Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 130/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 130/R/2008
Ședința publică din 19 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
Președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 18 februarie 2008 un memoriu de către inculpat prin avocat, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat. Precizează că a văzut motivarea scrisă depusă la dosar prin care se solicită, în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar să se dea o mai M eficiență circumstanțelor atenuante. În ceea ce privește lipsa culpei, rezultă că aceasta nu este susținută de probele de la dosarul cauzei, pentru că nu se poate spune că inculpatul, fiind în stare de ebrietate, nu putea să prevadă consecințele faptei sale. Precizează că a fost neșansa inculpatului să lovească partea vătămată în și aceasta să-și piardă funcționalitatea acestui organ. Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, consecințele acesteia, partea vătămată rămânând cu un grad de invaliditate de 35%, apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, când i-a aplicat inculpatului 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Față de consecințele faptei, de durerea fizică pricinuită părții vătămate, susține că în mod corect au fost acordate despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 20 000 Ron părții vătămate.
Apreciază hotărârile pronunțate în cauză temeinice și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1622 din 10.10.2007, Judecătoria Baia Marel -a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 05.12.1982 în B M, român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,b,c și art.76 lit.e Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare.
In temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni. În temeiul art.71 alin.1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Conform art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
In temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
S-a luat act că partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B M nu a formulat pretenții civile în cauză.
În temeiul art.193 alin.l Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
În temeiul art.191 alin.l Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că inculpatul și partea vătămată sunt consăteni, locuind în, județul M și totodată prieteni.
La data de 19.11.2006, în jurul orelor 19,30, părțile s-au întâlnit pe J 108/A, în localitatea, inculpatul fiind însoțit de martorul.,
Din declarațiile părților a rezultat că, în contextul unor discuții amicale, inculpatul, care se afla într-o avansată stare de ebrietate, a încercat să îl ia pe pe după cap, moment în care l-a lovit pe acesta cu un deget de la mâna dreaptă în ochiul stâng. Inculpatul a susținut că nu a avut intenția să o lovească pe partea vătămată, aspect confirmat de altfel de aceasta din urmă (filele 6,9 dosar urmărire penală și filele 21,22).
Prima instanță a constatat că, potrivit certificatului medico-legal nr.1051/27.11.2006 eliberat de Serviciul medico-legal județean B M, în urma loviturii, partea vătămată a fost internată în spital în perioada 19.1127.11.2006, cu diagnosticul" stâng plagă limbică delabrarztă cu evaluare parțială de glob suturată" leziunea traumatică necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a arătat că în urma leziunii suferite, partea vătămată rămâne cu un grad de invaliditate permanentă de 35%, instanța de fond constatând totodată, cu ocazia audierilor, și producerea unui prejudiciu estetic semnificativ (fila 11 dosar urmărire penală).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că regretă comiterea
acesteia.
În raport de situația de fapt expusă, judecătoria a reținut că fapta inculpatului, constând în aceea că la data de 19.11.2006, din culpă, i-a provocat părții vătămate o vătămare care a necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale și care a determinat totodată o infirmitate permanentă de 35%, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 Cod penal.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a,b,c Cod penal, având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a achitat cheltuielile de spitalizare și a încercat să despăgubească partea vătămată și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
În consecință, în considerarea dispozițiilor art.72 și art.76 lit.c Cod penal, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art.52 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret la infracțiunii săvârșite, prejudiciul cauzat, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și comportarea sinceră a acestuia pe parcursul procesului.
În temeiul art.81 Cod penal, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal și apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.1 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, având în vedere poziția de recunoaștere a faptei adoptată de inculpat și constatând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.999 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 20.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța a avut în vedere gravitatea și caracterul permanent al prejudiciului cauzat, alături de faptul că infracțiunea a fost comisă în forma de vinovăție a culpei simple, conform art.19 alin. 1 pct.2 lit.b Cod penal, că inculpatul nu dispune de mijloace bănești semnificative neavând ocupație și loc de muncă, în raport de aceste criterii suma menționată constituind o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Instanța a avut totodată în vedere și faptul că partea civilă are posibilități de a formula o acțiune civilă separată pentru contravaloarea serviciilor medicale ce le va necesita în viitor pentru repararea prejudiciului, sumele solicitate în prezenta cauză reprezentând exclusiv despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art.193 alin.1 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acesta și, în temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a sumei de 150 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care, prin apărător, a solicitat în principal achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura obiectivă dar și cea subiectivă. A susținut că starea de beție în care se afla a avut influență atât asupra acțiunilor sale, cât și asupra poziției subiective. In subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.49 alin.2 Cod penal, reținerea stării de beție ca o circumstanță atenuantă și aplicarea pentru fapta comisă a pedepsei amenzii.
A solicitat, de asemenea, reducerea cuantumului despăgubirilor civile pentru daune morale.
Prin decizia penală nr.2/A din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în temeiul art.379 pct 1 lit.b pr.penaIă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, acesta fiind obligat să plătească părții civile 400 lei cheltuieli judiciare.
Procedând la judecarea apelului, în baza motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță corespunde probelor administrate, din acestea reieșind că inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, a încercat să-l ia de după cap pe partea vătămată, moment în care l-a lovit cu degetul în ochiul stâng. În urma loviturii partea vătămată a suferit leziuni traumatice la care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale și care au determinat o invaliditate permanentă de 35%.
În raport de această stare de fapt, fapta inculpatului întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 Cod penal. Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat din culpă, întrucât față de modul în care a fost săvârșită fapta și starea de ebrietate în care se afla inculpatul, acesta nu a prevăzut urmarea faptei sale, deși trebuia și în mod efectiv putea să prevadă posibilitatea producerii unei astfel de urmări.
Nu s-a dovedit în cauză că inculpatul s-ar fi aflat în stare de beție completă, datorită căreia să-i lipsească discernământul și să nu-și dea seama de acțiunile sale și urmările lor și să nu fie stăpân pe ele. Ca atare, nefiind îndeplinite cerințele legale, doar starea de ebrietate, respectiv beția incompletă, nu înlătură răspunderea penală și nici nu o atenuează.
De altfel, la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de dispozițiile art.72 Cod penal și s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,b,c Cod penal, cărora li s-a dat eficiență potrivit dispozițiilor art. 76 Cod penal.
S-a reținut că nu se impune modificarea pedepsei, în raport și de urmarea gravă pe care a produs-o fapta inculpatului.
Sub aspectul despăgubirilor civile pentru daune morale, acestea au fost
judicios cuantificate de prima instanță, ținându-se seama de gravitatea și caracterul permanent al prejudiciului cauzat, de suferințele încercate și neajunsurile viitoare inerente, toate acestea justificând o compensație bănească echitabilă.
Neconstatându-se aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună în principal achitarea sa, fapta neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, lipsind atât latura subiectivă cât și cea obiectivă, iar în secundar reducerea pedepsei dându-se o mai M eficiență circumstanțelor atenuante, precum și reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, raportat la motivul de recurs în sensul că la momentul săvârșirii faptei se afla în stare de beție completă, voluntară și nu în stare de ebrietate așa cum s-a reținut, aspect care conform prev. art.49 alin. 2.pen. ar putea constitui o circumstanță atenuantă legală, instanța urmează a-l respinge.
Astfel, conform art.49 al.2 pen.starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă.
Din analiza textului se poate observa în primul rând că această stare nu înlătură caracterul penal al faptei, astfel că nu se impune achitarea inculpatului pentru acest motiv. În al doilea rând, starea de beție voluntară completă datorită căreia inculpatului ar fi trebuit să-i lipsească discernământul, trebuie dovedită, ori în speță nu a fost dovedită decât împrejurarea că se afla în stare avansată de ebrietate ( a se vedea în acest sens declarațiile părții vătămate -9 dosarul de urmărire și 22 dos.instanței și ale martorului 15,16 dos. urmărire), stare care presupune o diminuare a autocontrolului, însă, raportat la urmările faptei sale, nu poate constitui o circumstanță atenuantă.
De altfel, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 pen. astfel că a făcut și aplicarea art.76 pen. (texte care s-ar fi aplicat și dacă ar fi considerat că însăși starea de beție ar fi constituit o circumstanță atenuantă), pedeapsa aplicată fiind coborâtă sub minimul special al pedepsei.
Raportat la leziunile suferite de partea vătămată, de suferințele fizice și morale cauzate prin pierderea parțială a capacității vizuale, având în vedere gradul de invaliditate permanentă de 35 %, instanța apreciază că daunele morale au fost acordate în mod justificat iar cuantumul acestora a fost corect stabilit la suma de 20.000 lei.
Față de aceste considerente Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în nr.51 jud.M, împotriva deciziei penale nr. 2/A din 8 ianuarie 2008 Tribunalului Maramureș
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM
Dact./2ex.
04.03.2008
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
