Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 131/R/2008
Ședința publică din 19 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș e
Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul împotriva deciziei penale nr. 630/R din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată ( art. 278 ind. 1 pr.pen.).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa petentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 15 februarie 2008 o cerere de amânare a cauzei formulată de petent în vedere angajării unui apărător ales.
Curtea constată că în raport de faza procesuală în care se află dosarul nu se impune amânarea cauzei, întrucât nu se încalcă dreptul la apărare.
Reprezentanta Ministerului Public ridică excepția inadmisibilității recursului formulat de petent, având în vedere că a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive și solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Prin sentința penală nr.478 din 25.07.2007 pronunțată de Judecătoria Turda în baza art.2781alin.8 lit.a pr.pen. a fost respinsă plângerea petentuluiJenei împotriva rezoluției nr.2011/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, care a fost mentinută.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat petentul la 90 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 10.05.2007 petentul a solicitat desființarea rezoluției nr.2011/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda și reluarea cercetării penale față de făptuitorul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1 pen.. A fost acvirat dosarul nr.2011/P/2006 și rezoluția nr.5/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda.
In fapt s-a reținut că, în data de 24.07.2006, petentul a formulat plângere penală împotriva făptuitorului pentru că în data de 20/21.07.2007 i-a tăiat doi pomi fructiferi în valoare de 300 lei. Au fost audiați petentul (14),(15),(16) și făptuitorul(17),s-a efectuat cercetarea la fața locului(6-8).
Prin rezoluția nr.2011/P/2006 menținută prin rezoluția nr.5/II/23/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 pen. lipsind intenția, întrucât ramurile tăiate treceau pe proprietatea făptuitorului, afectându - i proprietatea.
Prima instanță a apreciat că această soluție a organelor de urmărire penală a fost întemeiată, reținând că, conform proceselor verbale întocmite la fața locului (6, 8) s-a constatat că au fost tăiate 5 crengi, crescute peste gard, în grădina făptuitorului, pomul fiind productiv și a mai fost tăiat un pom tânăr cu diametrul de 2 cm.
Făptuitorul nu a recunoscut comiterea faptei dar s-a reținut că acesta a fost singura persoană care avea acces la pomii respectivi, în afara petentului, pomii fiind situați la gardul care delimitează grădinile celor doi.
Intrucât din procesele verbale a reieșit că au fost tăiate crengi care treceau peste gard în grădina făptuitorului afectând-o, s-a constatat de către prima instanță că intenția făptuitorului a fost de a proteja această grădină și nu de a deteriora pomii fructiferi. Din acest motiv s-a reținut că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de distrugere, prev. de art.217 alin.1 pen. respectiv intenția.
Pe cale de consecință, în baza art.2781alin.8 lit.a pr.pen. a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției nr.2011/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, care a fost mentinută.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat petentul la 90 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul care a criticat-o pentru aceea că starea de fapt reținută de instanța fondului nu corespunde realității, deoarece nu există între el și făptuitor o stare conflictuală iar proprietățile lor sunt delimitate de albia pârâului, care aparține domeniului public.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor atacate și raportat la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale în materie, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 24.07.2006 partea vătămată a sesizat organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea de către făptuitorul a infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 pen. arătând sub aspectul stării de fapt aceea că în noaptea de 20/21.07.2006 acesta i -ar fi distrus prin tăiere 2 pomi fructiferi în valoare de 300 lei.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda nr.2011/P/2006 menținută prin rezoluția nr.5/II/23/2007 prim procurorului parchetului, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, art.217 alin. 1 pen. lipsind intenția, întrucât ramurile tăiate treceau pe proprietatea făptuitorului, afectându-i proprietatea.
În acest caz petentul s-a adresat cu plângere la Judecătoria Turda care prin sentința penală nr. 478/25.07.2007 a respins-o ca neîntemeiată, considerând solutia procurorului ca fiind legală și temeinică.
Într-adevăr, analizând actele și lucrările dosarului reiese că cele două părți au proprietățile învecinate, petentul susținând că limita celor două proprietăți este dată de albia unui, aparținând domeniului public însă rezultă și din planșele foto depuse la dosar existența unui gard despărțitor al acestor proprietăți, lângă care există mai mulți pomi fructiferi pe proprietatea petentului, dintre care la un moment dat în cursul lunii iulie 2007 (în noaptea de 20/21.07.2007 după afirmațiile petentului) au fost tăiați doi pomi, unul din, în timp ce celui de al doilea i-au fost tăiate ramurile dinspre proprietatea făptuitorului.
Petentul în cuprinsul motivelor de recurs a contestat existența unei stări conflictuale mai vechi cu făptuitorul, dar a arătat că singura persoană care avea acces la cei doi pomi era acesta, însă în declarația dată în fața organelor de cercetare penală, singur a făcut vorbire despre un conflict cu făptuitorul din luna iunie a anului 2007, urmare a refuzului acestuia de a-i permite accesul la gardul despărțitor al proprietăților în vederea efectuării unor lucrări de reparație.
Așadar, critica acestui a sub aspectul arătat, nu este justificată, prima instanță reținând starea conflictuală dintre părți tocmai urmare a afirmaților petentului.
Pe de altă parte, în mod just prima instanță a apreciat că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, respectiv intenția, deoarece raportat la situația faptică descrisă mai sus, rezultă în mod clar că acest demers al făptuitorului nu a fost decât un mijloc al acestuia de a-și proteja grădina, făptuitorul neavând intenția de a distruge cei doi pomi.
Pe cale de consecință, tribunalul în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii petentul a declarat o nouă cale de atac intitulată "recurs" criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând hotărârile pronunțate prin prisma dispozițiilor art.38515curtea reține că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.2781alin.10 proc.pen. hotărârea pronunțată ca urmare a soluționării plângerii fundamentată pe dispozițiile art.2781proc.pen.poate fi atacată cu recurs de procuror de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea, scoaterea sau încetarea urmăririi penale precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
În cauză, recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr.478/2007 a Judecătoriei Turda, a fost soluționat prin decizia penală nr.630/2007 a Tribunalului Cluj, decizie definitivă.
În consecință, promovarea de către petent a unei noi căi de atac intitulată recurs, raportat la dispozițiile legale menționate apare ca inadmisibilă, sens în care având în vedere dispozițiile art.38515pct.1 lit.a proc.pen. aceasta urmează a fi respinsă.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul domiciliat în Câmpia -, jud.C împotriva deciziei penale nr.630 din 12.12.2007 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red./MB/CA
2 ex.- 05.03.2008
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
