Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.134/
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de petenta -(fiica lui și a lui, născută la 04 1951)domiciliată în B, sector 1, -, nr. 60, împotriva sentinței penale nr.183 din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta petentă - asistată de avocat ales, potrivit delegației depusă la dosar, lipsă fiind intimatul.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei petente, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.183 din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca netemeinică și nelegală, trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea cercetărilor pentru infracțiunile prev. si ped. de art. 246 si 264 Cod penal săvârșite de intimatul Susține că intimatul, în calitate de polițist, nu și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, în sensul că a îndeplinit cu știință în mod defectuos actele de cercetare astfel că a creat un prejudiciu petentei. De asemenea citațiile emise petentei nu au o dovadă de îndeplinire a acestora și de aducere la cunoștința petentei.
Cu ocazia încheierii proceselor verbale de cercetare la fața locului intimatul a încheiat două procese verbale, fără a menționa expres toate împrejurările, considerând că se impune a se efectua o cercetare cu privire la cele două infracțiuni săvârșite de intimat.
Reprezentanta parchetului formulează concluzii de respingere a recursului declarat de petentă, ca neîntemeiat, întrucât petenta nu a uzat de căile legale prevăzute de art. 2781Cod procedură penală, neformulând plângere împotriva rezoluției dată în dosarul nr.253/P/2008, neputându-se institui alte grade de jurisdicție decât cele prevăzute de lege.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.183/F din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției din 22 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.985/II/2/2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 18 august 2008, petiționara - a formulat, în temeiul art.2781Cod pr.penală, plângere împotriva rezoluției nr.1891/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Petiționara a arătat, că la data de 04.10.2006, a formulat plângere împotriva a două persoane care ar fi tăiat ilegal arbori de pe o suprafață de pădure ce-i aparține, i-a și surprins pe cei doi transportând lemnele și că cercetările în cauză au fost efectuate de agentul șef G care, cu știință, a efectuat acte de cercetare precum cercetarea la fața locului, după circa 8 luni, nu a audiat-o ca parte vătămată, nu a audiat martori și nu i-a cerut să propună probe, dispunându-se în cauza respectivă neînceperea urmăririi penale.
Ca urmare, petenta consideră că intimatul Gas ăvârșit infracțiunile prev. de art.246 și 264 Cod penal, fapte pentru care în mod greșit prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat.
Examinând actele de cercetare efectuate de intimat în dosarul nr.1053/P/2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, tribunalul a constatat că intimatul a efectuat cercetări față de plângerea petentei.
În ce privește neaudierea sa, s-a reținut că există două procese-verbale din luna martie 2007 prin care i s-a cerut să se prezinte pentru a fi audiată, însă nu a dat curs invitației, existând și două citații din datele de 10 aprilie și 22 mai 2007.
De asemenea, la data de 29.05.2007, petenta a fost în cele din urmă audiată.
Au fost de asemenea, audiați numiții (soțul petentei) G (fratele petentei) și coproprietar al terenului, și, la fila 20 aflându-se și o completare a declarației în care chiar fratele petentei arată că tăierile de pe terenul lor erau vechi, așa cum s-a constatat și prin procesul-verbal de constatare la fața locului.
Numitul, a confirmat că în data de 04.10.2006, numiții și au transportat cu tractoarele și trepiedele lemne tăiate legal de pe proprietatea sa, depunând și documentul de marcare și documentele de însoțire a materialului lemnos
De asemenea, numitul G (fratele petentei) a arătat în declarația sa că, chiar cu ocazia descoperirii transportului de lemne, numitul s-a prezentat în acel loc și a prezentat lucrătorilor de poliție documentele de însoțire a transportului de material lemnos.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că nu rezultă în ce fel intimatul a refuzat cu știință efectuarea unui act de serviciu ori ar fi efectuat astfel de acte în mod necorespunzător, simpla nemulțumire a petentei față de situația stabilită și soluția dispusă în cauza respectivă, nefiind suficiente în acest sens.
De altfel, s-a constatat că împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale propuse de intimat, petenta nici nu a formulat plângere.
Ca urmare, tribunalul a reținut că nu există date că intimatul ar fi săvârșit vreuna din faptele pentru care a formulat petenta plângere, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței petiționara a formulat recurs, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, impunându-se trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări împotriva agentului de poliție G, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.264 Cod penal, întrucât, în calitatea sa, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu în legătură cu tăierea și apoi sustragerea arborilor de pe proprietatea sa de către numiții și.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/5 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare.
Prima instanță, verificând rezoluția dată de procuror, în sensul dispozițiilor art.278/1 alin.7 Cod pr.penală, a stabilit în mod corect că agentul de poliție G nu și-a exercitat abuziv îndatoririle de serviciu și nici nu a favorizat în vreun fel pe numiții și, reclamați de către petiționara - de tăierea ilegală la data de 4 octombrie 2006 unor arbori de pe proprietatea sa.
Faptele imputate numiților și nu erau reale, deoarece chiar soțul petiționarei - numitul, precum și fratele acesteia - G au confirmat că aflate pe terenul petiționarei aveau urmă de tăietură veche, ceea ce exclude posibilitatea ca lemnele cu care au fost surprinși aceștia să fie tăiate de pe terenul său.
Fiind sesizat de către petiționară, agentul de poliție a întocmit în mod corespunzător acte de cercetare a faptelor reclamate, efectuând cercetări la locul faptei (întocmind în acest procese verbale de cercetare și audiind persoanele care aveau cunoștință despre locul de unde să tăiaseră arborii).
Tot astfel, agentul de poliție a citat legal pentru audiere pe partea vătămată, la termenele din 10 aprilie și 22 mai 2007, întocmind în acest sens și procese verbale; faptul că aceasta nu s-a prezentat la postul de poliție decât la data de 29 mai 2007, nu putea opri desfășurarea cercetărilor penale, așa cum în mod legal s-a procedat.
Prin urmare, constatându-se că atât rezoluția procurorului cât și hotărârea tribunalului sunt legale și temeinice, se va respinge ca nefundat recursul, deoarece, examinându-se și din oficiu hotărârea pronunțată, în sensul dispozițiilor pre-citate, nu au fost constatate motive de casare ale sentinței recurate.
Temeiul respingerii recursului îl constituie dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta (fiica lui și a lui, născută la 04 1951), domiciliată în B,-, sector 1, împotriva sentinței penale nr.183/F din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, pt.,
aflat în semnează
președinte complet
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marioara Dumitru
