Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 21/R-MF
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței penale nr.130/F din 17.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pentru recurentul intimat, avocat din oficiu, în baza delegației nr.40/2009, emisă de Baroul Argeș, lipsă fiind intimata petentă -.
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 alin.1 Cod procedură penală. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul recurentului intimat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora, punând în discuție și cererea formulată în scris de petentă, prin care precizează că s-a împăcat cu intimatul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că prin sentința penală nr.130 din 17.09.2008 a Tribunalului Vâlcea, s-a admis plângerea formulată de petentă, împotriva rezoluției nr.961/II/2/2008 din 17.07.2008, dată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr.102/P/2008, s-a desființat rezoluția și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, în vederea redeschiderii urmăririi penale. Nu s-a pronunțat în nici un mod asupra soluției adoptată în dos.102/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, care a fost soluționat printr-o altă rezoluție și nu prin rezoluția desființată, prin care în baza art.278 s C.P.P.-a soluționat plângerea împotriva soluției. Apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică și pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii și trimiterea dosarului la TRIBUNALUL VÂLCEA, pentru a se soluționa plângerea împotriva soluției adoptată în dos. nr. 102/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
În ceea ce privește recursul declarat de intimat pune concluzii de admitere. Cu privire la cererea formulată în scris de intimată, lasă la aprecierea instanței.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul intimat, solicită admiterea recursului pentru aceleași motive invocate de reprezentantul parchetului. Cu privire la cererea formulată în scris de petentă, arată că aceasta a dorit să aducă la cunoștință faptul că s-a împăcat cu intimatul.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.130/F din 17 septembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, s-a dmis plângerea formulată de petenta, domiciliată în comuna, sat, județul V, prin reprezentant legal -, împotriva rezoluției nr. 961/II/2/2008 din 17 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr. 102/P/2008, s-a desființat rezoluția și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Rezoluția nr.102/P/2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, sub aspectul infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.197 alin.3 Cod penal, reținându-se că nu există probe că intimatul ar fi săvârșit fapta, prezența sa la domiciliul persoanei vătămate fiind justificată, că nu s-a stabilit vreo leziune care să ateste acte de violență exercitate asupra părții vătămate și că, datorită vârstei și unei intervenții chirurgicale, intimatul nu are capacitatea de a întreține acte sexuale.
Împotriva rezoluției a formulat plângere reprezentantul minorei, arătând că în mod greșit s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, fără a se administra toate probele, că având în vedere vârsta și mediul în care locuiește minora nu putea inventa o astfel de situație, astfel că se impune completarea cercetărilor.
Instanța a reținut că, la data de 21.03.2008, numita - a formulat o plângere, în sensul că la 20.03.2008, vecinul său a pătruns, în lipsa ei, în locuința acesteia, unde a agresat sexual pe minora în vârstă de 7 ani. În declarația luată cu această ocazie, a arătat că minora i-a relatat că a intrat în casă, i-a cerut să își dea jos pantalonii și lenjeria intimă, apoi și el a făcut același lucru, a întins-o pe pat și a atins-o cu penisul fără a reuși intromisiunea.
În declarațiile sale din data de 21 martie 2008, intimatul a recunoscut și a descris în amănunt săvârșirea faptei, exact în același mod în care au făcut-o partea vătămată și reprezentanta legală a acesteia, motivând că era în stare de ebrietate și nu a mai gândit. Ulterior, în declarația din 17 aprilie 2008, dată în fața procurorului, a revenit asupra declarației arătând că declarațiile anterioare nu corespund adevărului și că a fost bătut de lucrătorii de poliție pentru a semna declarațiile respective.
În ce privește susținerea că ar fi fost bătut pentru a semna declarațiile, cel puțin în ce privește prima declarație de la fila 12 dosarului, aceasta a fost dată în fața unui martor asistent, fiind deci greu de crezut că ar fi putut fi forțat prin violență să semneze declarația. De altfel, organul de urmărire penală nu a audiat pe martorul asistent pentru a stabili condițiile în care s-a luat această declarație.
Chiar martorul, fiul făptuitorului, infirmă justificările acestuia, arătând că în casă existau ace de cusut de toate mărimile și că nu consideră că acesta era un motiv pentru care făptuitorul s-ar fi deplasat la locuința lui -, că acesta era în stare de ebrietate și că, alertați fiind de bunica minorei, în prezența sa, făptuitorul a precizat că găsind-o pe minoră în casă "s-a jucat puțin cu ea". Având în vedere că cele două declarații în care făptuitorul intimat a recunoscut săvârșirea faptei, se coroborează pe deplin cu celelalte declarații ale persoanelor audiate în cauză, în mod greșit parchetul și-a întemeiat soluția numai pe declarația în care intimatul a negat că ar fi săvârșit fapta.
Constatările medico legale, a apreciat instanța de fond, nu pot duce la concluzia că făptuitorul este nevinovat întrucât din modul în care a fost descrisă săvârșirea faptei, atât de minoră, cât și de făptuitor, este evident că aceasta nu putea prezenta nici leziuni ca urmare a unor violențe și nici leziuni specifice unui raport sexual.
De asemenea, este discutabilă și încadrarea juridică dată faptei, aceea de tentativă la infracțiunea de viol, cât timp art.197 Cod penal, în actuala sa modificare, incriminează ca viol în formă consumată, " actul sexual de orice natură", și nu " raportul sexual " ca în reglementarea anterioară când, într-adevăr, pentru consumarea infracțiunii, era necesar să se realizeze intromisiunea.
Față de cele expuse, plângerea a fost admisă și desființată rezoluția, cu consecința trimiterii cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând, să se stabilească modul cum s-a obținut prima declarație a făptuitorului, prin audierea martorului asistent, să se reaudieze părțile și martorii pentru a se stabili pe cât posibil timpul scurs din momentul în care făptuitorul s-a întâlnit cu bunica minorei - și până în momentul când s-a deplasat la locuința acesteia și să se adopte apoi o soluție după coroborarea tuturor acestor elemente.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și intimatul.
Parchetul a motivat recursul în sensul că soluția instanței de fond s-a întemeiat doar pe declarația pe care intimatul a dat-o inițial în cauză, neținând seama că la acel moment acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar declarațiile minorei au fost sugerate de către bunica acesteia. In motivul oral de recurs, procurorul a arătat că soluția este nelegală și față de împrejurarea că instanța de fond a desființat rezoluția nr.961/II/2/2008 din 17 iulie 2008, deși, prin aceasta se respinsese de către primul procuror plângerea împotriva rezoluției parchetului, nepronunțându-se în ceea ce privește soluția de netrimitere în judecată, care este, în fapt, rezoluția nr.102/P/2008 din 20 iunie 2008.
Intimatul nu și-a motivat în scris recursul, dar în susținerile orale a solicitat admiterea acestuia pentru motivul invocat de către parchet, în sensul nepronunțării instanței de fond asupra rezoluției de netrimitere în judecată.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt fondate și urmează a fi admise, iar prin rejudecarea plângerii se va desființa și rezoluția nr.102/P/2008 din 20 iunie 2008 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, pentru considerentele care urmează:
Partea vătămată, prin reprezentant legal, a formulat plângere la data de 4 august 2008, împotriva soluției "date în dosarul nr.102/P/2008 și a rezoluției din 17 iulie 2008 - dosar nr.961/II/2/2008". Se observă, deci, că partea vătămată a avut în vedere atât rezoluția prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, cât și rezoluția primului-procuror adjunct de respingere a plângerii formulată pe cale ierarhică, conform art.278 Cod pr.penală.
Soluționând cauza în temeiul art.278/1 alin.8 Cod pr.penală, prima instanță a admis plângerea doar împotriva rezoluției nr.961/II/2/2008 din 17 iulie 2008 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, fără a se pronunța asupra rezoluției nr.102/P/2008 din 20 iunie 2008, care era în fapt supusă controlului judecătorului, aceasta conținând soluția de netrimitere în judecată.
Art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, prevede că sunt supuse casării hotărârile judecătorești în cazul în care instanța nu s-a pronunțat, printre altele, asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Deși art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, prevede că acest caz de casare atrage rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, curtea constată că, față de împrejurarea că hotărârea primei instanțe nu poate fi atacată cu apel, în cauză este aplicabilă litera d) a textului menționat, care impune rejudecarea de către instanța de recurs, în cazurile prevăzute la art.385/6 alin.3 Cod pr.penală. Curtea consideră că nepronunțarea asupra unei cereri a părții vătămate, neconstituind o nulitate absolută în sensul art.197 alin.2 Cod pr.penală (care să nu permită refacerea actului de către instanța de recurs), poate fi îndreptată de către instanța de control judiciar.
Pentru a rejudeca, curtea a făcut o analiză a actelor de urmărire penală și a celor administrate în fața instanței de fond și a constatat că prima instanță a făcut un raționament corect atunci când a apreciat că în cauză s-ar impune redeschiderea urmăririi penale și completarea cercetărilor față de învinuitul, pentru motivele arătate prin sentință.
Mai mult, curtea constată că cercetarea penală sumară s-a răsfrânt și asupra modului în care s-a efectuat expertiza medico-legală psihiatrică, care a presupus doar conducerea învinuitului într-o singură zi în fața comisiei medico-legale de specialitate, deși în orice cauză penală expertiza medico-legală psihiatrică poate fi valorificată ca probă, doar dacă aceasta se realizează în condiții de internare, conform art.117 alin.2 Cod pr.penală, care prevede că "expertiza se efectuează în instituții sanitare de specialitate, iar în vederea efectuării expertizei organul de cercetare penalădispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar".
Acest tip de examinare se impune cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că învinuitul, în vârstă de 73 de ani, ar mai fi săvârșit o activitate de același gen asupra aceleiași fetițe în vârstă de 7 ani, persistența în acte pedofile, neavând nici o legătură cu posibilitatea obiectivă de a întreține relații sexuale, ba chiar poate fi determinată de această imposibilitate.
Examinarea complexă a învinuitului, inclusiv prin aplicarea unor teste psihologice de către un psiholog clinician, în sensul investigării tendințelor agresive sau spre aberații sexuale este și în interesul acestuia, deoarece numai cunoscându-se dacă acesta suferă de vreo tulburare psihică, poate fi ajutat să se trateze corespunzător.
Nici pentru realizarea în materialitatea ei a unei acțiuni cu organul sexual al învinuitului sau asupra organului sexual al părții vătămate și nici pentru încadrarea juridică a faptei nu este relevant faptul că învinuitul ar mai fi sau nu capabil să obțină erecții, deoarece infracțiunea de viol incriminează restrângerea libertății sexuale a persoanei, prin mai multe tipuri de acțiuni, nu doar prin introducerea penisului în vagin, așa cum era incriminarea anterior modificării prin nr.OUG89/2001. părții vătămate subzistă chiar și în lipsa unui raport sexual, deci valoarea ocrotită de lege prin incriminarea acestei infracțiuni a fost atinsă în mod grav.
Motivul scris de recurs al parchetului, ce viza netemeinicia sentinței, deoarece se baza pe o declarație presupus a fi dată de către intimat în stare de ebrietate, nu este fondat, deoarece nici măcar membrii familiei acestuia nu au declarat că învinuitul s-ar fi aflat într-o asemenea stare de îmbibație alcoolică, încât să nu fi putut da declarația menționată.
In consecință, considerând corectă soluția de trimitere a cauzei la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale curtea, în baza disp. art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, admițând recursurile Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și al intimatului, va desființa în parte sentința și, rejudecând, va desființa și rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, nr.102/P/2008 din 20 iunie 2008, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Văzând și prevederile art. 192 alin.3 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de intimatul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței penale nr.130/F din 17.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează în parte sentința menționată și, rejudecând, desființează și rezoluția nr.102/P/2008 din 20 iunie 2008 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-/Tehnored.
Ex.4/21 ianuarie 2009
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
