Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 694/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 694
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 ianuarie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 9.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 160/8a al.6 s C.P.P.-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat -, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat - pentru recurentul inculpat depune la dosar acte, respectiv două fotografii și Legea -, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată la rândul său că nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat - pentru recurentul inculpat critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
O primă critică adusă încheierii atacate este aceea că instanța a apreciat că nu se poate dispune admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune motivat de faptul că inculpații nu au fost audiați, situație ce nu se regăsește în dispozițiile art. 1604cu trimitere la art. 1602al.2 și C.P.P. ca atare această condiție reținută de instanța de fond nu există.
S-a mai susținut de instanța de fond în motivarea încheierii faptul că, nu se poate admite o astfel de cerere inculpatului, pentru a nu se da posibilitatea acestuia să ia legătura cu celelalte părți implicate în cauză.
Insă, din punctul său de vedere, nici această situație nu poate constitui un motiv pentru respingerea cererii inculpatului, dat fiind faptul că pe toată perioada arestării inculpații au fost aduși împreună la instanță și mai mult decât atât, pe perioada carantinei au stat împreună putând lua legătura de nenumărate ori. Mai arată că este bine cunoscut faptul că în interiorul arestului inculpații pot lua mult mai ușor legătura între ei, decât în stare de libertate mai ales când li se impun anumite condiții prevăzute de lege. Față de această împrejurare, ce eficiență ar mai avea motivarea instanței de fond.
Tot în susținerea celor de mai sus, apărătorul inculpatului solicită a se observa de instanța de recurs faptul că inculpatul nu mai are motive pentru a lua legătura cu ceilalți inculpați din cauză, atâta timp cât el a recunoscut participația sa la săvârșirea faptelor, iar până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare apreciază că acesta poate fi judecat în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Și în ceea ce privește motivarea instanței de fond, în sensul că prejudiciul creat de inculpat prin săvârșirea infracțiunilor nu este acoperit prin cauțiunea achitată de acesta, dorește să facă unele precizări:
Invocă în apărarea inculpatului și în combaterea acestei situații reținută de instanța de fond dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO, care prevede printre altele că "Orice persoana arestata sau deținuta, în condițiile prevăzute de paragraful 1.lit c) din prezentul articol, trebuie adusa de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonata unei garanții care sa asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere.".
Astfel, în opinia sa, motivarea instanței de fond potrivit căreia cauțiunea achitată de inculpat nu acoperă prejudiciul creat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii nu poate fi primită de instanța de recurs.
Cu privire la cea de a doua condiție prevăzută de art. 1602al.2 C.P.P. respectiv aceea că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți solicită a se avea în vedere următoarele:
Inculpatul a făcut un denunț, iar în urma acestor date furnizate de inculpat, organele de urmărire penală au format dosarul de urmărire penală nr. 144/D/P/2009, astfel încât nu se mai poate reține că acesta va săvârși alte infracțiuni.
În ceea ce privește încercarea sa de zădărnicire a aflării adevărului prin influențarea părților, martorilor sau experților, susține că nici această situație nu poate fi reținută, pe considerentul că martorii din cauză au identitate ascunsă, deci nu se poate admite ideea că inculpatul, poate influența martorii, iar cu privire la experți, nici această situație nu poate fi primită, întrucât acești experți sunt ai DIICOT-ului și nu poate inculpatul să ia legătura cu aceștia și mai mult decât, probele au fost deja efectuate de către acești experți, fiind conservate în anumite locații unde inculpatul nu are acces.
Spre deosebire de cele de mai sus, solicită a observa de către instanța de recurs faptul că, activitatea infracțională a fost una transnațională și și-a produs rezultatele pe raza mai multor curți de apel, astfel încât competența ar fi aparținut Structurii Centrale a DIICOT și nicidecum a Serviciului Teritorial Ploiești, astfel încât instanța trebuie să procedeze potrivit art. 332 C.P.P. iar încheierile prin care s-au pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive sunt lovite de nulitate.
Fată de toate aceste aspecte reliefate, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1601rap al art. 1604C.P.P. motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova si pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, urmând a se stabili acele obligații pe care inculpatul trebuie să le respecte potrivit legii.
Același apărător al inculpatului, solicită instanței de recurs să aibă în vedere la pronunțarea deciziei și faptul că inculpatul are un domiciliu stabili unde poate locui, are unde lucra pentru a-și câștiga existența și nu în ultimul rând să se aibă în vedere argumentele de natură umană, întrucât prezenta inculpatului în familie este absolut necesară.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1602C.P.P. aceasta deoarece temeiurile arestării inculpatului sunt incompatibile cu admiterea unei cereri de liberare provizorie.
Pericolul pentru ordinea publică este reprezentat de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat raportat la modalitatea de comitere a acestora și la greutatea cu care astfel de infracțiuni sunt depistate de organele de urmărire penală.
Mai mult, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602C.P.P. întrucât la dosar există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți.
În ceea ce privește situația sa personală, susține că aceasta nu poate constitui motive de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul fiind recidivist.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului si judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art.1608aalin.6 Cod proc. penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și în baza art. 1605alin4 lit.f Cod proc.penală s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 RON.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr 64/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului "", fiul lui și, născut la 22.01.1980 în P, cu același domiciliu,-,. 6A,. B,. 21, jud. P, CNP. - pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 27 alin 1, 2 și 5 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp și art. 33 lit. a Cp cu aplicarea finală a art. 37 lit. b Cp, constând în aceea că începând cu anul 2007 împreună cu, au constituit un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică. In cadrul grupului, acesta a falsificat instrumente de plată electronică, a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate, a deținut astfel de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, cât și prin utilizarea neautorizată de date de identificare și a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de card nu conținea fonduri a accesat fară drept, un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice.
Instanța a mai reținut că prin încheierea din camera de consiliu a Tribunalului Prahova nr.11/30.04.2009 s-a admis propunerea formulată de DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PRAHOVA, în baza art.148 lit. Cod proc.penală și art.149/1 Cod proc.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților mai sus menționați, pe o perioada de 29 zile,începând de la data de 30.04.2009 până la data de 28.05.2009, inclusiv, măsură care a fost prelungită de instanță, ultima dată prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 20.08.2009, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26.08.2009 și până la data de 24.09.2009 inclusiv.
După sesizarea instanței de judecată, prin rechizitoriul mai sus arătat, la data de 18.09.2009, tribunalul a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, respectiv:, și.
Tribunalul, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestor inculpați și a menținut măsura în cursul judecății, respingând cererile de înlocuire a acestei măsuri.
Temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, sunt prevăzute în dispozițiile art.148 lit. f cod pr.penală, reținându-se că există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile de care au fost învinuiți și ulterior trimiși în judecată, că aceste infracțiuni sunt pedepsite de Legea 39/2003, Legea 365/2002, Legea 161/2003 cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestui pericol instanța, a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpați, respectiv, inițiere, constituire, aderare si sprijin la un grup constituit in vederea săvârșirii de infracțiuni, falsificarea instrumentelor de plată electronică, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată și efectuarea de operațiuni financiare in mod fraudulos, modalitatea de comitere a acestor fapte, perioada mare de timp in care au fost comise actele materiale, prejudicial deosebit de mare cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, precum și greutatea cu care sunt depistați autorii unor astfel de fapte ca si greutatea cu care sunt probate aceste fapte.
Pericolul social generic al infracțiunilor de acest gen rezultă din modul extrem de sever prin care legiuitorul a înțeles să sancționeze aceste fapte în condițiile în care fenomenul a atins cote alarmante.
La aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică trebuie avut în vedere și încrederea societății civile în capacitatea de reacție a organelor judiciare, față de anumite stări de lucruri negative, ceea ce ar putea determina o temere colectivă că împotriva unor infracțiuni grave instituțiile în drept nu reacționează eficient.
A mai reținut tribunalul că potrivit art.160/2 alin.1 p liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față, tribunalul a constatat că față de inculpatul sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina acestuia sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
În ceea ce privește cerințele prev. de art. 1602alin.2 p tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate.
Astfel, în primul rând sunt cercetate în această cauză un număr mare de persoane, multe din declarațiile celor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale fiind contradictorii. De asemenea, în prezent nu au fost identificate toate victimele din prezenta cauză, existând astfel riscul ca prin lăsarea inculpatului în libertate să se zădărnicească aflarea adevărului.
A mai reținut prima instanță că pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o poziție oscilantă, schimbându-si declarațiile. Sub acest aspect a considerat că nu pot fi reținute ca justificate motivele invocate de inculpat, că datorită temerii nu recunoscut din primul moment faptele săvârșite, ci a concluzionat mai degrabă că recunoașterea a avut loc ca urmare a administrării probatoriului în cauză.
Față de această poziție a inculpatului, tribunalul a apreciat că, atâta timp cat nu a avut loc și audierea pe fond a inculpatului, pentru a se stabili concret poziția procesuala a acestuia, se poate aprecia că prin lăsarea în libertate, acesta ar îngreuna aflarea adevărului prin influențarea celorlalte persoane care sunt deja în libertate și fata de care s-a dispus disjungerea cauzei.
Tot cu privire la influențarea altor persoane și prezentarea inculpatului la termenele de judecată, chiar daca s-a depus cauțiunea, față de întregul material probator în care se menționează un prejudiciu relativ mare, dar și din datele obținute prin mijloacele tehnice specifice, tribunalul a considerat că achitarea contravalorii cauțiunii nu este un argument că acesta nu încearcă sa influențeze persoanele implicate în cealaltă cauza, a cărei disjungere s-a dispus, având în vedere că intre inculpat și aceste persoane au existat raporturi de legătura pe parcursul săvârșirii faptelor.
Cu privire la pericolul social, apreciază prima instanță, că nu se poate spune, față de modul de acțiune al inculpatului, că perioada mare de timp în care și-a desfășurat activitatea infracționala, poziția lui în rândul membrilor grupului (menținea cu aceștia legături telefonice în momentul scoaterii banilor, etc.), acesta s- diminuat coroborat chiar cu perioada arestării preventive.
Nici circumstanțele personale invocate de către inculpatul, în sensul că este căsătorit și are în întreținere un copil minor, nu constituie motive care să ducă la concluzia că se impune cercetarea în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât acesta nu avut un loc de muncă, precizând la ultimul cuvânt acordat in instanța ca ultimul loc de munca ar fi fost cu 3 ani în urma în Spania.
Celelalte susțineri pot fi avute în vedere la o eventuală individualizare judiciară a pedepsei.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că în momentul de față, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul este neîntemeiată și ca atare în conformitate cu prevederile art. art.1608aalin.6 Cod proc. penală a respins-
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică adusă încheierii atacate este aceea că instanța a apreciat că nu se poate dispune admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune motivat de faptul că inculpații nu au fost audiați, situație ce nu se regăsește în dispozițiile art. 1604cu trimitere la art. 1602al.2 și C.P.P. ca atare această condiție reținută de instanța de fond nu există.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond, în motivarea încheierii, precizează că nu se poate admite o astfel de cerere a inculpatului, pentru a nu se da posibilitatea acestuia să ia legătura cu celelalte părți implicate în cauză.
Din punctul său de vedere, nici această situație nu poate constitui un motiv pentru respingerea cererii inculpatului, dat fiind faptul că pe toată perioada arestării acesta putea să ia legătura cu ceilalți, chiar mai ușor decât în situația în care s-ar afla în libertate.
Inculpatul critică încheierea și pentru faptul că instanța de fond a considerat cuantumul cauțiunii fixate ca insuficient în raport de valoarea prejudiciului reținut, motiv pentru care a considerat că cererea este nefondată. În opinia sa, motivarea instanței de fond potrivit căreia cauțiunea achitată nu acoperă prejudiciul creat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii nu poate fi primită de instanța de recurs.
Cu privire la cea de a doua condiție prevăzută de art. 1602al.2 C.P.P. respectiv aceea că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, solicită a se avea în vedere că a făcut un denunț, iar în urma datelor pe care le-a furnizat organele de urmărire penală au format dosarul de urmărire penală nr. 144/D/P/2009, astfel încât nu se mai poate reține că va săvârși alte infracțiuni. De asemenea, învederează că în ceea ce privește încercarea sa de zădărnicire a aflării adevărului prin influențarea părților, martorilor sau experților, nici această situație menționată în încheierea atacată, nu poate fi reținută, pe considerentul că martorii din cauză au identitate ascunsă, deci nu se poate admite ideea îi poate influența, iar cu privire la experți, nici nu poate să ia legătura cu aceștia, fiind vorba de experți ai DIICOT și mai mult decât, probele au fost deja efectuate de către acești experți, fiind conservate în anumite locații unde inculpatul nu are acces.
Fată de toate aceste aspecte reliefate, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1601rap al art. 1604C.P.P. motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova si pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, urmând a se stabili acele obligații pe care inculpatul trebuie să le respecte potrivit legii.
Inculpatul solicită instanței de recurs să aibă în vedere la pronunțarea deciziei și faptul că are un domiciliu stabili unde poate locui, are unde lucra pentru a-și câștiga existența și nu în ultimul rând să se aibă în vedere argumentele de natură umană, întrucât prezenta inculpatului în familie este absolut necesară.
Curtea, verificând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în materie, respectiv art. 1604și urm. C.P.P. art. 1602C.P.P. dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 64/D/P/2009 al DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 27 alin 1, 2 și 5 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp, art. 42 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al 2 Cp și art. 33 lit. a Cp cu aplicarea finală a art. 37 lit. b Cp.
Prin același rechizitoriu alături de inculpatul recurent au fost trimiși în judecată și alți inculpați, membrii ai aceleiași grup infracțional și anume:, în sarcina cărora a fost reținută participația penală la săvârșirea acelorași infracțiuni.
S-a reținut ca situație de fapt că în cursul anului 2007 inculpații au constituit un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică. în cadrul grupului, în baza unei rezoluții infracționale unice, au fost puse în circulație instrumente de plată electronică falsificate, inculpatul a deținut astfel de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, cât și prin utilizarea neautorizată de date de identificare și a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de card nu conținea fonduri, a accesat, fără drept, un sistem informatic în scopul obținerii fără drept de date informatice.
Arestarea preventivă a intimatului s-a dispus de către instanța de judecată, Tribunalul Prahova, la data de 30.04.2009 reținându-se ca temei al arestării disp. art. 148 lit. f C.P.P. respectiv împrejurarea că infracțiunile comise sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, instanțele de judecată legal investite au dispus, conform normelor procedurale, prelungirea și respectiv menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului intimat.
În mod corect, prima instanță a stabilit că cererea de liberare provizorie pe cauțiune este admisibilă fiind îndeplinite condițiile formale ale liberării provizorii pe cauțiune, anume cele prevăzute de art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602al.1 C.P.P. în sensul că pedepsele pentru infracțiunile pentru care acesta este dedus judecății nu depășesc 18 ani închisoare, în condițiile în care potrivit deciziei nr. 7/2009, pronunțată de instanța supremă, pe calea recursului în interesul legii, în cazul infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din lg. 39/2003, se face raportarea la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Potrivit dispozițiilor art. 1602alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea consideră, în primul rând, că prima instanță a apreciat în mod corect existența elementelor care să o conducă la concluzia că pus în libertate inculpatul va putea comite noi infracțiuni de natura celor pentru care este cercetat. Aceste elemente sunt pe de o parte faptul că inculpatul a avut o poziție importantă în cadrul grupului infracțional din care făcea parte, iar pe de altă parte împrejurarea că activitatea acestora s-a desfășurat o perioadă de timp mai îndelungată. De asemenea, modul elaborat de organizare a grupului ca și metodele acestora de acțiune, ce pot fi caracterizate tot astfel, sunt elemente de natură a conduce la aceeași concluzie.
Sub aspectul criticilor vizând posibilitatea inculpatului de a influența celelalte părți, martorii sau experții, la punerea sa în libertate, Curtea apreciază, de asemenea, că o astfel de posibilitatea există cu certitudine, așa cum reține și prima instanță. Pe parcursul procesului penal, recurentul - inculpat, ca de altfel și ceilalți coinculpați, a avut o atitudine oscilantă. Inițial acesta a negat participarea sa la acest grup infracțional pentru ca ulterior sa revină. Aceste elemente conduc la concluzia legitimă că poziția procesuală a recurentului poate suferi diverse modificări în funcție de interesele sale, iar aceasta ar putea avea efecte și cu privire la dorința sa de a influența ceilalți inculpați, chiar aflați încă în stare de arest. De asemenea, chiar daca inculpatul prin apărător invocă faptul că nu există persoane pe care acesta să le poate influența, Curtea consideră că astfel de activități ar putea fi realizate față de ceilalți inculpați, precum și față de părțile vătămate și martori.
Nu este de neglijat faptul că, așa cum justificat a reținut prima instanță, în cauză nu s-a procedat la audierea inculpaților pentru se stabili cu certitudine poziția lor procesuală.
Mai mult nu trebuie omis faptul că din prezenta cauză a fost disjuns un alt dosar care se află încă în cursul urmăririi penale și cu privire la care prin punerea în libertate a inculpatului s-ar putea crea premisele unei alterări a adevărului.
Împrejurarea că inculpatul a făcut diverse denunțuri, pe baza cărora s-au format dosare penale, nu poate constitui un indiciu cu privire la poziția procesuală viitoare acestuia, considerentele anterior menționate vizând o eventuală modificare a acesteia fiind pe deplin valabile.
Susținerea inculpatului vizând aprecierile instanței de fond cu privire la cuantumul cauțiunii, este considerată ca fiind neîntemeiată, judecătorul fondului argumentând în motivarea încheierii pentru ce nu consideră că achitarea cauțiunii este un element de natură să îl convingă că nu vor exista încercări din partea inculpatului pentru a influența părțile și martorii. Nu s-a încercat, așa cum susține inculpatul, crearea unei legături între cuantumul cauțiunii și acoperirea prejudiciului prin intermediul acesteia, nefiind încălcate inculpatului drepturi consacrate prin convenții internaționale.
De asemenea, corespunzător a reținut prima instanță că împrejurările vizând existența locuinței, a posibilității de a avea un loc de muncă, precum și cele privind responsabilitățile inculpatului în familie nu sunt elemente de natură a conduce la concluzia că este posibilă admiterea cererii formulate, ci eventuale circumstanțe personale posibil de a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei în eventualitatea condamnării.
Toate aceste împrejurări au determinat, în mod justificat, pe judecătorul fondului să constate că inculpatul nu poate beneficia de punerea in libertate provizorie pe cauțiune la acest moment procesual, când nu au fost administrate probele în legătură cu faptele ce i se impută.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 22 ianuarie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. /
5ex/15.10.2009
f-- Tribunalul Prahova
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
