeapsa principală de 20 de ani închisoare; conform art.65 și art.66 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,d și e cod penal, pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale;
În baza art.61 al.1 s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani, 2 luni și 15 zile aplicată prin sentința penală nr.488/11.03.1992 a Judecătoriei Ploiești și l-a contopit cu pedeapsa sus-menționată, dispunându-se a se executa pedeapsa cea mai grea.
- pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.1 cu aplic. art.37 lit.a și cu aplic. art.13 (faptă din data de 07.07.1994, victimă ), la pedeapsa de 7 ani închisoare;
În baza art.61 al.1 s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani, 2 luni și 15 zile aplicată prin sentința penală nr.488/11.03.1992 a Judecătoriei Ploiești și l-a contopit cu pedeapsa sus-menționată, dispunându-se a se executa pedeapsa cea mai grea.
- pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev.de art.197 al.1 cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit.a (faptă din data de 28/29.08.2001, parte vătămată ), la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.
Conform art.65 și art.66 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,d și e cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale;
În baza art.61 al.1 s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 1084 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.61/11.03.1997 a Tribunalului Prahova, ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată mai sus-menționată, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,d și e cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale;
În baza disp. art.33 lit.a, art.34 lit.b s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 20 de ani închisoare, sporită cu 3 ani, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,d și e cod penal, pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au aplicat dispozițiile art.71, 64 cod penal, iar în baza art.350 pr. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestuia, perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 06.09.2001, la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 7 iulie 1994, inculpatul împreună cu inculpatul a pătruns în stâna victimei în vârstă de 64 de ani, în scopul de a-i sustrage banii și, fiind surprins, pentru a nu fi descoperit, i-a suprimat viața, contribuind în mod direct la lovirea victimei cu un lemn în zona capului.
A mai reținut prima instanță că, la aceeași dată și în aceleași împrejurări, prin acte materiale de o deosebită violență exercitate asupra victimei, a deposedat pe aceasta de suma de 400.000 lei (ROL), fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Totodată, s-a mai reținut că, în noaptea de 28/29.2001, inculpatul a pătruns prin escaladarea ferestrei în locuința părții vătămate în vârstă de 78 de ani din comuna, sat, jud.P, asupra căreia exercitând acte de violență și cruzime care i-au provocat leziuni ce au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, i-a sustras suma de 1.100.000 lei (ROL) și de asemenea, în aceleași împrejurări, prin violență, inculpatul a întreținut acte sexuale repetate cu partea vătămată, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de viol.
Împotriva sentinței de condamnare au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înaintată Curții de APEL PLOIEȘTI în vederea judecării apelurilor declarate de aceștia.
În motivarea apelurilor declarate, inculpații au arătat că, pe parcursul procesului penal au recunoscut și regretat faptele comise, solicitând admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței de condamnare, iar pe fond reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Instanța de apel a apreciat ca nefondate apelurile declarate în cauză, astfel că prin decizia penală nr.207/15.05.2002, s-a dispus respingerea acestora, ca nefondate.
În motivare, instanța a reținut că hotărârea apelată este legală și temeinică.
Probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, susțin vinovăția inculpaților, prezența acestora la locul faptei și săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor reținute în sarcina lor, pedepsele aplicate fiind corect individualizate.
În concluzie, atât instanța de fond care a pronunțat hotărârea de condamnare, cât și cea de apel, au analizat probele administrate, au hotărât asupra cererilor formulate de inculpați și au efectuat o cercetare judecătorească completă, stabilind o corectă situație de fapt.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, prezența acestuia la locul faptelor și comiterea infracțiunilor au fost pe deplin dovedite prin declarațiile martorilor, OG, -, G, G, declarații care s-au coroborat cu declarația părții vătămate (privind infracțiunea de viol din data de 27/28.08.2001), precum și cu rapoartele medico-legale efectuate în cauză.
În prezenta cauză, prin adresa nr.1213/III/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de condamnatul, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, condiții care sunt expres și limitativ prevăzute de art.394 C.P.P. apreciindu-se că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în acest text de lege.
Potrivit dispozițiilor legale in vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuală a instituției presupune descoperirea, strângerea și aducerea în fața instanței a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 al.1 lit.a-e
C.P.P.In prezenta cauză s-a constatat că revizuientul a invocat nevinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav față de victima, faptă pentru care a fost condamnat, susținând că, din punctul său de vedere nu există legătură de cauzalitate între loviturile aplicate de acesta, cât și de către celălalt coinculpat și decesul victimei, întrucât în opinia sa, din actele medico-legale efectuate în cauză, reiese că decesul s-a produs ca urmare a unei complicații pulmonare, solicitând admiterea cererii de revizuire cu privire la pedeapsa ce i-a fost aplicată prin hotărârea de condamnare, punând în discuție cazul de revizuire prev. de art. 394 lit.a cod pr.penală.
Pentru existența acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și aceste fapte sau împrejurări să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, adică să ducă la o soluție diametral opusă.
Or, în prezenta cauză s-a constatat că revizuentul nu a arătat și susținut existența unor fapte sau împrejurări concrete ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci a solicitat schimbarea încadrării juridice cu privire la infracțiunea de omor deosebit de grav față de victima, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se poată obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanță.
Totodată, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b-d
C.P.P.Având în vedere că cererea de revizuire se soluționează în două etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403.C.P.P. admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv a condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere, instanța neimplicându-se în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care a nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394
C.P.P.În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. LX din 24.09.2007, publicată în nr.574/30.07.2008, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 4142alin.3 C.P.P.
Prin urmare, constatând că în cauză nu este incident niciun caz de revizuire din cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 al.1 lit.a-e C.P.P. tribunalul a respins cererea revizuientului condamnat, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, fără a indica în scris motivele de apel.
La termenul de judecată din data de 10 iulie 2009 revizuientul, fiind prezent personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să-și retragă cererea de apel formulată.
Potrivit art. 369 pr.penală, în cursul procesului, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac exercitată.
Ca atare, în raport de textul de lege citat și de declarația revizuientului, Curtea, urmează să ia act de retragerea apelului și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea apelului declarat de revizuientul, fiul lui și, ns.la data de 9.10.1970, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 159 din data de 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.07.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./20.07.2009
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu
