Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 108/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 108/2009
Ședința Pă din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petenta Obștea de împotriva rezoluției adoptate la 4 iunie 2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 292/P/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință Pă, a răspuns apărătorul ales al intimatei, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că intimata, prin apărător, a depus în probațiune, prin serviciul registratură, extras a tabelelor obștei de moșneni.
Apărătorul ales al intimatei, avocat, depune la dosar un set de acte de stare civilă și chitanța privind onorariul avocațial.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al intimatei, avocat, solicită respingerea plângerii învederând instanței faptul că din probele administrate rezultă că actele de donație au fost încheiate în condiții de legalitate. Solicită obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocațial.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petentă și menținerea soluțiilor atacate ca temeinice și legale, apreciind că în mod corect s-a reținut că nu există elementele constitutive ale infracțiunii.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
În deliberare, constată că prin plângerea formulată și înregistrată la această C sub dosar penal nr- petenta Obștea de - a solicitat desființarea rezoluției adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 292/P/4.06.2009 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților, notar P și G și G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
În expunerea scrisă a motivelor plângerii sale (f 2-4) petenta relevă, în esență, următoarele:
1. Rezoluția emisă în dosar nr. 623/II/2/2009 de către Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu este motivată sub aspectul neconcordanței invocate de către petentă în plângere, și anume, temeiul juridic al neînceperii urmăririi penale și considerentul care a generat-
2. Soluția se întemeiază exclusiv pe analiza activității intimatei și nu examinează acuzațiile aduse făptuitorilor G și G.
3. Procurorul s-a raportat la a constata lipsa "relei credințe" fără ignorarea obligativității dată de Legea nr. 36/1995 privind verificarea legalității actelor pe care le întocmește și autentifică.
4. Făptuitorii G și G au determinat, prin declarații mincinoase făcute în fața notarului P și prin utilizarea unor înscrisuri false, încheierea unui act autentic ce a produs efecte juridice.
Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate de către petentă (f 13-18), conform exigențelor instituite de art. 2781al. 7 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Prin rezoluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 292/P/4 iunie 2009, în temeiul art. 228 al. 4 și art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal, față de intimații, notar P, G și G.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
La data de 4 decembrie 2008 notarul Par edactat și autentificat contractul de donație prin care G fiului ei drepturile pe care aceasta a menționat că le deține în calitate de membru a Obștii lor, drepturi evidențiate la pozițiile 295 și 422 din tabelele originale de dramuri ale obștii, deși aceasta nu avea calitatea de moșnean, nu figurează ca titular de drepturi în cadrul obștii și la pozițiile menționate sunt alte persoane.
Din conținutul materialului probator administrat în dosarul cauzei rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorilor, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunii prev. de art. 289 din Codul penal, fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală, deoarece:
Notarul P nu a procedat decât la consemnarea voinței părților, obiectul contractului este reprezentat de un drept de creanță (echivalat patrimonial cu valoarea unui "" și valoarea unui "leu" ), astfel încât notarul P nu avea obligația de a solicita părților contractante dovezi cu privire la calitatea de deținător al dreptului de proprietate cu privire la creanța care face obiectul contractului.
Contractul de donație produce efecte juridice numai între părți, sub aspectul transmiterii dreptului subiectiv însă, prin contractul de donație nu se certifică ipso jure existența dreptului sau calitatea efectivă de titular al acestuia a donatorului din actul respectiv;
Contractul este opozabil petentului numai în măsura în care donatarul justifică calitatea de creditor (succesor în drepturi al unui moșnean - în cauză) astfel încât, prin încheierea contractului nu s-au afectat drepturile și interesele legitime ale Obștii.
sau donatorul, raportat la interesul pe care îl justifică fiecare, au posibilitatea stabilirii calității lor de titulari ai unor drepturi față de Obște, urmare unei acțiuni de natură juridică civilă, în fața instanțelor de judecată.
Raportat la cele de mai sus rezultă că în sarcina făptuitorului nu se poate reține săvârșirea de către aceasta a vreunei fapte prevăzută de legea penală.
2. Prin rezoluția emisă în dosar nr. 623/II/2/2009, la 10.07.2009 Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus respingerea plângerii formulate de petenta Obștea de -, vizând următoarele argumente:
Din actele premergătoare efectuate rezultă că notarul și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în limite normale și că a dispus asupra solicitării lui G din S și a lui G din în virtutea și în limitele puterilor ce i le recunoaște legea și ale statului său profesional, nu există date, informații, indicii, dovezi din care să rezulte că notarul când a efectuat procedurile necontencioase cu care a fost investit a fost de rea credință; de asemenea, nu există nici un indiciu că donatarul și donatorului au săvârșit vreo infracțiune.
Regimul juridic al obștilor sătești, în Muntenia și al composesoratelor, în Transilvania, al părților lor societate, este confuz datorită faptului că legea de reconstituire a proprietăților silvice reconstituie instituții juridice arhaice cu reguli neclare și cu statute căzute în desuetudine; or, în contextul dat de lege și de speță nu i se poate imputa în sens penal notarului că a dispus, la cererea celor interesați, în legătură cu drepturi patrimoniale neclare; notarul, cu bună credință a luat doar act de voința celor ce au încheiat contractul.
De asemenea, donatarul și donatorul au dreptul să pretindă că au un drept patrimonial în obște și au posibilitatea legală să dispună asupra lui; cei interesați vor trebui să se adreseze instanței cu acțiuni oportune prin care să solicite într-o procedură contencioasă clarificarea situației juridice a drepturilor ce și le dispută.
Deci, în mod legitim, procurorul de caz a oprit procedurile penale împotriva notarului și a celor două persoane interesate.
Este neîntemeiat și capătul plângerii în care se susține că procurorul nu a dispus asupra tuturor solicitărilor persoanei vătămate în sensul că G din S și G din au comis infracțiunile de fals ori uz de fals; din dispozitivul rezoluției criticate rezultă explicit că procurorul s-a pronunțat asupra faptelor pretins a fi săvârșite de către aceste două persoane, în sensul că faptele lor nu constituie infracțiune; de asemenea din motivarea rezoluției, alineat 3, pct. c și d se desprinde aceeași idee.
3. Curtea reține, raportat la criticile aduse de către petiționară prin plângerea de față, că acestea sunt neîntemeiate.
4. Curtea arată că primul aspect invocat de către petentă, referitor la nemotivarea de către Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a neconcordanței dintre temeiul juridic al neînceperii urmăririi penale și expunerea faptică ce a determinat incidența acestuia nu prezintă relevanță juridică.
Curtea arată că procedura instituită de art.2781Cod procedură penală reprezintă o prevedere specială, care dă posibilitatea persoanei nemulțumite de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală să ridice această problemă în fața instanței.
Curtea precizează că procedura de față nu reprezintă o procedură de eventuală cenzură a rezoluției prim procurorului, ci ea vizează exclusiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emisă de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Curtea va preciza ea însăși, raportat la critica adusă de către petentă, faptul că în cauză nu există o discordanță efectivă între baza factuală reținută de către procuror și temeiul juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale, ci poate fi vorba, despre o înțelegere eronată a termenilor uzitați de către procuror, sau despre o exprimare ambiguă, care însă nu privează soluția de caracterul ei legal.
Curtea constată, în urma analizării textului că formula folosită - "în sarcina făptuitorilor nu se poate reține săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală" - poate fi interpretată în sens extinctiv, ea reprezentând o faptă căreia îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, ceea ce justifică pe deplin aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală.
5. Referitor la cea de-a doua critică adusă rezoluției, și anume, analizarea exclusivă a activității intimatei, fără a se raporta și la acuzațiile aduse celorlalți făptuitori G și G, Curtea arată că acestea examinează întreaga bază factuală reținută în temeiul lucrărilor cauzei și care include implicit implicarea celorlalți intimați.
Curtea reține că rezoluția face vorbire despre intimații G și G și raportează acțiunile lor la activitatea notarului P, pentru ca în final să constate, în mod concret, că actele lor nu întrunesc elementele specifice ale infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
Curtea arată că cei doi intimați, prin simpla prezentare în fața notarului și a solicitării încheierii unui contract de donație - contract ce transmite un drept subiectiv și care produce efecte juridice numai între părți - nu pot fi trași la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals, faptelor lor lipsindu-le elementele constitutive ale infracțiunii sus amintite.
6. Referitor la obligațiile notarului P, determinate prin Legea nr. 36/1995, de a verifica legalitatea actelor pe care le întocmește și le autentifică, Curtea constată că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să convingă asupra lipsei de diligențe a intimatei și a consemnării unor date nereale.
Notarul a consfințit voința părților, încheind un contract ce produce efecte juridice doar între părți, inopozabil petentului numai în măsura în care donatarul justifică calitatea de creditor, neafectându-se în cauză drepturile și interesele legitime ale obștii.
7. Curtea constată, vizând împrejurarea utilizării de către intimații G și Gau nor înscrisuri false, că în cauză nu există mai presus de orice îndoială suspiciunea privind caracterul fals al acestor înscrisuri.
8. Reținând că rezoluția atacată nu este susceptibilă de a fi desființată în cadrul acestei proceduri fiind adoptată în considerarea actelor și probelor din dosar, a căror evaluare a fost realizată judicios de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea va respinge, în temeiul art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea de față, cu consecința obligării petentei la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală și către intimata, conform chitanței de la dosar (f 19).
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta Obștea de împotriva rezoluției adoptate la 4 iunie 2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 292/P/2009.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe petiționară să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă petiționara să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința Pă din 24.09.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex./2.10.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu
