Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 92/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 92
ȘEDINȚA DIN: 11 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel judecător
JUDECĂTOR 2: Vadana Monica judecător
GREFIER - -A -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat de procuror -A
La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 99/P din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică, s-a prezentat apelantul -inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales, intimații părți responsabil civilmente G, intimata-parte civilă - reprezentant legal pentru minorul, lipsă fiind intimata - parte vătămată și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, arată că luat legătura cu inculpatul și nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, urmând ca părțile în concluziile formulate să facă referire și cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, invocă netemeinicia soluției pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că deși inculpatul a săvârșit o infracțiune de omor, printr-o modalitate violentă extrem de periculoasă, cu limite de pedeapsă destul de mari și cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă de 4 ani închisoare, fără face o evaluare completă pericolului social și făptuitorului, care a lovit victima cu cuțitul în zona inimii, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia instantaneu. Faptul că nu are antecedente penale, este minor, a recunoscut fapta, are un intelect limitat, nu îndreptățea instanța să aplice această pedeapsă.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond cu privire la latura penală solicită condamnarea inculpatului în limitele art. 99 Cod penal, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în cauză, menținerea stării de arest întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat și deducerea perioadei executate.
Avocat apărător ales pentru inculpat, arată că a atacat sentința penală pronunțată de Tribunalul Neamț întrucât consideră că pedeapsa aplicată este deosebit de aspră vizavi de modul de săvârșire și față de prevederile Codului penal. Susține că în cauză instanța de fond a aplicat o pedeapsă ineficientă, deoarece nu a dat substanță art. 74 și art. 76 pct. 2 și nu a făcut aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, privind scuza provocării.
În acest dosar, se apreciază că ne aflăm într-un exemplu tipic pe care îl dau profesorii de drept penal. Din situația de fapt rezultă că inculpatul a fost provocat de victimă și are îndoieli având în vedere faptul că acesta are un intelect spre limita minimă, era răspunzător de ceea ce se întâmplă în acel moment.
Între părți erau grave neînțelegeri și în acea zi, când sora și mama sa s-au întors de la muncă, începe acel conflict în momentul în care victima îi reproșează soției sale că nu este mâncarea. A fost o discuție contradictorie, inculpatul luat cuțitul și i-a aplicat victimei o lovitură care i-a cauzat moartea.
Susține că a reiterat situația de fapt pentru a demonstra cazul tipic al unei provocări. În această situație se impune aplicarea circumstanțelor prev. de art. 73 lit. b Cod penal, să se dea substanță și eficiență art. 76 (2) Cod penal, respectiv că instanța poate coborî pedeapsa la 1/3 din minimul special de 1 an și 6 luni închisoare. că se putea ca instanța de fond și chiar și instanța de apel să aplice o pedeapsă către acea treime, având în vedere totodată vârsta fragedă inculpatului, comportamentul acestuia. Apreciază că o pedeapsa nu poate fi eficientă și nu poate să-și atingă scopul educativ.
În concluzie solicită admiterea apelului declarat de inculpat, casarea sentinței atacate și aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de art. 74, 76 (2)Cod penal, acea treime din minimul special.
Intimatul parte responsabilă civilmente G și, pe rând, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Intimata-parte civilă, solicită judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apelantul - inculpat, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penale nr.99/P/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a, c și al. 2 Cod penal și art. 76 al. 2 Cod penal. În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 17 octombrie 2008 și până la zi și în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 118 al. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea unui cuțit, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, s-a admis cererea pentru plata de daune materiale formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să achite părții civile suma de 7.000 lei, cu titlu de daune materiale și să achite părții civile, în calitate de reprezentantă legală a minorului, câte 20 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 16 octombrie 2008 și până la majoratul minorului.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să achite statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că inculpatul locuia în comuna, județul N, împreună cu părinții săi G și și cu sora sa, care era căsătorită cu victima.
Întrucât niciunul din membrii familiei nu avea loc de muncă, aceștia lucrau cu ziua, pe la diferiți consăteni, o parte din câștigurile obținute fiind cheltuite pe băuturi alcoolice, iar după ce ajungeau în stare de ebrietate, între ei interveneau certuri, care degenerau și în violențe fizice. În conflictele care erau între victimă și soția sa și în care aceasta era bătută, intervenea de multe ori inculpatul, fiind și acesta lovit de victimă, astfel că inculpatul avea o stare de temere.
În ziua de 16 octombrie 2008, inculpatul, sora sa și mama acestora, au plecat la lucru la o familie din sat. În aceeași zi, victima a plecat și ea la muncă, dar la o altă persoană. În jurul orelor 1930, inculpatul, mama și sora sa s-au întors la domiciliu, unde se afla tatăl inculpatului, care rămăsese acasă. Întrucât acesta nu pregătise încă mâncarea, le-a spus celorlalți membri ai familiei să se odihnească puțin. După aproximativ J de oră, la domiciliu s-a întors și victima, care era în stare de ebrietate și care a adus și o sticlă cu băutură. Întrucât nu a găsit nimic de mâncare, victima i-a reproșat soției sale acest lucru, între cei doi izbucnind un conflict. Ulterior, victima a mers la bucătărie, unde se aflau inculpatul și tatăl său și, întrucât la familia la care lucrase inculpatul, fuseseră bine plătiți, acesta i-a spus cumnatului său, că ar fi bine ca a doua zi să meargă și el la muncă tot acolo.
Fiind deranjat de propunerea făcută de inculpat, victima s-a îndreptat spre acesta și l-a îmbrâncit, dându-i o palmă, moment în care tatăl inculpatului, martorul Gai ntervenit între ei pentru a-i despărți, fiind și el îmbrâncit de victimă. În momentul în care victima s-a îndreptat din nou spre inculpat, acesta a pus mâna pe un cuțit care se afla pe masă și a înjunghiat-o în regiunea toracică. Victima a căzut la pământ, a sângerat abundent, timp în care inculpatul a fugit la un unchi de-al său, care locuiește în apropiere, i-a spus că l-a omorât pe cumnatul său și i-a cerut să-l ducă cu mașina la poliție.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiace acute, consecutivă unei plăgi înțepat-tăiate, penetrantă, cardio-pericardic, cu hemotorax masiv.
Audiat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că a comis fapta deoarece îi era frică de victimă, aceasta lovindu-l de mai multe ori. Apărările inculpatului referitoare la faptul că fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare nu sunt fondate, având în vedere că, în condițiile în care între el și victimă erau deseori conflicte, fiind lovit de aceasta, nu se poate susține că în ziua săvârșirii faptei, inculpatul s-a aflat într-o stare de puternică tulburare sau emoție, determinată de atitudinea victimei. De asemenea, atitudinea inculpatului, care a lovit victima cu un cuțit, este nejustificat de violentă, în condițiile în care victima nu avea asupra sa niciun obiect contondent sau tăietor, lovindu-l pe inculpat doar cu palma, conflicte de acest gen fiind frecvente între părți.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului minor de a lovi victima cu cuțitul în zona inimii, acuzându-i leziuni ce au dus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal. În baza textelor de lege menționate și a dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere și din urmările produse precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Aspectele privitoare la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, la poziția sinceră a acestuia, la faptul că acesta a fost de acord să achite contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare a victimei, au fost reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea sa, în baza art. 74 al. 1 lit. a, c și al. 2 Cod penal, pedeapsa reducându-se sub minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 al. 2 Cod penal.
Având în vedere faptul că pe parcursul executării pedepsei, inculpatul urmează să devină major, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În cauză nu s-a impus interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
De asemenea, la comiterea infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de nicio profesie, funcție sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și consecințele produse, în baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 118 al. 1 lit. b Cod penal s-a dispuse confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.
Partea civilă, mama victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare. La termenul din 4 martie 2009, inculpatul a declarat că este de acord să achite părții civile sumele solicitate, aceeași poziție având-o și părțile responsabile civilmente, cu ocazia audierii lor. Având în vedere principiul disponibilității părților, care are aplicabilitate în latura civilă, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, instanța a admis cererea.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel:
- Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț invocând netemeinicia soluției pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că deși inculpatul a săvârșit o infracțiune de omor, printr-o modalitate violentă extrem de periculoasă, cu limite de pedeapsă destul de mari și cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă de 4 ani închisoare, fără face o evaluare completă pericolului social și făptuitorului, care a lovit victima cu cuțitul în zona inimii, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia instantaneu. Faptul că nu are antecedente penale, este minor, a recunoscut fapta, are un intelect limitat, nu îndreptățea instanța să aplice această pedeapsă. În consecință, solicită admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond cu privire la latura penală solicită condamnarea inculpatului în limitele art. 99 Cod penal, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în cauză, menținerea stării de arest întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat și deducerea perioadei executate;
- inculpatul pe considerentul că pedeapsa aplicată este deosebit de aspră vizavi de modul de săvârșire și față de prevederile Codului penal. Susține că în cauză instanța de fond a aplicat o pedeapsă ineficientă, deoarece nu a dat substanță art. 74 și art. 76 pct. 2 și nu a făcut aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, privind scuza provocării.
Curtea analizând apelurile declarate prin prisma tuturor probelor administrate în cauză, constată că ambele apeluri sunt nefondate.
În mod corect prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării, deoarece din probele administrate nu a reieșit că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinate de victimă, în condițiile în care în acea casă în mod uzual victima era violentă.
Pe de altă parte, Curtea analizând modul de desfășurare a faptelor ce au precedat săvârșirea infracțiunii, cât și condițiile în care a crescut inculpatul, consideră că în mod corect prima instanță a reținut în favoarea acestuia existența unor circumstanțe atenuante și a coborât puțin pedeapsa sub minimul de 5 ani prevăzut la lege. Prin stabilirea unei pedepse de 4 ani Curtea consideră că se realizează scopul prevăzut de art.52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni.
Față de aspectele de mai sus, Curtea în baza art.369 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpatul împotriva sentinței penale nr.99/P/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.383 al.11 Cod procedură penală, se va menține starea de arest a inculpatului și în baza art.383 al. 2 Cod procedură penală, se va deduce perioada executată de la 6.05.2009 la zi.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, se va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în apelul Parchetului cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 369 pct. l lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.99/P/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.383 al. 11 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art.383 al. 2 procedură penală, deduce perioada executată de la 06.05.2009 la zi.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în apelul Parchetului cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și de la comunicare pentru partea vătămată.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 august 2009 în prezența inculpatului.
REȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
a
Red. -
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
18.08.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Vadana Monica
