Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 696/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 696
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 29 septembrie 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat -, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, critică încheierea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond în mod greșit a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, motivând că, în cauză se mențin aceleași temeiuri și nici nu au apărut altele noi care să justifice punerea in libertate.
Însă, pentru admisibilitatea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuiesc avute în vedere două condiții și anume:
Una ce se referă la cuantumul pedepsei ce urmează a se aplica, pedeapsă ce nu trebuie să depășească 18 ani, condiție îndeplinită în cazul inculpatului și una ce se referă la existența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat, în situația în care va fi pus în libertate să săvârșească alte infracțiuni, sau că va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Cu privire la această ultimă condiție, susține că nu există date din care să rezulte că inculpatul, în situația în care va fi judecat în stare de libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și mai mult decât atât, în eventualitatea punerii sale în libertate se pot dispune de către instanță unele obligații ce trebuie să le respecte, iar în situația în care acesta nu se va conforma și le va încălca, măsura luată împotriva sa poate fi revocată.
Solicită totodată, a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care este singurul întreținător al familiei sale.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, urmând ca inculpatul să fie obligat să respecte disp. art. 160/2 al.3
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 160/2 C.P.P. aceasta deoarece la dosar există date privind necesitatea inculpatului de a-l împiedica să săvârșească același gen de fapte.
Susține astfel, având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că nu este la primul conflict cu legea penală.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul-inculpat -, fiul lui și, născut la data de 29 septembrie 1986, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni și a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că prin cererea înregistrată sub nr.1864,- inculpatul - a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, în baza art.160/1 alin.1,2,3 pr.penală, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, că este întreținător de familie.
A mai reținut tribunalul că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari în 13 aprilie 2009, fiind cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj și port fără drept al cuțitului, prev. și ped. de disp. art.194 alin.1, 2 penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.1/1 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, ambele cu aplicarea art.33 lit.a penal, alături de coinculpații - și, reținându-se că acest inculpat, împreună cu ceilalți l-au amenințat în perioada 23 - 26.03.2009 pe - cu acte de violență și cu darea în vileag a unei relații pe care a întreținut-o cu --, precum și de a purta un cuțit într-un loc public în ziua de 06.03.2009.
Dosarul a fost soluționat prin sentința penală nr.18922.07.2009 de Judecătoria Răcari, în prezent aflându-se în apel la Tribunalul Dâmbovița.
Dispozițiile art.160/2 alin.1 pr.penală prevăd că libertatea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani, iar în baza alin.2 liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist, ori de câte ori există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
A mai reținut tribunalul că cei trei inculpați sunt implicați într-un incident cu partea vătămată de la care au pretins anumite sume de bani pentru a ascunde și nu divulga că acesta din urmă a întreținut raporturi sexuale cu, și că pe parcursul soluționării cauzei inculpatul nu a recunoscut, dând declarații contradictorii.
S-a apreciat de tribunal că în cauză se mențin aceleași temeiuri și că nu au apărut altele noi care să justifice punerea în libertate.
S-a avut în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că acesta a fost sancționat de mai multe ori cu amenzi cu caracter administrativ și că este cercetat penal în dosarul nr.1743/P/2008, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată, prev. și ped. de art.192 alin.1 penal.
A concluzionat instanța de apel că simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de art.160/2 pr.penală nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este judecat, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, lăsarea în libertate nefiind oportună, atât în raport cu gravitatea faptelor pentru care instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă în regim privativ de libertate, cât și față de poziția procesuală de negare totală a vinovăției.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul - criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar întrucât se mențin aceleași temeiuri și nici nu au apărut altele noi care să justifice privarea de libertate.
S-a susținut că pentru admisibilitatea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuiesc avute în vedere două condiții și anume: una ce se referă la cuantumul pedepsei ce urmează a se aplica, pedeapsă ce nu trebuie să depășească 18 ani, condiție îndeplinită de inculpat iar cealaltă se referă la existența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat, în situația în care va fi pus în libertate să săvârșească alte infracțiuni, sau că va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Cu privire la această ultimă condiție, a susținut că nu există date din care să rezulte că, în situația în care va fi judecat în stare de libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și mai mult decât atât, în eventualitatea punerii sale în libertate se pot dispune de către instanță unele obligații ce trebuie să le respecte, cunoscând că dacă nu se va conforma, măsura luată împotriva sa poate fi revocată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond avându-se în vedere circumstanțele sale personale, respectiv faptul că este singurul întreținător al familiei, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, urmând să fie obligat să respecte disp. art. 160/2 al.3
C.P.P.Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat, de dispozițiile legale incidente în materie: art. 160/2 alin.1 și 2.pr.penală, și ținând seama de prevederile art.385/6 alineat ultim pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului - este nefondat.
Inculpatul - a fost trimis în judecată alături de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. de art.194 alin.1 și 2.penal cu aplic art.42 alin.2 penal, în sarcina recurentului - reținându-se și infracțiunea de port ilegal de cuțit, prev. de art.1/1 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1992.
Ca situație de fapt, în esență,prin actul de acuzare s-a reținut că la data de 22 martie 2009 cei 3 inculpați l-au amenințat pe numitul,cu moartea și cu darea în vileag concubinei sale a unei relații pe care acesta a întreținut-o cu numita - dacă nu le va da suma de 2oo euro.
au continuat și în perioada 23 - 26 martie 2009, în special prin telefon, iar la 26 martie 2009, în urma denunțului părții vătămate s-a realizat prinderea în flagrant a celor 3 inculpați care primiseră de la partea vătămată suma de 260 lei.
Arestarea celor 3 inculpați s-a dispus de către instanța de judecată prin Încheierea nr.5 din 27 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Răcari,în temeiul art.148 lit.f pr.penală, măsura fiind menținută succesiv de instanța de judecată sesizată cu soluționarea în primă instanță a cauzei.
Prin sentința penală nr.189/22 iulie 2009 Judecătoria Răcaria dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, ceilalți inculpați din cauză fiind condamnați la câte 6 luni închisoare.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița,în apel, iar această instanță prin încheierea din 15 septembrie 2009 dispus în baza disp. art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 pr.penală menținerea arestării preventive a celor 3 inculpați, constatând că subzistă temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora.
În ce privește cererea inculpatului - de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea constată că aceasta era admisibilă doar în privința îndeplinirii cerinței de la 160/2 alin.1 pr.penală referitoare la limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, ce nu depășesc 18 ani.
Susținerile recurentului inculpat, în sensul că în cazul său ar fi fost îndeplinite și cerințele de la art.160/2 alin.2 pr.penală, nu sunt însă întemeiate.
Potrivit acestui text "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte".
Or, în cazul recurentului-inculpat există o reală temere că odată pus în libertate ar putea să săvârșească noi fapte penale, concluzie ce se desprinde din analiza cazierului său judiciar din care rezultă că în 3 rânduri a mai fost sancționat administrativ pentru fapte penale ce au fost considerate de parchet de importanță minoră, dar mai ales datorită faptului că acesta a fost trimis în judecată în alte două cauze penale, una pentru infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 penal, alta pentru violare de domiciliu în formă calificată (de către mai multe persoane înarmate) prev. de art.192 alin.2 penal.
Așa fiind, întrucât există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, Curtea consideră că în mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar recursul acestuia bazat pe aceleași argumente va fi respins de asemenea ca nefondat, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 septembrie 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 1864,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
4 ex./15.10.2009
1864,-
Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu character personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
