Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 123/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA Nr. 123
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta împotriva rezoluțiilor nr. 251/II/2/2009 din 01 iulie 2009 și nr. 10/P/2008 din 31 martie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal se prezintă petenta asistată de avocat ales și intimatul asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța arată că la dosarul cauzei a fost atașat în original dosarul execuțional nr. 142/2007, sens în care acesta va fi restituit Biroului Executorului Judecătoresc după încheierea ședinței de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, solicită admiterea plângerii formulate și aplicarea disp. art. 2781alin. 8 lit. b sau c Cod procedură penală. Mai arată că intimatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni prev. de art. 246 Cod penal și art. 289 Cod penal, motiv pentru care trebuie să răspundă pentru aceste fapte. Față de prevederile art. 246 Cod penal, arată că intimatul s-a prezentat la domiciliul debitorului, fără a emite în prealabil somația pentru a pune în executare hotărârea judecătorească prin care copilul a fost încredințat mamei acestuia. Din actele existente la dosar reiese faptul că nu debitorul a refuzat primirea somației, întrucât acesta pe data de 18 se afla la lucru în B așa cum reiese și din adeverința emisă de societatea angajatoare. În ceea ce prevede infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal, arată că intimatul s-a deplasat la domiciliul petentei, a forțat intrarea în locuința acesteia, a bruscat-o, s-a deplasat la altă locuință unde se afla minorul, a îmbrâncit persoana cu care minorul se afla și a reușit să-l ia pe acesta și să-l predea creditoarei.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice. În ceea ce privește infracțiunea de fals, s-a reținut că nu este dată latura subiectivă a acestei infracțiuni având în vedere că la data la care intimatul a înmânat somația unei persoane de la domiciliul părții vătămate a avut convingerea că persoana căreia i-a înmânat această somație era chiar. Față de susținerile petentei că somația nu a fost emisă prin poștă, arată că în codul d e procedură civilă nu există nicio prevedere referitoare la modul în care trebuie înmânată somația. În ceea ce privește motivul invocat de că la data de 18 decembrie nu ar fi fost la domiciliu, lucru care reiese și din adeverința emisă de societatea la care acesta lucra, arată că din acea adeverință rezultă doar că a figurat ca angajat de probă în perioada 07 - 21 decembrie 2007 nu și faptul că în acea perioadă ar fi fost prezent în acea unitate. Mai mult, din declarația acestuia din faza de urmărire penală, reiese că pe data de 20 decembrie se afla la domiciliul său din și nu la serviciu. Față de infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât nu s-a făcut dovada că intimatul și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu. Așa cum rezultă din întregul probatoriul administrat, urmare a opoziției întâmpinate din partea părții vătămate și a familiei acesteia la executarea silită, după deplasarea din 20 decembrie 2007 când a afirmat că nu îi va preda copilul de bună voie, intimatul a fost obligat să apeleze la organele Jandarmeriei. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, întrucât nu poate fi reținută intenția intimatului în săvârșirea infracțiunea de fals. Față de infracțiunea de abuz în serviciu arată că executarea silită a fost făcută conform legii, motiv pentru care nu se poate reține nici această infracțiune în sarcina intimatului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra plângerii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 11.08.2009 petenta a formulat în baza art. 2781Cod procedură penală plângere împotriva rezoluțiilor nr. 101/P/2008 din 31.03.2009 și nr. 251/II/2/2009 din 01.07.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii petenta a reiterat situația de fapt și a arătat în esență că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat.
A arătat că acesta a efectuat o executare silită abuzivă și a întocmit înscrisuri false cu ocazia executării, înscrisuri pe care ulterior le-a folosit în dosarul de executare.
A solicitat admiterea plângerii conform disp. art. 2781alin. 8 lit. b sau c Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Persoana vătămată s-a adresat cu o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, faptă constând în aceea că la data de 20.12.2007, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 83/2006 a Judecătoriei Dorohoi, acesta și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile în serviciu, pătrunzând în locuința sa fără drept și încercând să-l ia cu forța pe minorul, nepotul său, împrejurare în care i-a adresat cuvinte jignitoare și a agresat-
Fiind audiată în cauză, persoana vătămată a declarat că își menține plângerea penală formulată și a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc, întrucât la datele de 20 și 21.12.2007 și-a exercitat în mod abuziv îndatoririle cu prilejul actelor de executare efectuate, pătrunzând cu forța atât în locuința sa cât și a numitului pentru a-l lua pe minor și a-l încredința fără drept mamei sale, prin activitatea desfășurată aducându-i-se atingere intereselor sale legale.
Prin rezoluția nr. 10/P/2008 din 19.06.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava - secția de urmărire penală și criminalistică a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, întrucât în cauză sunt date elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Persoana vătămată a formulat, în temeiul art. 278 Cod procedură penală, plângere împotriva soluției date de procuror, care i-a fost admisă prin rezoluția nr. 291/II/2/2008 din 31.07.2008, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, și s-a dispus continuarea cercetărilor în cauză.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 10/P/2008 din 06.11.2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, întrucât în cauză nu sunt date elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 497/II/2/2008 din 30.12.2008, s-a dispus admiterea plângerii formulată în temeiul art. 278 Cod procedură penală de petenta, infirmarea rezoluției procurorului și continuarea cercetărilor în cauză, în sensul efectuării de confruntări între și.
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză s-au stabilit următoarele:
Prin sentința civilă nr. 83 din 23.01.2006 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă definitivă și irevocabilă, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale, iar a fost obligat să-i plătească acesteia câte 70 de lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, de la data introducerii acțiunii și până la majorat.
În perioada următoare, a plecat la muncă în Italia și, în baza înțelegerii avute cu, fostul concubin, i l-a încredințat pe minor, până la întoarcerea în țară, copilul locuind în comuna, județul B, la bunica sa,.
La mijlocul lunii decembrie 2007, a revenit în țară, iar la 18.12.2007 a solicitat și obținut de la Judecătoria Dorohoi investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 83/2006 a aceleiași instanțe.
Acesta s-a adresat apoi executorului judecătoresc, cu o cerere de declanșare a procedurii de executare silită în baza titlului executoriu sus-menționat, formându-se astfel dosarul de executare nr. 142/2007.
La data de 20.12.2007, însoțit de un agent de poliție de la Postul de poliție al comunei, executorul judecătoresc s-a deplasat la domiciliul lui, care locuia împreună cu și G, și l-a somat să se conformeze titlului executoriu, respectiv să îl încredințeze pe copil mamei sale,.
Potrivit consemnărilor făcute în procesul-verbal întocmit, cei trei s-au opus la executare, respectiv l-au agresat pe executorul judecătoresc și l-au scos afară din casă.
Ca urmare, a solicitat sprijinul Inspectoratului de Jandarmi Județean B pentru data de 21.12.2007, când urma să procedeze la executarea silită, cât și colegului său, din cadrul Circumscripției Judecătoriei Darabani.
În dimineața zilei de 21.12.2007, executorul judecătoresc, împreună cu executorul judecătoresc, cu și o formațiune de jandarmi s-au deplasat în comuna, la domiciliul persoanei vătămate.
Aceasta i-a adus la cunoștință executorului judecătoresc că nu este de acord să dea copilul, afirmând că l-a ascuns, ocazie cu care i-a permis să intre în locuință pentru a constata personal acest fapt, lucru care s-a și întâmplat.
Din discuțiile purtate la fața locului, aflase că minorul fusese dus la domiciliul lui, astfel că s-a deplasat în acel loc împreună cu persoanele care îl însoțeau.
a confirmat prezența copilului la domiciliul său, însă soțul ei, nu a fost de acord ca executorul judecătoresc să intre în casă.
Executorul judecătoresc a reușit să-l scoată pe minor din imobil și să-l încredințeze mamei sale, aceasta după intervenția jandarmilor, care l-au dat la o parte din fața ușii de acces pe.
Prin rezoluția nr. 10/P/2008 din 31.03.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în baza art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a și d Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de - executor judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal întrucât fapta reclamată nu există și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective.
Pentru a emite această ordonanță organul de urmărire penală pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză a reținut următoarele:
În cauză nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, sub aspectul laturii subiective, atâta vreme cât executorul judecătoresc, la data efectuării mențiunii pe somație a avut reprezentarea că a înmânat actul procedural persoanei căreia îi era adresat, în condițiile în care acesta s-a recomandat a fi și era în cunoștință de cauză cu privire la procedura de executare silită declanșată, neputându-se reține că a acționat cu intenția de a atesta o împrejurare neconformă cu realitatea.
Astfel, cu ocazia audierii, executorul judecătoresc a declarat că și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul instrumentării dosarului de executare silită nr. 142/2007, nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunilor reclamate de către persoana vătămată.
Aceasta a arătat că la data de 18.12.2007, la biroul său s-a prezentat, care i-a solicitat să procedeze la executarea silită a sentinței civile nr. 83/2006 a Judecătoriei Dorohoi, respectiv să i-l încredințeze pe minorul, aflat la domiciliul concubinului său, din comuna, spunându-i că a discutat cu acesta și cu mama lui, și că sunt de acord să-i dea copilul, dar în prezența organelor de poliție și a unui executor judecătoresc.
a declarat că în după amiaza zilei de 18.12.2007, în cadrul procedurii de executare silită cu care a fost investit, s-a deplasat în comuna, la domiciliul lui, pentru a-i înmâna somația emisă la aceeași dată, ocazie cu care a discutat cu un care s-a prezentat a fi persoana căutată și care a refuzat să semneze de primirea actului procedural, deși i-a înmânat un exemplar.
Executorul judecătoresc a arătat că, în această situație, a făcut mențiunea pe al doilea exemplar al somației rămas la dosarul de executare silită că "am predat un exemplar lui - 18 decembrie 2007 ora 1600. să semneze de primire" și a semnat.
Acesta a precizat că nu a alterat adevărul cu privire la împrejurarea despre care înscrisul era destinat să facă probă, mențiunea făcută reflectând adevărul, fiind încredințat că a înmânat actul persoanei vizate.
a susținut pe parcursul cercetărilor că mențiunea făcută de executorul judecătoresc pe somație este falsă, întrucât la data respectivă nu se afla la domiciliu ci în B, sens în care a depus la dosar o adeverință emisă de SC SRL B, din conținutul căreia rezultă că acesta a fost angajatul societății ca muncitor necalificat în perioada 06-21.12.2007.
Acesta a arătat că a ajuns în comuna în dimineața zilei de 19.12.2007, fapt confirmat și de martorul G, concubinul mamei sale.
Cu ocazia confruntării efectuate la data de 27.01.2009, și au menținut aspectele declarate cu ocazia audierilor anterioare.
Executorul judecătoresc a declarat că la data de 18.12.2007, ajungând la domiciliul lui, a discutat cu un care s-a recomandat a fi, căruia i-a adus la cunoștință motivul vizitei și i-a înmânat somația, dar care a refuzat să semneze de primire a actului procedural, afirmând că nu este de acord cu executarea silită.
Mai mult, chiar dacă susținerile lui ar fi reale, respectiv că somația nu i-ar fi fost înmânată la data de 18.12.2007, acest fapt nu a fost de natură să producă consecințe juridice în ceea ce privește executarea silită desfășurată, întrucât la data de 20.12.2007 executorul judecătoresc s-a deplasat la domiciliul său și a procedat la somarea verbală a acestuia, aducându-i la cunoștință că are obligația de a-l încredința pe minor mamei sale, conform hotărârii judecătorești, urmând ca în caz contrar a doua zi să revină pentru a efectua executarea silită.
Având în vedere probele existente la dosar, a considerat că în cauză nu poate fi reținută în sarcina executorului judecătoresc nici săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, nedovedindu-se că acesta, cu știință, și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării dosarului de executare silită nr. 142/2007, iar prin activitatea desfășurată a cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate.
Verificând actele din dosarul de executare silită, s-a constatat că acestea au fost întocmite de către executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale în materie, neexistând încălcări ale normelor procedurale și conform dispozițiilor titlului executoriu.
Susținerile persoanei vătămate referitoare la faptul că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul actelor de executare efectuate la 20 și 21.12.2007, având o atitudine necuviincioasă și agresivă față de ea cât și față de, la domiciliul căruia l-a ascuns pe minorul, sunt confirmate de martorii, fiul său, G, concubinul ei și, depoziții care însă au un caracter subiectiv și conțin aspecte contradictorii, necoroborându-se cu celelalte acte existente la dosar.
Astfel, executor judecătoresc în cadrul Circumscripției Judecătoriei Darabani, a declarat că i-a solicitat să participe la datele de 20 și 21.12.2007 la acțiunea de încredințare a minorului mamei sale, actul de executare silită urmând a fi efectuat în comuna, județul B, situată în raza sa de competență, respectiv la domiciliul persoanei vătămate.
Martorul a arătat că la însoțit pe în comuna, împreună cu o formațiune de jandarmi la data de 21.12.2007, ocazie cu care a avut o atitudine necuviincioasă, adresându-i executorului judecătoresc cuvinte jignitoare și amenințări.
a precizat că colegul său a procedat la luarea și încredințarea minorului conform titlului executoriu și cu respectarea dispozițiilor procedurale în materia executării silite, acesta exercitându-și în mod corespunzător îndatoririle de serviciu.
Declarația acestuia confirmă depozițiile executorului judecătoresc și se coroborează cu raportul întocmit de Inspectoratul de Jandarmi B la data de 21.12.2007, cu ocazia participării la executarea silită și în care s-a consemnat că nu a agresat fizic sau verbal vreuna din persoanele prezente, iar pe timpul executării misiunii nu s-a folosit forța sau celelalte mijloace din dotare.
Deși, în declarația dată, a arătat că la data de 21.12.2007 a sesizat Postul de Poliție al comunei cu privire la faptul că executorul judecătoresc însoțit de jandarmi a pătruns cu forța în locuința sa și l-au luat pe minorul, acest fapt nu a fost confirmat de lucrătorii postului de poliție, nefiind înregistrată vreo plângere în acest sens.
Nu poate fi luată în considerare nici susținerea părții vătămate referitoare la faptul că i-a adus la cunoștință executorului judecătoresc că prin sentința civilă nr. 1407 din 14.11.2007, Judecătoria Dorohoia dispus reîncredințarea minorului spre creștere și educare tatălui său, atâta vreme cât la acea dată hotărârea judecătorească nu era definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei rezoluții în termen legal și în baza art. 278 Cod procedură penală a formulat plângere petenta care a criticat-o pentru nelegalitate cu motivarea că procurorul nu a administrat toate probele iar cele administrate nu au fost apreciate corect.
Prin rezoluția nr. 251/II/2/2009 din 01.07.2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în baza art. 278 Cod procedură penală respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petenta împotriva rezoluției nr. 10/P/2008 din 31.03.2009 a aceleiași unități de Parchet.
Pentru a emite această rezoluție s-a reținut că punerea în executare a titlului executoriu de către executorul judecătoresc s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a reținut că în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal fapta nu există, (art. 10 lit. a Cod procedură penală), întrucât nu s-a constatat că executorul și-a încălcat, cu știință, atribuțiile de serviciu, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a acestora, atunci când a pus în executare silită sus menționata hotărâre.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive și anume vinovăția sub forma intenției (art. 10 lit. d Cod procedură penală), întrucât la data de 18.12.2007, executorul a înmânat somația unei persoane care se afla la adresa la care trebuia făcută executarea și care s-a prezentat ca fiind destinatarul somației,. Susținerile lui că în ziua de 18.12.2007 așa cum rezultă și din adresa emisă de SC SRL B se afla în această localitate, nu pot fi veridice, câtă vreme din același act rezultă că și în ziua de 19.12.2007, el se afla tot în municipiul B, deși în declarațiile date la procuror susține că se afla acasă, în comuna, județul
Împotriva acestei rezoluții în termen legal a formulat în baza art. 2781Cod procedură penală plângere petenta, plângere care formează obiectul prezentei cauze. În motivarea plângerii petenta a reiterat, așa cum s-a mai arătat, situația de fapt prezentată și în plângerea penală prin care executorul a pus în executare sentința civilă în mod abuziv prin folosirea de injurii și amenințări completând în fals mențiunea de pe somație precum că la data de 18.12.2007 i-ar fi predat această somație personal debitorului care la acea dată se afla la lucru în
Din oficiu la dosar a fost atașat originalul dosarului de executare nr. 142/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc.
Examinând plângerea formulată de petenta sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei pe baza actelor premergătoare efectuate în cursul cercetării penale Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 83 din 23.01.2006 pronunțată de Judecătoria Darabani în dosarul nr. 3112/2005 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus încredințarea reclamantei spre creștere și educare a minorului născut la data de 17.07.2002 cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului de 700.000 ROL lunar de la data introducerii acțiunii până la majoratul acestuia.
Ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile prin cererea din data de 18.12.2007 adresată Biroului Executorului Judecătoresc creditoarea a solicitat punerea în executare a sentinței.
Sentința civilă fiind investită cu formulă executorie de către Judecătoria Darabani executorul judecătoresc a procedat la executarea acesteia.
În acest sens a emis către debitorul somația nr. 142/2007 din 18.12.2007 somație care așa cum rezultă din declarațiile executorului judecătoresc i-a fost predată unui pe care îl recunoaște ca fiind debitorul și care a refuzat să semneze de primire motiv pentru care a efectuat această mențiune pe somație.
Într-adevăr debitorul a arătat atât cu ocazia audierii la unitatea de parchet cât și cu ocazia efectuării confruntării cu executorul judecătoresc că în data de 18.12.2007 nu se afla la domiciliul din comuna jud. B ci era la lucru la o firmă din B respectiv la SC SRL
În acest sens debitorul a depus la dosarul de cercetare penală adeverința emisă de SC SRL B din conținutul căreia rezultă că acesta a fost angajatul societății ca muncitor necalificat în perioada 06-21.12.2007.
Întrucât debitorul a recunoscut că începând cu data de 18.12.2009 nu a mai lucrat la această firmă iar la data de 20.12.2007 când a avut loc executarea silită efectivă acesta s-a aflat la domiciliul său în mod corect a reținut organul de urmărire penală că mențiunile prezentate în adeverința eliberată de SC SRL B sunt îndoielnice și nu reflectă realitatea.
În mod corect s-a reținut prin rezoluțiile atacate că reale dacă ar fi susținerile debitorului prin care a arătat că la acea dată nu i-a fost înmânată în mod personal somația de către executorul judecătoresc, acest fapt nu a fost de natură să producă consecințe juridice în ceea ce privește executarea silită ce a avut loc ulterior la data de 21.12.2007.
Mai mult de atât din conținutul procesului verbal încheiat la data de 20.12.2007 de către executorul judecătoresc se observă că la acea dată la domiciliul debitorului, executorul judecătoresc l-a somat verbal pe acesta că are obligația de a-l încredința pe minorul mamei sale conform sentinței civile urmând ca în caz contrar să revină a doua zi pentru efectuarea executării silite.
În ceea ce privește aspectele reclamate de petenta privind efectuarea executării silite la data de 20-21.12.2007 în mod abuziv de către executorul judecătoresc, care conform celor reclamate ar fi adresat injurii, amenințări și ar fi folosit acte de violență la adresa persoanelor prezente la executare, în mod corect a apreciat organul de urmărire penală pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză că acestea nu se confirmă.
Declarația martorului (fila 78-79 dosar cercetare penală) care fiind solicitat de executorul judecătoresc și prezent la executarea silită din data de 21.12.2007 arată că executarea s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, petenta fiind aceea care a adoptat o atitudine necuviincioasă și a adresat executorului judecătoresc cuvinte jignitoare și amenințări.
Din conținutul raportului privind activitatea desfășurată în data de 21.12.2007 întocmit de Inspectoratul de Jandarmi B (fila 85 dosar cercetare penală), rezultă că în data de 21.12.2007 cu ocazia participării la executarea silită executorul judecătoresc nu a agresat fizic sau verbal persoanele prezente iar pe timpul executării misiunii nu s-a folosit forța sau celelalte mijloace din dotare.
De asemenea din conținutul acestui proces verbal rezultă că persoanele prezente la executare din partea debitorului au fost cele care au adresat injurii și amenințări executorului judecătoresc și a jandarmilor prezenți.
Declarația martorului și conținutul procesului-verbal încheiat de Inspectoratul de Jandarmi B la data de 21.12.2007 se coroborează cu declarațiile executorului judecătoresc care a arătat cu ocazia efectuării actelor premergătoare că nu a agresat fizic sau verbal persoanele prezente la executare.
Față de situația de fapt prezentată ce rezultă din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză Curtea constată că soluțiile de netrimitere în judecată adoptate de procuror sunt legale și temeinice, motiv pentru care urmează ca în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală să respingă plângerea formulată de petenta ca nefondată și să mențină rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluțiilor nr. 10/P/2008 din 31.03.2009 și nr. 251/II/2/2009 din 01.07.2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și menține rezoluțiile atacate.
Obligă petenta să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2009.
Președinte, Grefier,
Red. BO
Tehnored. BC
2ex/04.12.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu
