Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 121/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚA Nr. 121

Ședința publică din 13 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Acsinte Viorica

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 495/II/2/2008 din 30.12.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.

La apelul nominal lipsește petentul.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța arată că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea petentului semnată de4 către acesta și pe care se află aplicată ștampila cabinetului său de avocatură prin care arată că își retrage plângerea formulată.

Procurorul, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea plângerii formulate de către petentul.

Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul prezentei instanțe sub nr-, petentul (avocat) a formulat plângere, în conformitate cu disp. art. 1781Cod procedură penală împotriva rezoluției nr. 495/II/2/2008 din 30.12.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA prin care s-a menținut rezoluția nr. 391/II/2 din 20.10.2008 a Procurorului General Adjunct al aceleași instituții, solicitând desființarea rezoluției și menținerea celei cu nr. 407/P/1997 din 26.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava prin care s-a declinat competența privind urmărirea sa penală în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.

În motivarea plângerea, acesta a arătat că a fost cercetat penal în anul 1997 sub aspectul săvârșirii prezumtivelor fapte prevăzute de art. 281 Cod penal și a prezumtivelor fapte prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal (cu privire la 6 contracte de prestări servicii juridice încheiate între Societatea Profesională SRL S și terțe persoane, și cu privire la 3 contracte de împrumut încheiate între Editura și trei creditori) în dosarele nr. 1107/P/2007 și nr. 462/P/1997 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Pentru aceleași fapte a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 05 mai 1998 în dosarul nr. 407/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava fiind astfel cercetat de două ori pentru aceleași fapte, de două unități de parchet diferite, după ce la data de 15.09.1997 prin adresa nr. 407/P/1997 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava ( ) a trimis acest dosar Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava "în vederea soluționării cauzei", așa cum a constatat Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală prin decizia nr. 3013 din 05 iunie 2007 pronunțată în dosarul -.

Instanța supremă a constatat că urmărire penală în dosarul nr. 407/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava este nulă, a admis recursurile declarate, a casat decizia 370/04.12.2006 a Curții de Apel Bacău și sentința penală nr. 330/17.08.2004 a Tribunalului Bacău și în temeiul art. 332 Cod procedură penală a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava în vederea refacerii urmăririi penale, cu precizarea următoarelor aspecte: "inculpatul a mai fost cercetat și urmărit penal în dosarul nr. 1107/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și în dosarul nr. 462/P/1997 al aceluiași parchet, ambele dosare fiind pentru infracțiunile prevăzute de art. 281 Cod penal și art. 215 alin. 2 și 3 din același cod ".

În timpul judecății prin sentința penală nr. 330 din 17 august 2004 a Tribunalului Bacăus -a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 2105 alin. 2 și 3 Cod penal în dintr-o singură faptă în două fapte prev. de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. g din Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pentru acte materiale - trei contracte de împrumut ale SC din intervalul august - septembrie 1996, pentru faptele prev. de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal, intervenind prescripția răspunderii penale.

Prin aceeași sentință s-a dispus încetarea procesului penal pentru acte materiale - șase contracte de prestări servicii ale SC SRL în intervalul 15 iunie 1995 - 02 aprilie 1997, pentru fapta prevăzută în art. 281 Cod penal cu referire la art. 1, art. 22 și 78 din Legea nr. 51/1995, intervenind prescripția răspunderii penale.

Aceste soluții au fost menținute și de instanța de apel - Curtea de Apel Bacău, secția penală prin decizia nr. 370/04.12.2006.

În timpul judecății recursului la ÎCCJ, la data de 02 aprilie 2007, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pentru celelalte acte materiale - șase contracte de prestări servicii juridice ale SC SRL din intervalul 15 iunie 1995 - 02 aprilie 1997, pentru fapte prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal.

Datorită nulității actului de sesizare a instanței (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 05 mai 1998) și a nulității tuturor actelor de urmărire penală din dosarul nr. 407/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, instanța supremă a fost împiedicată să dispună încetarea procesului penal pentru toate faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată în dosarul nr. 407/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru împlinirea termenului de prescripție penale la data de 02 aprilie 2007.

În baza deciziei nr. 3013/2007 a ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa reînregistrat dosarul restituit de instanță pentru refacerea urmăririi penale sub nr. 283/P/2007, ulterior înregistrându-l sub număr inițial 407/P/1997.

Prin rezoluția nr. 407/P/1997 din 26.10.2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în temeiul art. 281lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 209 pct. 3 Cod procedură penală a declinat competența materială în vederea refacerii urmării penale în dosarul nr. 407/P/1997 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, competent să efectueze acte de urmărire penală a avocatului.

Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA ( ) prin rezoluția nr. 391/II/2 din 20.10.2008 a stabilit competența efectuării urmăririi penale în dosarulnr. 407/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava - înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA sub nr. 318/P/2007 în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, iar procurorul (care efectua acte premergătoare) prin rezoluția din 23.10.2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, rezoluția de decliunare fiind menținută prin rezoluția nr. 457/II/2/2008 din 26.11.2008 a Procurorului general adjunct.

Din conținutul rezoluției nr. 495/II/2/2008 din 30 decembrie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel rezultă că cele două dosare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, respectiv nr. 1107/P/1997 și nr. 462/P/1997 reînregistrate la această unitate de parchet sub numărul unic 3544/P/2008, au fost preluate la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA pentru "continuarea cercetărilor în temeiul disp. art. 209 alin. 41Cod procedură penală și nu în temeiul art. 281, lit. b Cod procedură penală, rap. la art. 40 alin. 2 și art. 45 alin. 1 Cod procedură penală", fără a se preciza care cercetări se continuă, respectiv cele efectuate în anul 1997 în cele două dosare sus precizate sau în dosarul nr. 407/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, devenit nr. 318/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.

Stabilirea competenței materiale în efectuarea urmăririi penale în situații speciale, precum incidența Legii nr. 79/02.04.2007 pot astfel cenzurate direct de instanța de judecată, întrucât în Codul d e procedură penală nu există reglementate alte proceduri specifice de verificare imediată a acestei regularități în desfășurarea actelor de urmărire penală.

Instanțele judecătorești au plenitudine de competență acolo unde legea nu o exclude în mod expres, acestea având obligația de a sancționa orice încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, în virtutea rolului său activ, și pentru apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei, a drepturilor și libertății acesteia, putând îndeplini chiar din oficiu orice acte necesare desfășurării procesului penal atât în cursul desfășurării urmăririi penale cât și în cursul judecății.

Controlul instanțelor judecătorești asupra actelor procurorului de stabilire/declinare a competenței materiale și după calitatea persoanei în efectuarea urmăririi penale, are drept scop prevenire efectuării unor acte de urmărire penală nelegale, și în consecință a unei sesizări nelegale a instanței de judecată.

Prevederile art. 197 (1), (2) Cod procedură penală constituie în aceste situații norma de drept în temeiul căreia orice persoană interesată se poate adresa direct instanței de judecată pentru cenzurarea de către aceasta a actelor procurorului de stabilire a competenței materiale și după calitatea persoanei în efectuarea urmăririi penale.

Conform acestei norme imperative dispozițiile relative privind competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, această nulitate neputând fi acoperită în niciun alt mod, ea putând fi invocată în mod corect sau pe cale de excepție în orice stare a procesului penal.

Astfel, orice act al procurorului pentru cauză de nulitate poate fi cenzurat în mod direct de instanța de judecată, acest drept derivând din substanța normei constituționale a accesului liber la justiție care statuează că nicio lege (și cu atât mai puțin o hotărâre judecătorească - în speță Decizia LVII (57) a Înaltei Curți de Casație și Justiție secțiile unite nu poate îngrădi acest drept fundamental.

La data de 13.11.2009 prin departamentul Arhivă al instanței petentul a depus la dosarul cauzei un înscris, semnat de către acesta și pe care s-a aplicat ștampila cabinetului său de avocatură, prin care a precizat că își retrage plângerea formulată, solicitând să se ia act în acest sens.

Așa fiind, și văzând și decizia nr. 27 din data de 02.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secțiile unite în recurs în interesul legii, Curtea va lua act de manifestarea de voință a petentului, exprimată în acest sens.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.


Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Ia act că petentul și-a retras plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 495/II/2/2008 din data de 30.12.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.

Obligă petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2009.

Președinte, Grefier,

Red. AV

Tehnored. BC

2ex/19.11.2009

Președinte:Acsinte Viorica
Judecători:Acsinte Viorica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 121/2009. Curtea de Apel Suceava