Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 695/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 1816,-
DECIZIA NR. 695
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 3 iunie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, critică încheierea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond în mod greșit a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, fără a avea în vedere situația sa familială, respectiv aceea că soția sa este minoră și însărcinată și mai are în întreținere un copil minor, astfel încât prezenta inculpatului în familie este absolut necesară.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 160/2 C.P.P. aceasta deoarece la dosar există date privind necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși același gen de fapte.
Susține astfel, având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, el comițând fapta din prezenta cauză în stare de recidivă, acesta fiind condamnat anterior tot pentru fapte de furt calificat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constantă:
Prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelanul-inculpat, fiul lui și, născut la 3 iunie 19766, deținut în Penitenciarul Mărgineni și a fost obligat inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 130 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contrul Baroului
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți doi coinculpați, respectiv și - prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, inculpatul fiind cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondmnatorrie, prev. și ped. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a,g,i penal cu aplicarea art.37 lit.a penal, reținându-se că acest inculpat, împreună cu ceilalți, în noaptea de 12/13.03.2009 au pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor în curtea locuinței lui, apoi în locuința acestuia, de unde au sustras mai multe bunuri.
Dosarul a fost soluționat de Judecătoria Răcari prin sentința penală nr.144/04.06.2009, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Tribunalul Dâmbovițaa fost sesizat cu soluționarea apelurilor declarate de către inculpați împotriva hotărârii prin care s-a dispus condamnarea lor.
mai constatat tribunalul că prin adresa nr-, înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.1816,- Judecătoria Răcaria înaintat cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul-inculpat, întrucât prin sentința penală nr.162/18 iunie 2009 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
În motivarea cererii apelantul-inculpat a solicitat cercetarea sa în stare de libertate întrucât starea materială a familiei sale este precară, are un minor de 7 luni în întreținere, iar soția sa este minoră și nu are posibilități financiare de a-și întreține familia.
Tribunalul mai reținut că dispozițiile art.160/2 alin.1 pr.penală prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani, iar în baza alin.2 liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist, ori de câte ori există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alt infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterare ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
A reținut instanța de apel că pe parcursul soluționării cauzei inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, declarând că nu a pătruns în locuința lui, declarație contrazisă de materialul probatoriu administrat în cauză.
S-a constatat de tribunal că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit multiple condamnări, fapta din prezenta cauză fiind comisă înainte de executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.1203/11.05.2006 a Judecătoriei Giurgiu și că simpla îndeplinire a condițiilor prev. de art.160/2 pr.penală nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeinicie trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este judecat.
A mai apreciat tribunalul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar lăsarea în libertate nu este oportună, atât în raport cu gravitatea faptelor pentru care instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă în regim privativ de libertate, cât și față de poziția procesuală de negare totală a vinovăției.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul-apelant, susținând în esență că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, fără ca instanța de fond să aibă în vedere situația sa familială, respectiv împrejurarea că soția sa este minoră, însărcinată și are în întreținere un copil minor, astfel încât prezenta inculpatului în familie este absolut necesară.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin. final pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecată, alături de inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a,g, și i penal cu aplicarea art.37 penal (primii doi) și respectiv art.26 rap. la art.208 alin.1 - art.209 lit.a,g și i penal (ultimul).
Ca situație de fapt, în esență, prin actul de acuzare s-a reținut că în noaptea de 12/13.03.2009 inculpații și au pătruns prin efracție în locuința persoanei vătămate, de unde au sustras bunuri, iar inculpatul le-a promis acestora că va aștepta într-o parcare din apropriere pentru a-i ajuta la transportarea bunurilor sustrase.
Arestarea preventivă a inculpaților și, ambii recidiviști, s-a dispus de către Judecătoria Răcari prin Încheierea nr.4/13.03.2009, în temeiul disp. art.148 lit.f pr.penală, reținându-se că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând probe și indicii temeinice că aceștia sunt autorii faptelor, iar pedepsele pentru infracțiunile comise fiind mai mari de 4 ani închisoare.
La momentul luării măsurii preventive s-a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.143 pr.penală, de art.148 lit.f) pr.penală, cât și de art.136 pr.penală, ulterior instanțele de judecată legal investite, dispunând menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, Curtea constată că sediul materiei este reprezentat de art.160/2 alin.1 și 2 pr.penală, potrivit cărora liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Intr-adevăr, prima dintre condițiile enumerate și anume cea prevăzută de art.160/2 alin.1 pr.penală, referitoare la limita maximă a pedepsei prevăzută de lege, este îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunea prev. de art.208 alin.1 penal rap. la art.209 alin.1 lit.a,g și i penal cu aplicarea art.37 lit.a penal pentru care inculpatul-recurent este dedus judecății și condamnat prin hotărârea primei instanțe, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.
In schimb, așa cum a reținut și prima instanță, toate celelalte circumstanțe ale speței, conduc la concluzia că scopul procesului penal nu se poate realiza în bune condiții prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, așa cum stipulează art.136 alin.2 pr.penală.
In acest sens, trebuie observat că deși acest text admite că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, o asemenea apreciere se realizează în mod concret, în raport de toate circumstanțele cauzei.
Or, în cauză recurentul a fost dedus judecății și condamnat prin sentința primei instanțe pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în forma recidivei postcondamnatorii.
Din examinarea fișei de cazier judiciar a recurentului aflată la filele 81 - 82 dosar urmărire penală, rezultă că acesta a suferit un număr impresionant de condamnări, începând încă din timpul minorității, pentru comiterea unor infracțiuni îndreptate în dauna patrimoniului, în general infracțiuni de furt calificat, iar după continuarea comportamentului infracțional pe timpul majoratului, față de fiecare dintre aceste infracțiuni s-a reținut comiterea în stare de recidivă.
De asemenea, din executarea pedepselor aplicate, recurentul a fost în repetate rânduri pus în libertate condiționată, iar de fiecare dată a reluat conduita infracțională, elemente în raport de care Curtea apreciază existența datelor despre care se face vorbire în art.160/2 alin.2 pr.penală, în sensul că liberarea provizorie nu poate fi acordată atunci când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Aceste date sunt reprezentate de multiplele condamnări ale recurentului care evidențiază persistența comportamentului său infracțional pe o perioadă lungă de timp, ceea ce justifică în opinia curții, concluzia potrivit căreia scopul procesului penal nu poate fi atins prin liberarea provizorie a recurentului, așa cum stipulează art.136 alin.2 pr.penală, existând o temere serioasă în sensul că acesta, chiar în perioada liberării provizorii, ar putea comite alte infracțiuni, câtă vreme, din argumentele prezentate mai sus, reiese că, de fiecare dată după liberarea sa condiționată, recurentul și-a reluat activitatea infracțională, neexistând nici un fel de garanții pentru a se putea aprecia că odată pus în libertate recurentul ar stopa în vreun fel contactul său cu legea penală.
Elementele de ordin familial invocate de recurentul-inculpat, constând în împrejurarea că este unicul întreținător al familiei, că soția sa minoră este actualmente însărcinată, mai având în întreținere un copil minor, nu pot reprezenta, în această fază procesuală, argumente esențiale pe baza cărora să se poată aprecia că scopul procesului penal poate fi realizat și prin liberarea sa provizorie sub control judiciar, ținând seama de stadiul procedurii, de natura faptei pentru care este judecat și de antecedența penală a recurentului, aceste aspecte putând fi valorificate în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, aplicabilă în cadrul căilor de atac prin intermediul efectului devolutiv al acestora.
Față de considerentele expuse, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 03.06.1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 1816,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
- Cr.
4 ex./15.10.2009
1816,-
Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
