Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 295/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul împotriva deciziei penale nr. 36/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații petenți G și, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat, instanța din oficiu pune în.discuția părților admisibilitatea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Petenții G și solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 36/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- a fost admis recursul formulat de petenții și împotriva sentinței penale nr. 376/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu, care a fost casată și trimisă cauza Judecătoriei Sibiu pentru a se pronunța pe fond, conform art. 278/1 lit. c.
C.P.P.Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 376 din data de 23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr-, s-a respins plângerea formulată de petenții G și în contradictoriu cu intimatul, împotriva ordonanței procurorului dată la data de 04.03.2008 în dosarul 743/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. au fost obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În considerentele hotărârii pronunțate de instanța de fond, s-a reținut că, prin plângerea penală înregistrată la data de 14.09.2007, în dosar 743/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, petenții G și au solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259 și art. 261.
Cod PenalÎn fapt, intimații au arătat că petentul a formulat cu rea credință o plângere penală împotriva petenților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2.Cod Penal și art. 205.Cod Penal, și în temeiul acestei plângeri petenții au fost condamnați prin sentința penală nr. 1645/29.11.2005 a Judecătoriei Sibiu pentru faptele reclamate de intimat.
Prin rezoluția din 25.02.2008 s-a dispus începerea urmăriri penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259.Cod Penal și art. 261.Cod Penal, iar ulterior prin ordonanța procurorului din 04.03.2008 s-a dispus în baza art. 2491, art. 11 lit. B și art. 10 lit. b1 C.P.P. art. 90, 91.Cod Penal, scoaterea de sub urmărire penală a intimatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. S-a reținut că intimatul a săvârșit faptele reclamate, dar având în vedere modul în care au fost comise faptele, urmarea produsă, faptul că învinuitul nu posedă antecedente penale, s-a apreciat că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru a asigura prevenția socială a acestuia.
De asemenea prin ordonanța procurorului din 10.04.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, reținându-se că acesta a susținut în mod mincinos că petenții G și l-ai agresta pe, declarație în baza căreia petenții au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2.
Cod PenalInstanța de fond analizând plângerea petenților a reținut că, din probele administrate nu rezultă că intimatul ar fi produs și ticluit probe mincinoase în sprijinul plângerii prealabile formulate împotriva celor doi petenți și nici nu ar fi încercat în vreun fel să influențeze declarațiile martorului ori a fiului său a cărui declarație a fost înlăturată ca fiind subiectivă.
În ceea ce privește infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261.Cod Penal, instanța de fond a reținut că aceasta nu este dovedită, precum și că a fost greșit reținută de procuror atâta timp cât probabil s-a bazat pe faptul că intimatul ar fi influențat pe martorul, situație în care dacă ar fi existat probe, fapta s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 25.Cod Penal raportat la art. 260.Cod Penal, respectiv instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs petenții G și, criticând sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs petenții au învederat că prin sentința penală nr. 1645/29.11.2005 pronunțată de Judecătoria Sibiu au fost condamnați la amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2.Cod Penal, condamnarea ce s-a întemeiat pe depoziția martorului, care la momentul săvârșirii faptelor era angajat cioban la intimat.
Ulterior prin ordonanța procurorului din 10.04.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, martorul a fost sancționat administrativ, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
De asemenea s-a reținut că în raport cu probele administrate rezultă că intimatul a formulat plângerea penală cu rea credință, deși cunoștea că învinuirea petenților nu corespunde realității, astfel că în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunț calomnios prevăzută de art. 259.
Cod PenalPrin fapta săvârșită petenții susțin că le-a fost lezată demnitatea având în vedere că la momentul săvârșirii faptelor aceștia dețineau funcția de viceprimar și respectiv funcționar în cadrul Primăriei Ocna.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 261.Cod Penal, recurenții au arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost dovedită în cauză deși în motivarea ordonanței procurorului din 10.04.2006 pronunțată în dosar nr. 3996/P/2005 s- reținut depoziția martorului a fost dată sub influența determinată a intimatului la care acesta era angajat.
Tribunalul Sibiu analizând sentința atacată potrivit motivelor de recurs formulate, precum și analizând sentința sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3.C.P.P. a constatat că sentința atacată este nelegală, urmând a fi casată pentru motivele de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 10 și 17.C.P.P.
Tribunalul Sibiu analizând întregul material probator administrat în cauză, prin decizia penală nr. 281/2008 a admis recursul formulat de petenții G și și a casat sentința penală nr. 376/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în baza art. 278/1 lit. c a C.P.P. admis plângerea formulată de petenții G și în contradictoriu cu intimatul și a desființat ordonanța procurorului din 04.03.2008 pronunțată în dosar nr. 743/P/2007.
Reținând, în considerentele deciziei motivate că faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de denunț calomnios prevăzute de art. 259.Cod Penal și a infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261.Cod Penal, Tribunalul pronunțând soluția în ultimul grad de jurisdicție a apreciat în vederea salvgardării principiului dublului grad de jurisdicție că încadrarea juridică potrivit pericolului social reținut și individualizarea judiciară a sancțiunilor ce se impun în cauză, să fie efectuată de instanța de fond.
Soluția se impune și din perspectiva art. 6. privind dreptul la un proces echitabil care recunoaște dreptul oricărui acuzat de a supune controlului judiciar ierarhic o hotărâre prin care s-a pronunțat o condamnare în materie penală.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a declarat recurs intimatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului intimatul a criticat hotărârea atacată, susținând că aceasta este nulă.
Recursul intimatului este inadmisibil din următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituția României revizuită prin Legea din 18 septembrie 2003, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
O hotărâre pronunțată de instanța de recurs, este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs, decizia penală nr. 36/2009 a Tribunalului Sibiu este definitivă.
Recursul inadmisibil, la fel ca și recursul tardiv, este considerat inexistent, ceea ce înseamnă că nu produce nici un efect.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. pen. instanța va respinge recursul intimatului ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare vor fi suportate de recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 36/23.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent să plătească suma de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/18.05.2009
, AL
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Dana Ghițoaica, Leontin Coraș
