Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 90/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 90
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Georgescu Cristina
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul revizuent, fiul lui și, născut la data de 8 mai 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 168/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 403 al.3 rap C.P.P. la art. 394 lit. a-e s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnat, cu privire la sentința penală nr. 349/26.08.2009 a Tribunalului Prahova, desființată în parte în latură penală prin decizia penală nr. 418/29.09.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5709/5.12.2003 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, privind pedeapsa de 22 ani închisoare, ca inadmisibilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul condamnat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru apelantul revizuent și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat din oficiu pentru apelantul revizuent, critică hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond în mod greșit a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuent, ca inadmisibilă.
S-a reținut de instanța de fond că prin cererea de revizuire, condamnatul nu a solicitat altceva decât o prelungire a probatoriului, situație, întrucât acesta și- întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 394 lit. a C.P.P. în sensul că la momentul de față există fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța de fond la momentul pronunțării hotărârii de condamnare.
Este adevărat că revizuentul în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei, însă datorită vârstei pe care o avea și stării emoționale în care se afla, dar nu el este autorul faptei pentru care a fost condamnat.
Pentru dovedirea acestei împrejurări noi, respectiv aceea că la momentul săvârșirii faptei reținută în sarcina sa el nu se afla acasă, solicită admiterea apelului, iar pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire și audierea a doi martori, respectiv si.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnat, reținând că nu există fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul condamnării apelantului condamnat.
Corect s-a reținut de tribunal faptul că prin cererea formulată, revizuentul nu urmărește altceva decât prelungire a probatoriului.
Apelantul condamnat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 168/12.05.2009 Tribunalul Prahova în baza disp. art.403 alin.3 Cod Proc.Penală raportat la disp. art.394 literele a-e Cod Proc.penală a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 8.05.1978 in P, deținut in Penitenciarul Mărgineni, privind sentința penală nr.349 din 26.08.2003 a Tribunalului Prahova, desființată in parte in latură penală prin decizia penală nr.418 din 29 septembrie 2003 Curții de APEL PLOIEȘTI și rămasă definitivă prin decizia penală nr.5709 din 5.12.2003 Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pedeapsa de 22(douăzeci și doi) ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 literele a,b și e, Cod Penal, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de disp. art. 174-175 litera c Cod Penal, cu aplicarea disp. art 37 litera a Cod Penal, faptă din data de 6.06.2003, ca inadmisibilă.
Condamnatul revizuent a fost obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.349/2003, Tribunalul Prahovaa dispus condamnarea revizuentului la o pedeapsă de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev.de disp. art.64 lit.a,b,c cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.și ped.de disp. art.174-175 lit.c cod penal cu aplicarea disp. art.37 lit.a cod penal.
Prin decizia penală nr.418/2003, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelul revizuentului și a redus pedeapsa aplicată acestuia, la 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor arătate mai sus.
Sentința a fost recurată de către condamnat, iar recursul împotriva ambelor hotărâri arătate a fost respins prin decizia nr.5709/05.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva hotărârii de condamnare, revizuentul a solicitat revizuirea acesteia, apreciind că martorii, și, au formulat declarații mincinoase împotriva sa și a solicitat totodată administrarea de noi probatorii care nu au fost avute în vedere de prima instanță, și anume: audierea martorilor și.
În privința martorei, condamnatul a mai formulat o cerere de revizuire pentru mărturie mincinoasă, care a fost respinsă prin sentința penală nr.321/24.06.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.130/13.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
În speță, așa cum s-a arătat, la data de 21.04.2009, condamnatul a precizat cererea de revizuire, în sensul că nu mai invocă cazul de revizuire prev.de disp. art.394 lit.b pr. referitor la mărturia mincinoasă a unor martori.
În privința acestui motiv de revizuire, s-a constatat oricum că, mărturia mincinoasă referitor la martorii învederați, nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru nici unul din cei trei martori, astfel încât aspectul învederat nu poate constitui temeiul de revizuire prev.de disp. art.394 lit.b cod pr.penală.
În privința cazului de revizuire prev.de disp. art.394 lit.a pr. s-a apreciat de instanța de fond că este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții esențiale și anume: ca faptele sau împrejurările la care face referire revizuentul să nu fie cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei, în sensul că acestea să fie "noi", iar a doua condiție cumulativă este ca, pe baza acestor împrejurări, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare.
Împrejurarea că, în dovedirea susținerilor sale revizuentul a solicitat atât readministrarea unor probe, cât și reaudierea unor martori noi, s-a apreciat de tribunal că această situație nu poate conduce la concluzia admiterii cererii de revizuire potrivit disp. art.394 lit.a pr. deoarece legea cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza.
În speță, revizuentul a solicitat readministrarea probelor deja existente la dosarul cauzei și readministrarea unor probe noi prin audierea unor martori propuși de acesta, situație care așa cum s-a arătat nu se poate încadra în disp. art.394 lit.a cod pr.penală.
În privința cazului de revizuire prev.de disp. art.394 lit.b pr. așa cum s-a arătat, revizuentul a renunțat la întemeierea cererii sale de revizuire pe acest aspect, dar așa cum s-a arătat mai sus, nici acesta nu este aplicabil în cauză.
Din analiza tuturor cazurilor de revizuire prev.de disp. art.394 lit.a-e pr. nu s-a constatat că susținerile revizuientului s-ar încadra în vreunul dintre acestea.
Așa cum s-a arătat în practica judiciară a instanței supreme (decizia nr.60/24.09.2007 a ICCJ), în această primă etapă a analizei cererii de revizuire, instanța nu poate verifica fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prev.de disp. art.394 pr.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A criticat acesta sentința deoarece prima instanță a refuzat în mod nejustificat să procedeze la audierea mai multor martori, martori care nu au fost audiați în dosarul nr. 7703/2003 în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare. Consideră acesta că prin declarațiile martorilor ar fi putut dovedi că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de omor calificat, iar încadrarea juridică corectă a faptelor pe care le-a comis este aceea de lovituri cauzatoare de moarte. Apreciază că în mod eronat prima instanță a considerat cererea pe care a formulat-o ca fiind una de suplimentare a probatoriului.
De asemenea, precizează apelantul că declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale nu reflectă realitatea, organele de cercetare penală obținându-le prin folosirea violenței față de el. Aceste împrejurări, susține apelantul, pot fi dovedite tot prin audierea de martori, și sunt de natură să conducă la constatarea că încadrarea juridică a faptelor pe care le-a comis este aceea pe care a precizat-
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarelor atașate, de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, curtea va aprecia că apelul este nefondat.
Prin sentința penală nr. 349/2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 5709/2003 a ÎCCJ, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 22 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.
În prezenta cauză revizuentul a solicitat, inițial, constatarea faptului că mai mulți martori audiați în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă și, de asemenea, a solicitat și audierea altor martori (pe care i-a indicat) și care nu au fost audiați la fond. Ulterior, acesta și-a precizat cererea, în fața primei instanțe, în sensul că dorește numai audierea a doi martori, renunțând la cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 394 lit. b pr.pen. învederând că cererea sa își are temeiul juridic în prevederile art. 394 lit. a pr.pen.
Curtea consideră că în mod legal a procedat prima instanță atunci când a apreciat că cererea formulată are drept obiect doar prelungirea probatoriului prin audierea altor martori, fără ca situațiile învederate în cererea de revizuire formulată să fie noi în sensul prevăzut de art. 394 alin. 2 pr.pen. Astfel, în cererea formulată nu se indică ce fapte sau împrejurări sunt noi, respectiv care să nu fi fost cunoscute de instanțele investite cu soluționarea fondului cauzei, revizuentul dorind doar să fie audiați doi martori noi. Aceste elemente nu pot fi decât de natură a conduce la concluzia că prin prezenta cererea se urmărește numai suplimentarea probatoriului administrat.
Susținerile apelantului referitoare la greșita încadrarea a faptelor pe care le-a comis nu sunt de natură a conduce la concluzia că cererea formulată se încadrează în prevederile art. 394 alin. 1 lit. a pr.pen. încadrarea juridică a faptei fiind un element aflat în competența organelor judiciare, pe de o parte, iar pe de altă parte, încadrarea juridică nu constituie un element de fapt sau împrejurare nouă în sensul textului legal anterior menționat. De asemenea, aspectele referitoare la modul de desfășurare a anchetei penale nu se încadrează în cazul de revizuire anterior amintit.
Ca atare, în mod corect tribunalul a considerat că cererea este inadmisibilă și a respins-o, suplimentarea probatoriului nefiind un caz de revizuire dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a - e pr.pen. Se constată de către C că, prima instanță a avut în vedere decizia nr. 60/2007 a prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că cererea de revizuire ce se întemeiază pe alte motive decât cele expres prevăzute de lege este inadmisibilă.
Față de aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie ale hotărârii atacate, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul revizuentului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 8 mai 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 168/12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru revizuentul condamnat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. /
4ex/29.10.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina
