Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 183/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 183/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 256/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de avocat ales, lipsind asigurătorul intimat SC Asigurări SA B, iar pentru părțile civile intimate și, lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Inculpatul recurent arată că își retrage recursul formulat în cauză, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Avocații și solicită să se ia act de retragerea recursului.
Procurorul, de asemenea, solicită să se ia act de retragerea recursului de către inculpat.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 163/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în formă agravată.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 86/2 Cod penal, stabilește termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare astfel stabilit, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în datele de 10 aprilie, 10 septembrie și 10 decembrie ale fiecărui an, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86/3 alin. 3 lit. c Cod penal, pe durata termenului de încercare, i s-a impus inculpatului obligația de a nu mai conduce nici un vehicul.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 86/3 alin. 2 Cod penal, s-a dispus ca un exemplar al prezentei sentințe să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 346, fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale și 2.500 Euro despăgubiri civile sau echivalentul în lei la data efectuării plății și s-au respins în rest pretențiile formulate.
În baza art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 200.000 lei reprezentând faune morale și 2.500 Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune materiale și s-au respins în rest pretențiile formulate.
S-a stabilit că societatea de asigurare SC " ASIGURĂRI" SA răspunde în limitele contractului de asigurare.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 127,6 lei se va vira în contul IML T, nr. -Z -XXX-, deschis la Trezoreria
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli de judecată către partea civilă, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 1385/P/2008, înregistrat la data de 28.11.2008, sub nr. dosar 3040/252, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că în după amiaza zilei de 03.07.2008, inculpatul conducea autoutilitara marca Renault cu nr. -, pe strada - din L, îndreptându-se spre D, iar în aproprierea Km 3, într-o curbă la stânga, a pierdut controlul volanului datorită vitezei ( 75 km/) intrând în șanțul din dreapta drumului. Întrucât crengile arbuștilor de pe marginea drumului loveau parbrizul, inculpatul nu a observat că pe acostament se deplasau numiții și soția acestuia, care avea în brațe pe fiica sa, lovind-o pe aceasta din urmă cu partea față a autovehiculului, în timp ce încerca să reintre pe carosabil. În urma impactului, numiții și fiica acesteia, (în vârstă de 3 ani) au decedat.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară auto, concluzia expertului fiind în sensul că accidentul de circulație s-a produs din vina inculpatului care a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1 și art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, iar victima accidentului, nu a respectat prevederile art. 72 alin. 1 din actul normativ sus menționat.
Această stare de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare, certificate constatatoare ale decesului, raportul de inspecție tehnică, notă de constatare, raportul de expertiză tehnică judiciară, declarațiile martorilor și, declarațiile părții vătămate și fișă cazier judiciar.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei (fila 27) și martorii, și, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 44-48.
De asemenea, s-au depus la dosar de către partea civilă chitanțe și facturi fiscale în dovedirea pretențiilor civile (fila 15-19), iar inculpatul a depus la dosar caracterizare de la locul de muncă și adeverință venituri (fila 49-50).
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 03.07.2008, inculpatul circula cu autoutilitara marca Renault, cu nr. -, pe ruta T-D, având ca pasageri pe bancheta din față dreapta, pe martorii și. În jurul orelor 16.25, ajungând pe strada - din Municipiul L, în aproprierea Km 3, într-o curbă ușoară cu viraj spre stânga, circulând cu o viteză de 75 Km/, inculpatul a pierdut controlul volanului și a ieșit de pe carosabil, pe partea dreapta parcurgând aproximativ 16 pe acostamentul din asfalt, nisip și iarbă, iar apoi a continuat să ruleze cu roțile din dreapta prin șanț, oprindu-se într-un cap de pod, aflat în fața imobilului cu nr. 18, pe care l-a lovit cu partea dreaptă a vehiculului. În timpul rulării prin șanț, autoutilitara a lovit cu partea superioară dreapta a caroseriei un indicator de circulație, iar apoi cu partea față pe, ce ducea în brațe pe fiica sa, care, în acel moment, se deplasa alături de soțul său, pe acostamentul din dreapta drumului, în direcția lor de mers, pe partea dinspre șanț. În urma accidentului, numita și fiica acesteia, au decedat, moartea acestora fiind una violentă, datorându-se leziunilor suferite în urma accidentului rutier, conform certificatului medical, constatator al decesului, nr. 32/04.07.2008 și nr. 33/04.07.2008 (fila 29, 33).
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, nr. 603/A din 21.07.2008 (fila 24), s-a reținut că, la momentul producerii accidentului, conducătorul auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului (fila 3), s-a reținut că pe carosabil nu au fost identificate urme de frânare sau de derapaj, aspect ce rezultă și din declarație inculpatului care nu poate justifica din ce cauze a părăsit carosabilul, că nu a încercat să frâneze sau să revină pe sensul său de mers.
Deși s-a susținut de către inculpat că în momentul în care a părăsit carosabilul, vizibilitatea i-a fost obturată de crengile ce îi loveau parbrizul, aceste susțineri ale inculpatului nu au fost reținute de instanță fiind contrazise de planșele foto de la locul accidentului (fila 9-19), 54-56), precum și de concluziile raportului de expertiză tehnică, prin care se menționează că doar pe o distanță de 10 metri, parbrizul a fost lovit în partea dreaptă, de crengile laterale ale arbustului, autoutilitara parcurgând o distanță de 65 de la locul părăsirii carosabilului și până la oprire, arbustul fiind poziționat înainte de semnul de circulație lovit de autoutilitară.
Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a stabilit că autoutilitara condusă se către inculpat se deplasa cu o viteză de 75 Km/ anterior producerii accidentului și că, în manevrarea autoutilitarei, astfel cum a rezultat din declarațiile inculpatului, nu s-au manifestat aspecte care să fie cauzate de vreo defecțiune tehnică. Totodată, s-a precizat că accidentul putea fi evitat dacă autoutilitara își păstra direcția de mers pe partea carosabilă, inculpatul încălcând prevederile art. 49 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002, prin aceea că a circulat cu o viteză de aproximativ 75 Km/, depășind viteza maximă admisă în localitate, care este de 50 Km/, și a părăsit carosabilul, deși, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 "vehiculele trebuie conduse pe partea dreaptă a drumului public, în sensul de circulație".
Vinovăția inculpatului în forma culpei a fost apreciată de către prima instanță că reiese din declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii comise, recunoaștere care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, schițe de la locul accidentului și planșe foto, certificate constatatoare ale decesului victimelor, raportul de inspecție tehnică, notă de constatare, raport de expertiză judiciară și declarațiile martorilor audiați în cauză.
În raport de toate probele administrate în cauză, prima instanță a considerat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, iar fapta inculpatului, care, în data de 03.07.2008, în timp ce conducea autoutilitara marca Renault, cu nr. -, pe strada - din L, din direcția L-D, a surprins și accidentat mortal pe numitele și, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. 2 cu referire la alin. 5 Cod penal.
Prima instanță a apreciat că, deși prin răspunsul la obiecțiuni (fila 58), expertul a stabilit că victima a încălcat prevederile art. 72 alin. 1 din OUG 195/2002, deoarece se deplasa pe acostamentul din dreapta drumului, iar articolul menționat mai sus, prevede obligativitatea pietonilor de a se deplasa pe acostamentul din stânga drumului, în direcția lor de mers sau pe partea a carosabilului cât mai aproape de marginea drumului dacă acostamentul lipsește, cu toate acestea, nu se poate reține și culpa concurentă a victimei în producerea accidentului de circulație întrucât, în speță, trebuie făcută elementara distincție între cauze și condiții, cu alte cuvinte contribuția celor doi nu a fost echivalentă și concurentă.
Astfel prima instanță a reținut că, în timp ce cauza accidentului de circulație soldat cu moartea celor două victime o constituie conducerea de către inculpat a autoutilitarei în condiții improprii, cu viteză peste limita legală admisă și părăsirea carosabilului, atitudinea victimei de a se deplasa pe acostament, chiar dacă în aceeași direcție cu autoutilitara condusă de către inculpat, nu a reprezentat un obstacol pentru circulația rutieră și nu constituie o condiție care să fi concurat la producerea accidentului.
Prin urmare, judecătoria a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, reținând că accidentul a fost produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Pentru o justă individualizare a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Astfel, s-a reținut că, deși infracțiunea este săvârșită din culpă, are un pericol social concret ridicat, întrucât a produs o urmare ireparabilă (pierderea a două vieți omenești), că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are loc de muncă și este integrat în societate (conform caracterizării de la dosar), a manifestat disponibilitate pentru repararea prejudiciului încercat de părțile civile, a fost cooperant și a recunoscut săvârșirea faptei.
În raport de toate aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani, apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv, prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal. Totodată, instanța a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a-c Cod penal,
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 86/1 Cod penal conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani sau amendă, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
S-a apreciat, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârșii infracțiuni.
Prima instanță a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, întrucât condamnarea prin prezenta sentință este de 3 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate, astfel încât în baza art. 86/1 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86/2 Cod penal, iar în baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare astfel stabilit, l-a obligat pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în datele 10 aprilie, 10 septembrie și 10 decembrie ale fiecărui an, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86/3 alin. 3 lit. d Cod penal, pe durata termenului de încercare i s-a impus inculpatului obligația de a nu mai conduce nici un vehicul.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că părțile vătămate și s-au constituit părți civile în cauză fiecare cu suma de 155.000 Euro, care constau în 150.000 Euro daune morale și 5.000 Euro daune materiale.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate și dispozițiile art. 998-999 Cod civil, conform cărora: "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara", acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin imprudența sa, prima instanță a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, implicarea în comiterea acesteia a inculpatului, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste elemente.
Cu privire la daunele materiale solicitate de părțile civile, s-a reținut că acestea nu au fost dovedite decât în parte și cum acțiunea civilă, chiar promovată în procesul penal, rămâne supusă regulilor civile, în lipsa unor probe concludente propuse de către părțile civile pentru dovedirea integrală a daunelor materiale solicitate așa cum impune dispozițiile art. 1169 Cod civil, instanța nu a putut admite acțiunea civilă "de plano" în totalitate, așa cum au solicitat părțile civile, întrucât nu ar fi de conceput obligarea unei persoane la repararea unui prejudiciu mai mare decât cel corespunzător celui efectiv produs.
Astfel, chiar dacă părțile civile nu au prezentat documente justificative pentru fiecare cheltuială în parte, date fiind momentele de maximă tristețe, când s-au efectuat aceste cheltuieli, instanța a apreciat ca dovedite cheltuielile făcute de aceștia pentru înmormântarea și comemorarea victimelor dispărute intempestiv, pentru suma rezonabilă de 5.000 Euro, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 15-19 dosar, coroborate cu declarațiile concordante ale martorilor, și, care atestă faptul că părțile civile au suportat cheltuielile de înmormântare și cele aferente datinilor creștine de pomenire, care au fost făcute la perioadele de timp rituale de 3 zile, 9 zile, 6 săptămâni și 6 luni, că la aceste mese de pomenire au participat în medie 50 persoane și s-a servit un meniu bogat și variat.
Prima instanță a apreciat că, în ce privește cererea privind despăgubirile pentru daune morale, părțile civile fiind părinți și respectiv soțul și bunicul victimelor, au suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, respectiv traume psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și provocate prin moartea unor ființe dragi lor, dată fiind și vârsta acestora, însă solicitările părților civile sunt exagerate chiar și în condițiile în care pierderea încercată este irecuperabilă.
Astfel, s-a considerat că suma de 200.000 lei daune morale pentru fiecare parte civilă reprezintă o sumă echitabilă și constituie o satisfacție morală rezonabilă pentru aceștia, sens în care, în baza art. 14 alin. 5 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat la 200.000 lei daune morale și 2.500 Euro daune materiale sau echivalentul în lei, la data efectuării plății, către fiecare parte civilă.
Cu privire la modalitatea de achitare a despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatului, s-a reținut că la momentul producerii accidentului, 03.07.2008, autoturismul condus de către inculpat avea încheiată asigurare de răspundere civilă auto, fiind valabilă de la data de 25.04.2008 la data de 24.10.2008 (fila 20). Reținând că evenimentul este asigurat prin prisma poliței de asigurare sus amintite, potrivit disp. art. 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, s-a dispus ca societatea de asigurare SC " ASIGURĂRI" SA, să răspundă în limitele contractului de asigurare.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul și părțile civile și, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29.05.2009 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul a criticat sentința apelată pentru netemeinicie în ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciind că prima instanță a acordat părților civile despăgubiri civile și daune morale într-un cuantum exagerat, care ar reprezenta un mijloc de îmbogățire a părților civile, în condițiile în care apreciază ca fiind de necuantificat suferința produsă acestora de către inculpat, prin fapta sa.
Părțile civile au criticat sentința apelată tot pentru netemeinicie, atât în ceea ce privește soluția pronunțată pe latură penală, cât și în ce privește latura civilă a procesului penal. Astfel, s-a apreciat că prima instanță a dat dovadă de clemență față de inculpat, considerându-se că atât pedeapsa aplicată acestuia, cât și modul de individualizare a executării acesteia nu corespund gravității faptei săvârșite de către inculpat, iar suspendarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a pedepsei principale este de natură a favoriza posibilitatea ca inculpatul să obțină permisul de conducere.
S-a formulat și o critică de nelegalitate a sentinței apelate, în sensul că prima instanță nu a aplicat dispozițiile art. 178 alin. 5 Cod penal și nici nu a motivat înlăturarea aplicării acestora. Totodată, s-a precizat de către părțile civile apelante că în cauză se impunea condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de ucidere din culpă în concurs real.
Cu privire la latura civilă a cauzei, părțile civile au considerat că în mod nejustificat prima instanță a redus cuantumul daunelor morale și al despăgubirilor civile solicitate, în condițiile în care acestea au fost dovedite parțial cu înscrisuri și completate cu martori.
Părțile civile au solicitat ca instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor art. 36 și 37 din Normele emise de Comisia de supraveghere a asigurărilor, în sensul obligării asiguratorului la plata despăgubirilor în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în condițiile în care asiguratorul, în limitele legale, are posibilitatea achitării acestora.
Prin decizia penală nr. 256/A/16.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și de părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 163/30.04.2009 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosar -.
Inculpatul apelant și părțile civile au fost obligate să achite în favoarea statului suma de 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt pe baza probatoriului administrat nemijlocit în fața instanței, dar și a probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Vinovăția inculpatului a rezultat din ansamblul probator de mai sus și a fost recunoscută de acesta. În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect dozată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal privitoare la modul de individualizarea a pedepsei.
În ce privește critica formulată de părțile civile cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, respectiv fără a se lua în considerare disp. art. 178 alin. 5 Cod penal, care prevăd posibilitatea majorării maximului pedepsei, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată. Legea prevede pentru ipoteza săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă în modalitatea prevăzută de art. 178 alin. 5 Cod penal, posibilitatea majorării limitei maxime a pedepsei. Aplicarea acestei majorări este o vocație a instanței de judecată, în situația în care apreciază că maximul pedepsei stabilit pentru infracțiunea cadru nu este îndestulător. Or, în speță nu este cazul a se face aplicarea acestui cuantum, în condițiile în care instanța s-a oprit la o pedeapsă orientată spre minim. Instanța de apel a apreciat că, față de împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, de persoana inculpatului, o pedeapsă de 3 ani închisoare ce urmează a fi executată în modalitatea suspendării sub supraveghere, este îndestulătoare. Pe de altă parte, instanța de fond nu avea obligația de a motiva faptul că nu face aplicarea acestei majorări, acest aspect ținând de individualizarea pedepsei, iar judecătoria a făcut referire, în considerentele sale, la criteriile avute în vedere la stabilirea pedepsei.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, arătând că daunele morale acordate sunt exagerate. Instanța de apel a opinat că în mod corect prima instanță a apreciat ca evenimentul rutier petrecut a avut un impact psihologic enorm asupra ambelor părți vătămate, care si-au pierdut cu același prilej două persoane foarte apropiate și la vârste fragede, considerent pentru care nu a cenzurat aceste despăgubiri.
În ce privește daunele materiale acordate, de asemenea, judecătoria a apreciat corect că suma de 5000 Euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare, se cuvine ambelor părți civile, fiind vorba de un singur astfel de eveniment, dar și prin raportare la înscrisurile de la dosar, care probează existența acestei sume.
În ce privește solicitarea părții civile de a se dispune obligarea asigurătorului de a achita despăgubirile în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii rămasă definitivă, cu obligarea acestuia la penalități, instanța de apel, de asemenea, a apreciat-o ca neîntemeiată, nefăcând obiectul acțiunii civile în cadrul procesului penal. Prin sentința de față, asigurătorul a fost obligat la plata în limitele legale și contractuale, iar prevederile cu privire la executarea obligațiilor contractuale derivă din contractul de asigurare sau regulile cu privire la executarea civilă.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris.
La termenul de judecată din data de 18.02.2010 inculpatul a declarat în fața instanței că își retrage recursul formulat împotriva deciziei penale nr. 256/A/16.11.2009 a Tribunalului Timiș, luându-i-se o declarație în acest sens, iar Curtea văzând actul de voință al inculpatului recurent, și față de dispozițiile art. 3854alin. 2 rap. la art. 369.C.P.P. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 3854alin. 2 rap. la art. 369.C.P.P. ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 256/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./01.03.2010
Tehnored./2 ex./01.03.2010
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 183/
Ședința publică din 18 februarie 2010
În temeiul art. 3854alin. 2 rap. la art. 369.C.P.P. ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 256/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan, Anca Nacu
