Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 17/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 17/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Marius Andreescu
Judecător: - -
Grefier:- -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în D, str. - -, -.D,.2,.9, județul V, împotriva deciziei penale nr. 150/A din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației nr. 1113/2008, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet Individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere inculpatului că are dreptul de a da sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Recurentul inculpat arată că nu înțelege să dea nici o declarație.
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și pe fond achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap, la art.10 lit.d Cod procedură penală sau art.10 lit.1Cod procedură penală, ținându-se seama de circumstanțele personale și cele reale ale inculpatului. Apreciază că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Partea vătămată nu a suferit nici o leziune, iar inculpatul a părăsit locul faptei după ce a discutat cu aceasta și s-a asigurat că nu a pățit nimic. Nu se poate reține că inculpatul ar fi încercat să influențeze declarațiile martorilor. Având în vedere declarațiile martorilor, aceștia relatează că nu au avut nici o discuție prealabilă cu inculpatul cu privire la modul cum să dea declarații.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a determinat pe cele două martore să facă afirmații necorespunzătoare adevărului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită să fie achitat.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.117 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, în baza art.25 rap. la art.260 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 30 iunie 1951, în comuna, județul V, domiciliat în municipiul D, str.- -, -.D,.2,.9, județul V, cu reședința în comuna, satul de, județul V, pensionar, fără antecedente penale, CNP: -, la 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal, cu excepția lit.d și
În baza art.81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În baza art.359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.71 alin.4 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev. de art.71 alin.1 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, iar în baza art.191 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani nr.116/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 Cod penal.
Totodată, s-a dispus, în baza art.249, art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.1Cod pr.penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor, pentru infracțiunea prev. de art.260 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal, și, pentru infracțiunea prev. de art.260 Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal și art.75 lit.a Cod penal, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 600 și respectiv 300 lei.
Potrivit art.30 Cod pr. penală, a fost disjunsă cauza privind pe învinuitul, pentru infracțiunea prev. de art.260 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal.
Din conținutul rechizitoriului, rezultă că Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr.438/P/2006 din 29 iunie 2006, trimis în judecată pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.81 alin.2 și art.82 alin.1 din nr.OUG195/2002, reținându-se că în data de 1 aprilie 2006, în jurul orei 830, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe strada - -, a acroșat-o cu oglinda exterioară retrovizoare pe, după care și-a continuat deplasarea cca. 100, a oprit, s-a uitat la geamul oglinzii ce se spărsese, fără a discuta cu victima, ulterior schimbând geamul și consumând băuturi alcoolice, la data depistării prezentând o alcoolemie de 1,30 g/.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a fost nesincer, nerecunoscând comiterea infracțiunilor și a încercat să influențeze declarația părții vătămate, a surorii acesteia și a tatălui celor două fete, scriind un bilețel cu ceea ce aceștia urmau să declare la organele de cercetare penală.
La organele de cercetare penală, cele două fete au declarat în mod corect modalitatea producerii accidentului, faptul că inculpatul a părăsit locul comiterii faptei fără a sta de vorbă cu ele însă, ca urmare a presiunilor exercitate de către inculpat, la termenul din 21 octombrie 2006, acestea au precizat că inculpatul a oprit mașina, le-a făcut semn și le-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva, iar la răspunsul lor negativ și-a continuat drumul.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că a luat legătura numai cu tatăl celor două fete și a scris biletul pentru acesta și nu cu intenția de a fi dat martorelor.
Pe baza acestor declarații, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1Cod pr. penală și art.181Cod penal, rap. la art.91 Cod penal, inculpatul a fost achitat și sancționat administrativ cu 600 lei, pentru infracțiunea prev. de art.81 alin.1 din nr.OUG195/2002 și cu mustrare pentru infracțiunea prev. de art.82 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Fiind audiate în cauza de față, și au declarat, că în ziua în care urma să fie audiate ca martore, fiind și cu tatăl lor, s-au întâlnit cu inculpatul care le-a spus și a insistat să schimbe declarațiile pentru a-l ajuta, astfel că în instanță, intimidându-se, nu au mai menținut cele declarate la poliție. De asemenea, a arătat că a auzit pe inculpat de mai multe ori discutând cu tatăl său, anterior termenelor de judecată, ca atunci când vor fi audiate să-și schimbe declarațiile.
Faptul că inculpatul a insistat ca cele două să schimbe declarațiile în instanță în favoarea sa, a statuat instanța de fond, este confirmat și de martorele și.
Având în vedere probele administrate în cauză instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele în care a fost săvârșită, urmările produse, faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar și că nu are antecedente penale, astfel că s-a orientat spre o pedeapsă al cărei cuantum să atingă scopul sancționator, preventiv și educativ.
În temeiul art. 71 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal, cu excepția lit.d și
Ținând cont de pedeapsa aplicată, de faptul că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia astfel că, în baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 3 ani, potrivit art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod pr. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă.
Potrivit art.71 alin.4 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art.71 alin.1 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel inculpatul. Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.150/A din 22 octombrie 2008, respins apelul formulat de apelantul - inculpatul, ca nefondat, obligându-l pe acesta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit art. 260 alin. 1 Cod penal, "Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani".
Conform art. 25 od penal, " este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală".
Pentru existența instigării la infracțiunea de mărturie mincinoasă se cer întrunite anumite condiții: existența legăturii subiective între instigator și instigat, prin care primul cere ultimului săvârșirea unei infracțiuni. În speță, există probe din care rezultă că inculpatul a instigat pe cele două martore să-și schimbe declarațiile date la poliție, consemnând ceea ce trebuie să declare în fața instanței pe un bilet, fapt ceea ce au și făcut cele două martore.
Autorul instigării săvârșește această infracțiune pentru a îndeplini un scop determinat. În speță, inculpatul a săvârșit infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă în scopul vădit de a fi achitat de instanță pentru infracțiunile la regimul circulației. . de a săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă trebuie să fie urmat de executare. În cauză, se poate constata, a reținut tribunalul, că cele două martore au declarat cele scrise de inculpat în scopul descris mai sus, respectiv, de a nu fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de circulație.
Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține în favoarea inculpatului lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, acestea subzistând conform celor expuse mai sus, apelul întemeiat pe aplicarea art. 10 lit. d Cod pr.penală, fiind nefondat.
Dat fiind faptul că mărturia mincinoasă ca și instigarea la asemenea infracțiune face parte din categoria infracțiunilor care aduc atingere înfăptuirii justiției, gradul de pericol social este stabilit de legiuitor, obiectul juridic specific fiind reprezentant de acele relații sociale care presupun buna-credință a martorilor în sinceritatea declarațiilor date de aceștia în fața organelor judiciare, nu a fost primit nici motivul achitării inculpatului pe lipsa pericolului social al fapte.
Prin urmare, tribunalul a reținut că nu se poate dispune achitarea inculpatului pe temeiul art. 10 lit.1Cod pr.penală și înlocuirea pedepsei aplicate cu o sancțiune cu caracter administrativ, deoarece se aduce atingere relațiilor sociale care presupun buna-credință în înfăptuirea justiției, prin declarații de martori oneste.
Pe cale de consecință, față de cele ce preced și în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr.penală, tribunalul a respins apelul declarat de inculpat ca nefundat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând desființarea ambelor hotărâri și, pe fond, achitarea sa în baza art.10 lit.d sau art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, deoarece partea vătămată din dosarul nr-, nu a suferit nici o vătămare, iar la acest moment fapta de părăsire a locului accidentului nici nu ar mai fi incriminată în lipsa unui număr minim de 10 zile îngrijiri medicale, pentru persoana vătămată în accident.
S-a solicitat să se țină seama și de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că inculpatul a fost polițist, are caracterizări pozitive, nu a încercat să influențeze declarațiile martorilor sau ale părții vătămate, iar dacă s-ar reține totuși vreo influență, atunci fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
In dosarul penal nr-, inculpatul din prezenta cauză a fost judecat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.81 alin.1 și 82 alin.1 din nr.OUG195/2002, aplicându-i-se o sancțiune administrativă, urmare achitării în baza art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, rap. la art.18/1 Cod penal.
S-a reținut că în dimineața zilei de 1 aprilie 2006, conducând autoturismul în municipiul D, a acroșat cu oglinda laterală pe partea vătămată, dar că, după 50. a oprit mașina, interesându-se dacă aceasta avea leziuni și, după ce a fost asigurat că nu a pățit nimic, și-a continuat drumul fără a anunța organele de poliție, consumând apoi băuturi alcoolice. Astfel, la momentul la care partea vătămată a acuzat dureri și s-a prezentat la spital, inculpatul a fost depistat ca având o alcoolemie peste limita legală.
Soluția a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate, a sorei acesteia și a tatălui ei care au susținut în fața instanței că inculpatul, după lovirea cu oglinda retrovizoare, a oprit mașina și s-a asigurat că nu are leziuni, iar biletul de la fila 42 din dosarul de urmărire penală, în care inculpatul a scris ceea ce urma să declare persoana vătămată, ar fi fost dat tatălui fetelor, la cererea acestuia.
Din conținutul acestui bilet, rezultă că inculpatul a scris practic un text al unei declarații pe care urma să o dea ulterior partea vătămată, în sensul că aceasta de fapt s-a dezechilibrat în timp ce încerca să-și ridice mai sus rucsacul pe care-l avea în spinare și că a făcut un pas în stânga (pe carosabil), fiind astfel atinsă cu oglinda autoturismului respectiv, dar că șoferul a oprit mașina și s-a oferit să o conducă la spital.
In cursul urmăririi penale desfășurate în prezenta cauză, s-a dovedit că inculpatul s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate și i-a cerut acesteia să-și schimbe declarația, iar biletul menționat anterior este, sub aspectul conținutului, relevant pentru instigarea la mărturie mincinoasă.
Dat fiind că activitatea inculpatului s-a realizat în momentul în care a făcut aceste demersuri, iar declarațiile persoanei vătămate și a rudelor acesteia au fost, într-adevăr, schimbate urmare acestei intervenții, împrejurările în legătură cu care s-au făcut declarațiile mincinoase fiind esențiale pentru cauza în care inculpatul a fost achitat, nu poate fi primită apărarea inculpatului ce vizează achitarea sa în temeiul art.10 lit.d) Cod pr.penală.
Declarațiilor celor două martore au fost considerate mincinoase printr-o dispoziție distinctă din rechizitoriu, prin care au fost scoase de sub urmărire penală învinuitele și în baza art.18/1 Cod penal, iar până la acest moment nu s-a făcut dovada desființării soluției procurorului.
Activitatea inculpatului de a altera aflarea adevărului a avut rezultate și a pus în primejdie relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, într-un proces penal ce s-a încheiat prin hotărâre definitivă. Chiar dacă ulterior cursul procesului s-ar fi putut, eventual, schimba, datorită unui recurs în interesul legii, acesta nu are efecte pentru cauzele deja judecate. Pentru existența infracțiunii prezente, esențial este ca martorii să-și fi schimbat declarația, nu și pronunțarea unei soluții contrare celei ce s-ar fi dat fără ca acele declarații să fi fost schimbate. Cu alte cuvinte, indiferent de achitarea sau condamnarea inculpatului pentru respectivele infracțiuni rutiere, relevanță are instigarea la mărturie mincinoasă în acea cauză
Considerând că instigarea la mărturie mincinoasă, o infracțiune împotriva înfăptuirii justiției, săvârșită tocmai de un fost lucrător de poliție și care a și condus la obținerea unei soluții favorabile inculpatului, nu poate fi apreciată ca lipsită de pericolul social prezumat de legiuitor, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 30.06.1951, în comuna, județul V, domiciliat în D, str. - -, -/1,.D,.9, județul V, CNP--, împotriva deciziei penale nr. 150/A din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
Ex.2/21 ianuarie 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Marius Andreescu
