Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 296/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 296/2009
Ședința publică din 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. nr. 102/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul re,curent asistat de avocat cu delegație din oficiu; partea civilă recurentă și avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul intimat lipsă fiind acesta precum și reprezentantul părții civile intimate Spitalul de Urgențe
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care partea civilă recurentă a depus la dosar înscrisuri medicale.
Instanța, față de împrejurarea că deși inculpatul recurent a fost prezent la judecarea apelului, acesta nu a -fost audiat, împrejurare față de care a procedat la audierea acestuia, declarația fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Partea civilă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat precizând că față de cazierul inculpatului pedeapsa este prea mică și în mod nejustificat s-a făcut aplicarea art. 81 cod penal și majorarea pretențiilor civile.
În ce privește recursul declarat de inculpat a solicitat respingerea acestuia.
Pentru inculpatul recurent, avocata desemnată din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală achitarea inculpatului deoarece fapta nu a fost comisă de el, singurul care l-a lovit pe partea vătămată a fost.
În ce privește recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca inadmisibil precizând în acest sens că apelul părții civile a fost respins ca tardiv formulat.
Pentru inculpatul intimat, avocata desemnată din oficiu solicită respingerea recursului declarat de partea civilă iar în ce privește recursul inculpatului în cazul admiterii acestuia a se face aplicarea disp. art. 385/7 pr.penală privind efectul extensiv.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca fiind inadmisibil și respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat. A precizat că inculpatul nu este recidivist iar cuantumul daunelor morale au fost acordate conform practicii în materie, și din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului.
Inculpatul având ultimul cuvânt arătat că este nevinovat de lovire.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 572/29 octombrie 2008 Judecătoria Petroșania dispus condamnarea inculpaților:
-, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă și
-, la pedeapsa de 1(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă, cu aplic. art. 74 lit. a,c pen.
In temeiul art.81rap. la art.71 al.5 pen. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe o perioada de 4 ani pentru inculpatul reprezentând termen de încercare și respectiv 3 ani pentru inculpatul, în condițiile art. 82 pen.
A atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 pen.
In temeiul art.14 rap. la art.346 proc. pen. si art. 998 si urmat. civ. a obligat inculpații, in solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile:
- în sumă de 20.000 lei daune morale și 1900 lei daune materiale, respinge în rest cererea.
- Spitalul de Urgență P în sumă de 2413,71 lei
În temeiul art.191, proc. pen. a obligat inculpații la plata sumei de 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08.04.2007, în jurul orelor 17,00, partea vătămată însoțită de martorul au intrat în barul "" din pentru a bea câte o bere, în bar aflându-se și inculpații și care sunt frați.
În timp ce partea vătămată s-a îndreptat spre tejgheaua barului pentru a face comanda, de la masa unde stătea inculpatul a căzut o sticlă de bere care s-a spart.
a întrebat cine a spart sticla și atunci inculpatul a spus că "ală cu cravată", arătând spre partea vătămată care purta cravată.
Partea vătămată a replicat că nu ea a spart sticla și i-a reproșat inculpatului faptul că nu spune adevărul, ducându-se spre acesta, inculpații au început să-i adreseze părții vătămate cuvinte jignitoare, iar la un moment dat inculpatul l-a luat pe partea vătămată de cravată și l-a tras în jos, partea vătămată a căzut și atunci inculpatul l-a lovit în cap cu un scaun.
În timp ce partea vătămată era căzută, inculpatul l-a lovit cu piciorul peste picior, apoi inculpații l-au lovit cu picioarele peste cap și corp, după care inculpații au părăsit barul.
Partea vătămată a anunțat organele de poliție și apoi salvarea, ea fiind internată în Spitalul de Urgență P în perioada 8.04-26.04.2007.
În perioada agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 120-130 zile îngrijiri medicale-fractură bimaleolară stg. cu deplasare și diastezis tibio-peronier distal operată; traumatism cranio-facial; fractură piramidală nazală; fractură sinus maxilar stg.;fractură perete ext. orbită stg.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen inculpații și.
Inculpatul apelant a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât fapta nu a fost săvârșită de el, singurul care a exercitat acte de violență față de partea vătămată fiind inculpatul.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat ca în urma admiterii apelului declarat de el, să fie reduse daunele civile acordate de prima instanță părții civile.
În fața instanței de apel, la termenul din 17 martie 2009, partea vătămată și civilă a arătat că înțelege să declare apel și a depus la dosar declarații de apel și motivele, în scris.
Prin decizia penală nr. 102/A/17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția penală în dosar penal nr- au fost admise ca fondate apelurile promovate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 572/2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani și care a fost desființată în parte prin înlăturarea prevederilor art. 71 al. 5 Cod penal față de cei doi inculpați.
S-a dispus respingerea ca tardiv a apelului declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe penale.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
În considerentele deciziei, Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, acesta urmează să fie respins ca tardiv, întrucât partea civilă a depus declarația de apel abia la termenul din 17 martie 2009, termenul de apel d e 10 zile începând să curgă pentru partea vătămată și civilă de la pronunțarea sentinței, din data de 29 octombrie 2008.
Așadar, termenul de declarare a apelului a fost mult depășit de partea vătămată și civilă, apelul său fiind tardiv.
Cu privire la apelurile declarate de inculpații și:
În mod corect prima instanță a reținut că inculpatul a aplicat părții vătămate și civile acte de violență, alături de inculpatul.
Astfel, din declarațiile martorilor rezultă următoarele:
Martorul (fila 113), declară expres că a observat cum inculpatul l-a tras de cravată pe partea vătămată și civilă și amândoi au căzut jos. Aceeași împrejurare este relatată de martorul (fila 126), care adaugă că după ce partea vătămată și civilă și-a recăpătat cunoștința, în urma loviturii pe care inculpatul i-a aplicat-o cu un scaun în cap, ambii inculpați "au tăbărât" pe partea vătămată, lovind-o cu pumnii și picioarele.
Martora (fila 256) de serviciu la bar în momentul incidentului, arată că ambii inculpați au lovit pe partea vătămată și civilă cu picioarele.
Instanța de apel a înlăturat declarațiile martorei de la filele 130 și 132, date în fața primei instanțe la termenele din 24 octombrie 2007 și 09 ianuarie 2008, întrucât există serioase suspiciuni că aceste declarații sunt mincinoase.
Cele două declarații au atras trimiterea în judecată a martorei pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă (fila 205).
Din declarațiile de martori indicate expres mai sus, rezultă că ambii inculpați, și, au aplicat lovituri părții vătămate și civile, leziunile suferite de acesta fiind rezultatul actelor de violență exercitate de cei doi, împreună și în același timp.
Cât privește cuantumul daunelor materiale și morale acordate de prima instanță, întinderea prejudiciului material și moral este dovedită cu actele medicale și martorii audiați pe latura civilă, sumele acordate ca daune morale și materiale fiind corect individualizate.
Cu ocazia examinării sentinței atacate din oficiu, s-a constatat că deși inculpaților nu le-au fost aplicate pedepse accesorii, în dispozitivul sentinței a fost inserat ca temei juridic al suspendării pedepsei și art. 71 alin. 5 Cod penal.
Acest text de lege privește exclusiv suspendarea executării pedepselor accesorii or, cum asemenea pedepse nu s-au aplicat, sub acest aspect se va admite apelul și se va înlătura aplicarea prevederilor art. 71 al. 5 Cod penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul și partea civilă, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Inculpatul:
- în mod greșit instanțele inferioare au reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii prev. de art. 182 al. 1 Cod penal, întrucât acțiunile sale s-au rezumat în a o trage pe victimă de cravată și de a-i adresa injurii;
- soluția atacată se fundamentează pe o probațiune eronat interpretată, depozițiile martorilor fiind contradictorii;
- chiar dacă s-ar reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, sancțiunea penală aplicată este mult prea severă și nu ar corespunde gradului de pericol social concret al infracțiunii și nici procentului de implicare la comiterea faptei.
II. Partea civilă:
- sancțiunile penale aplicate inculpaților nu sunt adecvate, fiind prea reduse raportat la leziunile cauzate, numărul mare de îngrijiri medicale și traumele fizice și psihice încercate de victimă.
În procedura recursului inculpatul a fost ascultat de către C, acesta prezentând versiunea sa asupra faptelor (f 14 dosar recurs).
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
1. Curtea sesizează că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc în considerarea ansamblului probator al cauzei: plângerea părții vătămate (f 5 dup. f 226 dosar fond), depozițiile martorului ocular (f 126 dosar fond) coroborate parțial cu depozițiile testimoniale ale persoanelor aflate la locul incidentului (f 113) coroborate cu declarația inculpatului în care acesta recunoaște că a avut un contact fizic cu victima, pe care a tras-o de cravată, după care au căzut ambii pe podea.
2. Referitor la critica adusă interpretării eronate a probei directe testimoniale constând în declarația martorei, Curtea sesizează că această probă a fost evaluată în mod judicios, acordându-i-se valoare doar în măsura în care s-a coroborat cu celelalte probe din dosar, și care atestau, mai presus de orice îndoială, actele de agresiune ale inculpatului asupra victimei, acte conjugate cu ale celuilalt coinculpat.
Curtea sesizează, contrar apărărilor inculpatului, că în depoziția sa dată în fața judecătoriei (f 256 dosar fond) martora a prezentat versiunea sa asupra evenimentelor, ținând să precizeze în mod clar și neechivoc că declarațiile sale anterioare nu reflectau realitatea.
Chiar dacă în situația aceasta s-ar putea naște suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea probei, Curtea reține că versiunea prezentată de către martoră, în ultima sa declarație, corespunde atât susținerilor părții vătămate, cât și a martorului ocular.
3. Curtea arată, de asemenea, că însuși inculpatul își recunoaște parțial acțiunile asupra victimei, descriind, în mod constant, modalitatea cum a tras-o înspre el, de cravată, apoi au căzut jos, îmbrâncindu-se.
4. prezentată de inculpat, coroborată cu celelalte probe, este suficientă, în opinia Curții, pentru a stabili vinovăția inculpatului. Curtea arată că nu este imperios necesar ca actele de agresiune să fie aceeași intensitate din partea ambilor inculpați, ci împrejurarea că acțiunile lor conjugate și probate pe deplin în cauză, au generat rezultatul produs.
5. Referitor la aspectul de netemeinicie invocat de inculpat, Curtea arată că sancțiunea penală aplicată corespunde pe deplin exigențelor impuse de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul de pericol social ridicat al faptei, cât și de elemente ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la persistența sa în comiterea unor infracțiuni de violență (f 35 dup) și conduita sa procesuală neadecvată.
6. Curtea arată că pedeapsa de 2 ani închisoare este pe deplin justificată de gravitatea leziunilor suferite de victimă, atestate cu multiplele acte medicale depuse la dosar, numărul mare de îngrijiri medicale necesare refacerii (120 - 130 zile), precum și de necesitatea oferirii unor garanții reale privind reeducarea inculpatului.
7. În circumstanțele date, numai o sancțiune penală în acest cuantum corespunde unei posibilități reale de reeducare a inculpatului, astfel încât o atenuare a răspunderii penale nu ar fi justificată de rațiuni plauzibile.
8. Curtea sesizează aspecte de nelegalitate a hotărârilor jurisdicțiilor inferioare, vizând pedepsele accesorii, însă, avându-se în vedere principiul neagravării situației inculpatului în propria cale de atac, prev. de art. 3858Cod procedură penală, va proceda în consecință.
9. Referitor la recursul declarat de partea civilă, Curtea amintește că, raportat la soluția adoptată în apel în ce privește calea sa de atac, și anume, constatarea tardivității, în procedura de față nu mai este posibilă declanșarea unui examen a soluției atacate decât în aceste limite.
Curtea arată că în cauză criticile aduse de partea civilă recurentă nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, considerent pentru care, în lipsa unor motive clare vizând tardivitatea, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
10. Față de cele ce preced Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat și recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. nr. 102/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-,
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de 340 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul pentru fiecare apărător desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2007.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. VV 2 ex/18.05.2009
IA, V
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Dana Ghițoaica, Leontin
