Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 132/2009. Curtea de Apel Pitesti

Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.132/

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Ședința publică din data de 24 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător

JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru

Judecător: - -

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin procuror

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul V și partea responsabil civilmente SC SRL, cu sediul în comuna, județul împotriva deciziei penale nr.169/A din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: avocat pentru recurentul-inculpat, avocat pentru recurenta-parte responsabilă civilmente SC SRL, reprezentata și de administrator Boază G, intimatul parte vătămată, lipsă fiind intimata parte civilă Spitalul Clinic de Urgență

În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestora.

Apărătorul recurentei-părți responsabile civilmente, avocat, solicită admiterea recursului în baza disp.art. 3859pct. 9 și 18 Cod procedură penală întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și de asemenea s-a comis o eroare gravă de fapt.

Consideră că se impunea ca instanța de fond sa-și întemeieze soluția pe probele existente la dosar, neputându-se reține care au fost motivele care au dus la soluția adoptată, neexistând probe în dovedirea vinovăției inculpatului.

Arată că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume "vinovăția" impunându-se în baza disp.art. 11 alin.2 rap.la art.10 lit. d Cod procedură penala achitarea inculpatului.

În faza de urmărire penală ar fi trebuit administrate probe tehnice pe baza cărora să poată stabili vinovăția conducătorului utilajului, parchetul rezumându-se doar la administrarea probei cu martori, care au apreciat, fără nicio pregătire de specialitate, că inculpatul a acționat în mod greșit.

Pentru toate aceste motive solicită în baza disp.art. 3859pct.9 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se dovedi situația de fapt, întrucât probele administrate în cauză sunt insuficiente. În subsidiar solicită în baza disp.art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatului.

Pentru recurentul inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.169/A din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și achitarea inculpatului în baza disp.art. 11 alin.2 lit.a rap la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, depunând la dosar și concluzii scrise.

Consideră că faptei îi lipsește un element constitutiv și anume vinovația, apreciind că nu poate fi reținută ca fiind săvârșită din culpă fapta inculpatului. De asemenea nu se poate reține nedibăcia inculpatului ori prevederea rezultatului, deoarece inculpatul nu putea să prevadă rezultatul sub nicio formă.

De asemenea solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a cerut părților să nu se apropie de mașină și sa nu-l ajute în nici un fel.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate, arată că părții vătămate i-a fost afectată capacitatea de muncă în proporție de 30%, motiv pentru care poate presta activități care sa- aduca venit. De asemenea între partea vătămată și societate nu exista un raport de muncă.

Cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

Partea vătămată solicită respingerea recusurilor declarate ca neîntemeiate, întrucât i-a fost afectată capacitatea de muncă, iar urmările sunt pentru toată viața.

Reprezentanta parchetului formulează concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate și mentinere ca legală și temeinică a deciziei penale nr.169/A din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, față de materialul probator administrat în cauză din care rezultă că, din cauza neglijenței și neîndemânării, inculpatul a acționat telecomanda troliului. Urmare acestui fapt partea vătămată a suferit un prejudiciu material și moral, rămânând cu infirmitate fizică pe tot restul vieții.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale formulate, deliberând constată:

Prin sentința penala nr.66 din 21 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Brezoi, județul V în dosarul nr-, în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal inculpatul, fiul lui și, născut la 27.09.1973 în mun. D, județul V, domiciliat în, comuna, județul V, cetățean român, studii 12 clase, conducător auto, fără loc de muncă, căsătorit - un copil minor, stagiul militar îndeplinit, CNP -, a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, prevăzută de art.82 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.

În baza art.14 cod penal, raportat la art.998 cod civil și 1000 alin.3 cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, județul V, la 10.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli cu refacerea sănătății și 10.000 lei daune morale către partea vătămată, domiciliat în B,-, județul

A fost obligat inculpatul la 3849,03 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență B, nr.8, sector 1.

S-a menținut instituirea sechestrului asigurator instituit prin încheierea de ședință din 09.01.2008.

În baza art.191 cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, apărare asigurată de av..

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că la data de 25 august 2006 inculpatul, conducător auto la SC SRL, a efectuat un transport de bușteni cu autocamionul cu nr. de înmatriculare Vl-31- ce tracta o semiremorcă la SC SRL

După descărcarea buștenilor a fost necesară repoziționarea cablurilor pe rolele răcoanțelor față și spate ale remorcii, operație făcută de Boază, și. Pentru strângerea cablurilor inculpatul a acționat telecomanda și fără a se asigura au fost prinse degetele părții vătămate, între rolă și cablu.

În urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i amputată falanga distală deget II și V și falanga mijlocie și distală deget III de la mâna dreaptă.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, limitele de pedeapsă și pericolul social concret, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termenul prev. de art.363 Cod de procedură penală, au formulat apel inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Părțile au criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

S-a susținut de inculpat că în mod greșit fost condamnat de către instanță întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii care i s-a reținut în sarcină.

A precizat că nu a comis fapta cu vinovăție întrucât nu a putut să prevadă intențiile părții vătămate care nu a fost solicitată de el să-l ajute la repoziționarea cablurilor, aceasta fiind plătită de către numitul patron al SC SRL

Consideră că și numitul se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, acesta trebuind să răspundă alături de el la acoperirea prejudiciului.

Cât privește latura civilă a cauzei inculpatul a menționat că sumele la care a fost obligat ca despăgubiri față de partea civilă sunt mari, acestea nu au fost dovedite, solicitând în situația achitării absolvirea de plata acestora, iar în subsidiar reducerea cestor despăgubiri în funcție de prejudiciul efectiv suferit de partea civilă.

Apelantul-parte civilă nu și-a motivat în scris apelul și nu s-a prezentat nici în instanță pentru a-l susține oral.

Apelanta-parte responsabilă civilmente la rândul ei a susținut în totalitate apelul formulat de către inculpat, menționând în plus că partea civilă era angajată a SC SRL și lucra pe baza unei convenții civile, că aceasta nu a fost solicitată de către inculpat să-l ajute la repoziționarea cablurilor, ci s-a oferit singur așa cum a procedat și la alte date.

A solicitat admiterea atât a apelului inculpatului, cât și al ei și absolvirea de plata despăgubirilor civile, eventual reducerea acestora întrucât sunt mult mai mari decât prejudiciul încercat de către partea civilă.

Prin decizia penală nr.169/A din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, n baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, a admis în parte, apelurile declarate de inculpatul și partea vătămată, în sensul că, în baza art.191 alin.3 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la cheltuielile de spitalizare și cheltuielile judiciare stabilite de instanța de fond.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins apelul declarat de partea responsabilă civilmente ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, a obligat pe partea responsabilă civilmente la 80 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Vâlceaa reținut că apelul inculpatului și al părții civile este întemeiat însă pentru alte considerente decât cele invocate de către aceștia.

Cum inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la despăgubiri materiale și morale față de partea civilă, potrivit art.191 alin.3 Cod de procedură penală, acesta este obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare, atât către stat, cât și către partea civilă, lucru omis de către instanța de fond.

De asemenea, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor de spitalizare solicitate de cealaltă parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B, lucru pe care instanța de fond nu l-a realizat.

Dispozițiile art.191 alin.ultim Cod de procedură penală, fiindu-i favorabile și părții civile în sensul că inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare, a fost admis și apelul formulat de acesta.

Celelalte motive formulate de inculpat nu sunt întemeiate întrucât din probele administrate rezultă că acesta a comis fapta cu forma vinovăției prevăzute de art.19 pct-.2 lit.b Cod penal, respectiv a culpei grave, neprevăzând rezultatele faptei sale, deși trebuia și putea să le prevadă.

Apelantul-inculpat cunoștea că partea civilă minoră la acea vreme nu era pregătită și nu avea cunoștințe pentru a ajuta la poziționarea cablurilor, acesta acceptând totuși ca partea vătămată să-l ajute la această operațiune, considerând că nu i se poate întâmpla ceva rău și mai mult inculpatul era acela care a acționat telecomanda de unde se repoziționau cablurile, având obligația să verifice modul în care celelalte persoane îl ajutau la repoziționare și felul în care cablurile se întindeau pe rolele răcoanțelor față și spate ale remorcii.

Culpa inculpatului este evidentă în vătămarea corporală a părții vătămate, ocazie cu care aceasta și-a pierdut 3 degete la mâna dreaptă.

Cât privește vinovăția altor persoane, așa cum susține inculpatul și obligarea acestui la despăgubiri civile potrivit art.317 Cod de procedură judecata și mărginește numai la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței.

Si întinderea daunelor morale și materiale a fost stabilită corect de către instanța de fond, sumele care au fost acordate părții civile, fiind stabilite în funcție de prejudiciul suferit -partea vătămată pierzându-și 3 degete de la mâna dreaptă, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă, ce înseamnă pierderea capacității de muncă în proporție de 20% dar nu se încadrează în grad de invaliditate-potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză.

Nici apelul părții responsabile civilmente nu este întemeiat și pentru motivele arătate mai sus acesta a fost respins.

La data când a comis faptele inculpatul era încadrat în muncă ca șofer la partea responsabilă civilmente și potrivit art.1000 alin.3 Cod civil "comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".

Cum inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii în mod corect potrivit art.24 alin.3 Cod de procedură penală, partea responsabilă civilmente a fost obligată cu acesta la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile.

Apelul părții civile s-a analizat din oficiu de către instanță, chiar dacă nu a fost motivat, constatându-se că nu există alte motive de fapt și de drept care să ducă la admiterea acestuia și desființarea sentinței, sub alte aspecte decât cele pentru care a fost admis.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în comuna și inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea responsabilă civilmente susține următoarele:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- nu există probe în dovedirea vinovăției inculpatului;

- faptei săvârșite de inculpat îi lipsește unul din elementele constitutive și anume cel referitor la latura subiectivă.

Inculpatul arată că se impune achitarea sa, în temeiul art.10 lit.d

Cod procedură penală, întrucât faptei săvârșite îi lipsește unul din elementele constitutive și anume vinovăția.

Și dispozițiile referitoare la latura civilă au fost criticate de inculpat care a precizat că despăgubirile solicitate de partea civilă nu au fost dovedite.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursurilor.

Instanțele de fond au reținut corect situația de fapt în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate în sensul că inculpatul a accidentat, din culpă, pe partea vătămată care a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, prin acționarea telecomenzii, fără a se asigura.

În acest sens, trebuie amintite declarațiile martorilor și care se coroborează cu declarațiile părții vătămate.

În activitatea de poziționare a cablurilor, inculpatul a acceptat ca partea vătămată să-l ajute.

Inculpatul avea obligația să verifice modul în care celelalte persoane îl ajutau la repoziționare, înainte de a acționa telecomanda.

Neprocedând astfel, inculpatul a considerat că nu se poate întâmpla ceva rău, nu a prevăzut rezultatele faptei sale, deși trebuia, ori putea să le prevadă.

Astfel, culpa inculpatului este evidentă în vătămarea corporală a părții vătămate care și-a pierdut 3 degete la mâna dreaptă în urma acestui accident.

Cu privire la latura civilă, curtea constată că pretențiile civile ale părții vătămate au fost dovedite pe deplin prin probele administrate, respectiv declarațiile martorilor.

În fine, s-a susținut de către partea responsabilă civilmente că hotărârea instanței de apel nu este motivată.

În acest sens, curtea constată că decizia recurată cuprinde suficiente elemente care să permită instanței de control verificarea legalității și temeiniciei acesteia.

Prin prisma celor ce preced, criticile aduse de recurent sunt lipsite de suport probator.

Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul V și partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în comuna, județul împotriva deciziei penale nr.169/A din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Obligă pe recurenți la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

pt.

aflat în semnează

președinte complet

Grefier,

Red.:

Tehnored.: /3 ex.

Jud.fond:.

Jud.apel:

.

Președinte:Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marioara Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 132/2009. Curtea de Apel Pitesti