Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 34/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect recursul formulatul de intimatul, împotriva DP nr. 576/R/08.06.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 6964/P/2006 ( dosar vechi), - ( dosar nou ).
La apelul nominal au lipsit părțile
Dată fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluzii părților au fost consemnate în încheierea de ședință, din data de 14 ianuarie 2008, când, având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 22 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin SP nr. 178/27.01.2006, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 1746/2005, a fost admisă plângerea formulată de petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, împotriva rezoluțiilor nr.527/P/2004 și a ordonanței nr.907/II/2/2004, ale Parchetului de pe lângă tribunalul Hunedoara și în consecință, în baza art.2781alin.8, lit.b C.P.P. a desființat soluțiile atacate și a trimis cauza la parchetul de pe lângă Judecătoria Deva în vedere redeschiderii urmăririi penale, față de făptuitorul, pentru infracțiunea prev.de art. 12 din 87/1994.
Pentru a hotărî astfel, prima istanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr.1746/11.03.2005, ca urmare a declinprii dispune prin SP nr.40/2005 a Tribunalului Hunedoara, petenta Direcția generală a Finanțelor Publice Has olicitat în contradictoriu cu făptuitorul, desființarea ordonanței nr.-907/II/2/12.11.2004, a Parchetului de pe lângă tribunalul Hunedoara și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmării penale, pentru infr.prev.de art.12 din 87/1994, privind evaziunea fiscală.
Din examinarea dosarului de urmărire penală nr.527/P/2004 al parchetului de pe lângă tribunalul Hunedoara și a înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, instanța a reținut că prin rezoluția din 21.01.2004 procurorul a avizat favorabil începerea urmăririi penale, față de numitul, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.12 din 87/1994.
S-a reținut în sarcina învinuitului că în cursul anului 2000, în calitate de administrator al SC SA ( societate preluată de la FPS, prin privatizare) a vândut SC TRANS SRL D, administrată de ( soția învinuitului), activul " fabrica de conserve", pe care la subevaluat. După această dată, deși urmărirea penală fusese deja începută, organele de urmărire penală au rămas într-o pasivitate inexplicabilă, refuzând administrarea oricăror probe.
Prin rezoluția nr.527/P/2004 din 29.04.2004, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infr.prev.de art.12 din 87/1994 în infr.prev.de art.269 din 31/1990, pentru ca, printr-o rezoluție ulterioară, datată 21.07.2004, același procuror să constate prescripția răspunderii penale.
Această soluție a fost menținută prin ordonanța nr.907/II/2/2004, din 12.11.2004, a prim - procurorului parchetului de pe lângă tribunalul Hunedoara.
Soluțiile adoptate de procuror sunt greșite, consecința încălcării grave a principiilor fundamentale care guvernează procesul penal, prev.de art.1 - 4.Cod Penal Astfel, raportat la indiciile care au stat la baza începerii urmăririi penale, organele de urmărire penală erau obligate să identifice și să administreze din oficiu toate mijloacele de probă necesare lămuririi stării de fapt și aflării adevărului în contextul în care pagubele au fost extimate la peste 13.miliarde lei
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, criticând soluția de desființare, a rezoluțiilor nr. 527/P/2004, din 29.04.2004 și a ordonanței nr. 907/II/2/2004, din 12.11.2004, a prim procurorului Parchetului de pe lângă tribunalul Hunedoara, și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva pentru redeschiderea urmăririi penale față de făptuitorul, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ca netemeinică.
A declarat de asemenea recurs și făptuitorul, solicitând admiterea recursului în baza art.2781, alin.10, raportat la art.38515, pct.2, lit.d C.P.P. solicitând desființarea în totalitate a sentinței recurate și rejudecând recursul, respingerea plângerii formulate împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă tribunalul Hunedoara, nr.527/P/2004 din 29.04.2004, motivat de netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate, criticând soluționarea superficială a cauzei, cu încălcarea dreptului său la apărare și fără ca soluția să fie motivată în fapt sau în drept.
Recursul a fost înregistrat la tribunalul Hunedoara sub nr.3018/2006, iar prin încheierea dată în ședința publică din 16.05.2006, tribunalul Hunedoara, constatând existența la dosar a încheierii penale nr.2681/27.04.2006, a Curții de Casație și Justiție B, pronunțată în dosarul nr.4810/2006, a dispus scoaterea dosarului de pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția penală, și trimiterea acestuia la Tribunalul Timiș, conform dispozițiilor din încheierea menționată.
La Tribunalul Timiș cauza a fost înregistrată sub nr. 6964/24.05.2006, iar în prezent același dosar are nr-, iar prin DP nr. 576/R/8.06.2007, a dispus în temeiul art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. respingerea ca nefondat a recursului declarat de făptuitorul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, împotriva SP nr.178/27.01.2006, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosarul nr. 1746/2005 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea redeschiderii urmăririi penale, față de făptuitorul, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală prin infirmarea rezoluțiilor procurorului, în raport cu modul de desfășurare a urmăririi penale, la sesizarea din oficiu făcută de Parchetul de pe lângă tribunalul Hunedoara, prin punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva făptuitorului, pentru infracțiunea prev.de art.12 din 87/1994 ( abrogată prin 242/15.07.2005) în prezent art.9 alin.1 din 242/2005, încadrare schimbată ulterior în art.269 din 31/1990 ( lege republicată în din 9.01.2007) și cu consecința constatării prescripției la această din urmă încadrare juridică, în condițiile în care nu s-a efectuat nici o expertiză contabilă pentru a clarifica situația rezultată din actele de constatare făcute de petentă și de motivele invocate de aceasta în plângere.
Aceleași considerente de netemeinicie a rezoluțiilor au fost avute în vedere, de către Tribunalul Timiș și în analizarea recursului formulat de făptuitor împotriva aceleași hotărâri.
În ceea ce privește excepția nulității absolute, prev.de art.197 alin.2 Cod Penal, a urmării penale invocată de făptuitorul, în sensul că urmărire penală a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă tribunalul Hunedoara și nu de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, parchet pendinte de instanța împuternicită cu soluționarea fondului, Tribunalul a respins această excepție în condițiile în care, în raport cu textele legal invocate, respectiv art. 209 alin.4 C.P.P. nu a constatat o nulitate absolută a urmăririi penale, ci doar nulitatea relativă a acesteia, nefăcându-se dovada existenței unui prejudiciu de orice natură produs vreuneia dintre părți.
Tribunalul a constatat de asemenea, că în cursul procesului penal, făptuitorul, a formulat o excepție de neconstituționalitate prev.de art.2781, alin.1,2 C.P.P. în fața primei instanțe - Judecătoria Deva, care i-a fost admisă de către instanță și respinsă de Curtea Constituțională, ca neîntemeiată, prin decizia nr. 598/08.11.2005, în dosarul nr.602/D/2005.
În cursul soluționării prezentei cauze, făptuitorul - recurent a formulat o excepție de neconstituționalitate privind art.2781, alin.3,7 C.P.P. în data de 20.10.2006, excepție încuviințată de instanță, dar respinsă de Curtea Constituțională prin decizia nr.310/29.03.2007, în dosarul nr.2384/D/2006, dispunându-se suspendarea dezbaterilor în ședința publică din 22.11.2006.
În prima ședință de judecată din 9.05.2007, după suspendarea dezbaterilor, ca urmare a cererii menționate și repunerea pe rol după soluționarea excepției de neconstituționalitate, făptuitorul - recurent a invocat o nouă excepție de neconstituționalitate, prev.de art. 209 alin.41și alin.42C.P.P. cu privire la competența procurorilor în faza de urmărire penală, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil, în raport cu dreptul procurorilor ierarhic superiori de a dispune preluarea urmăririi penale a cauzelor, în competența parchetelor ierarhic superioare.
În ceea ce privește această cerere de neconstituționalitate și respectiv sesizarea Curții Constituționale, tribunalul a respins-o apreciind că este un abuz de drept a făptuitorului, în vederea tergiversării soluționării cauzei, pentru o faptă din 28.09.2000, cunoscând faptul că o asemenea sesizare și respectiv soluționare a unei excepții de neconstituționalitate, durează circa 4 - 5 luni și nu în ultimul rând, în condițiile în care această cerere este a treia în cursul acelorași dezbateri.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs intimatul - recurent, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate deoarece Tribunalul Timiș în mod greșit a respins excepția de neconstituționalitate invocată de către intimat depășindu-și astfel atribuțiile, substituidu-se practic Curții Constituționale. S-a mai arătat că excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței a unor legi sau ordonanțe depindea soluționarea cauzei, iar Tribunalul Timișa respins excepția fără o motivare.
Examinând decizia penală recurată, instanța constată că recursul formulat de către intimatul recurent este inadmisibil pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Se observă că decizia nr. 576/R/08.06.2007, a Tribunalului Timiș este pronunțată în calea de atac a recursului astfel că, orice decizie pronunțată în această cale de atac este definitivă. Este adevărat că, în dispozitivul deciziei Tribunalul Timiș indică o cale de atac generală, respectiv " recursul în 10 zile de la comunicare " doar pentru respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de către intimatul - recurent însă, calea de atac este dată de lege și nu de către instanța de judecată.
Instanța de control judiciar apreciază că această cale de atac indicată de către Tribunalul Timiș nu putea fi folosită de către intimatul - recurent în prezenta cauză, deoarece decizia pronunțată este definitivă și nu mai poate fi atacată cu vreo cale de atac.
Este adevărat că art.29 din 47/1992 modificată, prevede calea de atac a recursului împotriva încheierilor prin care au fost soluționate cereri de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale.
Tribunalul Timiș însă nu a pronunțat o încheiere în acest sens ci a soluționat cererea formulată de intimatul prin decizia pronunțată care este definitivă, iar calea de atac a recursului se aplică doar încheierii, acest lucru rezultând în mod expres din interpretarea textului de lege care reglementează acest aspect, iar eventualul recurs formulat împotriva unor astfel de încheieri trebuie soluționat până la pronunțarea deciziei în calea de atac a recursului pe fondul cauzei.
Tribunalul Timiș nu a mai pronunțat o încheiere și nu a așteptat să se formuleze vreun recurs împotriva acelei încheieri și apoi după aceea să soluționeze fondul cauzei ci a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimatul, prin însăși decizia definitivă.
Intimatul în motivarea recursului arată că a formulat recursul împotriva încheierii din data de 08.06.2007 a Tribunalului Timiș, însă o astfel de încheiere în fapt nu există ci doar o decizie definitivă pronunțată la această dată.
În atare condiții instanța apreciază că împotriva unei hotărâri ( decizie) definitive nu se mai poate formula recurs și chiar dacă în decizia recurată s-a indicat o cale de atac care nu este cea prevăzută de legea procesual penală, și în aceste condiții recursul formulat de intimatul este inadmisibil. Ar fi fost admisibil recursul împotriva unei încheieri pronunțate cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate chiar și în calea de atac a recursului pe fondul cauzei, în acest sens pronunțându-se și un recurs în interesul legii, însă nu și împotriva unei decizii definitive așa cum s-a arătat mai sus.
Pentru toate aceste considerente instanța urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat de către intimatul - recurent.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.a C.P.P. respinge, ca inadmisibil recursul formulat de intimatul - recurent, împotriva DP nr. 576/R/08.06.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 6964/P/2006 ( dosar vechi), - ( dosar nou ).
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă intimatul - recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED. GB
Dact: AB/ 2 exempl/ 24 Ianuarie 2008
Primă instanță: Judecătoria Deva
Jud: AD
Recurs: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
