Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 16/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--12.11.2007
DECIZIA PENALĂ NR. 16/
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 604/R din 10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal lipsă inculpatul recurent și părțile civile intimate Spitalul Clinic Județean de Urgență A, și garantul SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin sentința penală nr. 25 din 8 mai 2007 pronunțată de Judecătoria G în dosar nr-, în baza art.184 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.63 pct. 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul, născut la data de 06.04.1973 în comuna G, județul A, fiul lui și, cetățenie română, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna G,- jud. A, posesor al BIs eria - nr. - eliberat de SEIP și CNP - la 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.63/1 Cod penal privind neplata cu ea credință a amenzii aplicate.
În baza prevederilor art.14-15 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, art. 346 Cod procedură penală s-a admis în parte cererea precizată a părții civile și în consecință a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.800 lei Ron cu titlu de daune morale și la plata sumei de 177 lei Ron cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea expertizei medico legale către partea civilă.
În baza art.1169 cod civil au fost respinse restul pretențiilor părții civile ca nedovedite.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 24,6 lei Ron contravaloarea raportului de noua expertiza medico legală în contul -Z-XXX-.
În baza art.15 alin.1 Cod procedură penală, art.301 alin.1 Cod procedură penală, art.313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 973,26 lei Ron cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență A, cu dobânda aferentă sumei de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata integrală.
S-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator.
S-a constatat lipsa calității procesuale pasive a părții civile Casa de Asigurări de Sănătate
În baza prevederilor art.54 alin.4, art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România cu modificările ulterioare s-a constatat ca SC Reasigurare SA Sucursala A are calitatea de asigurator.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei Ron cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 26 noiembrie 2005, inculpatul conducea autoturismul proprietate personală marca VW Passat cu număr de înmatriculare - pe DN 79/A din direcția spre
La km 25+ 500 metri, într-o curbă spre stânga, deși mijlocul părții carosabile era prevăzut cu linie albă continuă, inculpatul a intrat pe contrasens, tamponând autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare - condus din sens contrar de partea vătămată. În acest fel inculpatul a încălcat dispozițiile art.135 alin. 1 din Hotărârea nr.85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicarea a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În urma impactului partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale. Așa cum rezultă și din raportul de expertiză medico legală aceasta a fost internată la Clinica de Ortopedie a Spitalului Județean A, în perioada 30.11.2005-06.12.2005, cu diagnosticul " fractură metacarp V mâna dreaptă cu tulburări circulatorii" necesitând imobilizare gipsată.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 10.000 lei Ron reprezentând daune morale, iar în cursul cercetării judecătorești și-a precizat cuantumul pretențiilor civile ( încheierea de ședință din 12.12.2006 și 20.02.2007) în sensul ca au fost majorate pretențiile cu suma de 177 lei Ron reprezentând contravaloarea expertizei medico legale, iar suma de 10.000 lei Ron reprezintă suma de 5.000 lei Ron diferența acordată între firma de asigurare și prețul mașinii pe care nu a mai folosit-o, suma de 200 lei Ron reprezintă diminuarea veniturilor salariale, suma de 1.000 lei Ron reprezintă pierderi în afacerile familiale, iar restul de 3.800 lei Ron reprezintă daune morale.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a regretat- În privința daunelor pretinse de partea civilă a arătat că nu are posibilități de plată.
În privința laturii civile, în baza prevederilor art.54 alin.4,art.57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România cu modificările ulterioare, prima instanță a constatat calitatea de asigurator a SC Reasigurare SA- Sucursala
Din înscrisurile depuse de asigurator a rezultat că partea civilă a ridicat de la societatea de asigurare suma de 3.644,40 Ron cu titlu de despăgubiri pentru autoturismul marca Audi 80 cu număr de înmatriculare - implicat în accident și avariat din culpa inculpatului. Partea civilă și-a majorat pretențiile civile la suma de 5.000 lei Ron reprezentând diferența dintre valoarea acordată de societatea de asigurare și și prețul real al mașinii. Din declarația martorului a rezultat că valoarea de înlocuire a autoturismului proprietatea părții civile ar fi de 2.500-3.000 Euro, dar după cum rezultă și din evaluarea părții civile, suma indicată de martor nu este obiectivă. La stabilirea cuantumului despăgubirii de către societatea de asigurare s-a avut în vedere avariile aduse autoturismului, partea civilă a recunoscut suma de a acceptat-o, iar între partea civilă și inculpat nu s-a încheiat nici o convenție separată pentru stabilirea unei eventuale diferențe de preț, astfel cum a susținut partea civilă.
Cu privire la suma de 177 lei Ron reprezentând contravaloarea expertizei medico legale achitată de partea civilă, instanța a găsit că pretenția părții civile este dovedită cu înscrisurile depuse la dosar.
Partea civilă a formulat pretenții în suma de 200 lei reprezentând diminuarea veniturilor salariale pe perioada cât a fost în incapacitate de muncă. Din relațiile depuse la dosar a rezultat că acesta a beneficiat de concediu medical pe perioada 28-30 noiembrie și respectiv 01-31 decembrie 2005, perioada de timp în care a ridicat indemnizația de concediu medical care este mai mare decât drepturile salariale ( 1435 lei Ron în loc de 1407 lei Ron și 1326 lei Ron în loc de 1256 lei Ron) prin urmare, pretențiile părții civile sunt nedovedite și în baza art. 1169 Cod civile au fost respinse.
Partea civilă a mai solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 1.000 lei Ron reprezentând pierderea suferită în afacerea de familie, suma care consta în drepturile salariale pe care le-ar fi plătit angajaților cât timp magazinul a fost închis pentru că nu a putut face aprovizionarea cu marfă. Partea civilă a depus adresa nr. 18/12 martie 2007 eliberată de AF semnată de partea civilă în calitate de administrator cu precizarea că pierderea s-ar fi ridicat la suma de 2.000 lei Ron. Având în vedere calitatea de parte în procesul penal și în același timp calitatea de reprezentant al persoanei juridice, instanța a pus în vedere părții civile să depună la dosar acte pentru dovedirea pretențiile, partea civilă nu a depus acte contabile cu care să dovedească cele afirmate, motiv pentru care instanța a respins pretenția ca nedovedită conform art. 1160 Cod civil.
În privința daunelor morale, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de care a beneficiat partea civilă și imposibilitatea de a-și desfășura activitățile zilnice astfel cum a procedat până în momentul accidentului, instanță nu a găsit că pretenția părții civile pentru acordarea de daune morale în suma de 3.800 lei Ron este justificată și dovedită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și asigurătorul Societatea de Reasigurare SA.
Prin motivele de recurs depuse în scris la fila 3 dosar, inculpatul solicită casarea hotărârii iar în rejudecarea cauzei reaprecierea gradului de pericol social concret al infracțiunii, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art.10 lit.1Cod procedură penală, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art.91 cod penal și respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată. În legătură cu acestea, inculpatul arată că daunele morale nu justifică deoarece accidentul a fost banal părții vătămate nefiindu-i produs vreun prejudiciu moral, iar la plata cheltuielilor de spitalizare nu poate fi obligat în condițiile în care tratamentul urmat de partea vătămată nu are legătură cu accidentul de circulație care s-a produs și în urma căruia acesta nu a suferit leziunile la deget care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.
Prin motivele de recurs depuse la fila 11 dosar, asigurătorul SA solicită reanalizarea modalității de stabilire a daunelor morale și reducerea cuantumului acestora. Apreciază că suma stabilită ca și cuantum al daunelor morale este prea mare având în vedere că este vorba despre o infracțiune săvârșită din culpă.
Prin decizia penală nr.604/R din 10 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad, respins recursurile declarate de inculpatul și Societatea de Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr. 25/08.05.2007 pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr-.
A obligat recurenții la plata a câte 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Examinând hotărârea atacată în sensul dispozițiilor prevăzute de art.3856alineatul ultim Cod procedură penală raportat la motivele avute în vedere de recurenți pentru promovarea căii de atac instanța constatat că recursurile nu sunt fondate.
Condițiile în care a avut loc evenimentul rutier în care au fost implicați partea vătămată și inculpatul, în calitate de conducători auto, nu sunt contestate, criticile recurenților referindu-se la modul de individualizare a pedepsei și la cuantumul despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpatului și implicit în cea a asigurătorului față de partea vătămată și față de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În ce privește sancționarea inculpatului, tribunalul a considerat că pentru infracțiunea în legătură cu a cărei săvârșire a fost găsit vinovat, raportat la condițiile concrete în care a fost comisă fapta, respectiv nerespectarea dispozițiilor art.135 alin.1 din HG 85/2003 privind circulația pe drumurile publice, și la persoana inculpatului corect s-a apreciat că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1,3 cod penal, pedeapsa amenzii penale fiind bine individualizată, în consens cu scopul acesteia prevăzut de art.52 cod penal, și totodată bine dozată.
În ce privește cuantumul despăgubirilor civile, constând în daune morale și daune materiale, tribunalul a considerat că față de probele administrate în cauză, ce au fost apreciate în acord cu prevederile art.63 Cod procedură penală, corect s-a stabilit existența legăturii de cauzalitate între infracțiune și prejudiciul moral și material suferit de partea vătămată tăgăduirea acestora de către inculpat nefiind justificată.
Astfel, partea vătămată a probat cheltuielile pe care le-a suportat cu efectuarea expertizei medico-legale, în sumă de 177 lei, precum și suferința la care a fost supus după consumarea evenimentului rutier, derivată din efortul depus pentru recuperarea fizică, concluziile medicilor legiști în acest sens fiind clar exprimate prin raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit la 14 12 2006(file 64 dosar al primei instanțe).
În ce privește cuantumul daunelor morale, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru refacerea stării de sănătate, de 30-35, și la faptul că stabilirea unei compensanții bănești este de natură să atenueze suferințele psihice ce însoțesc orice vătămare corporală fizică, corect s-a stabilit că suma de 3800 lei este suficientă pentru atingerea scopului acestui tip de despăgubiri.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului și casarea deciziei penale pronunțate, fără precizarea motivelor pentru care formulează calea de atac.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Art.361 pr.pen enumeră în mod expres și limitativ cazurile în care nu poate fi utilizată calea de atac a apelului, iar la litera a sunt menționate tocmai sentințele date în cazurile în care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate. Infracțiunea de vătămare corporală din culpă reclamată de partea vătămată este o infracțiune pentru care este necesară o asemenea plângere, ca manifestare expresă de voință, așa cum prevede art.184 al.5 pen care se referă la faptele menționate la alineatele 1 și 3, tocmai cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că împotriva deciziei date de instanța de recurs în compunerea corespunzătoare nu se mai poate exercita un nou recurs, decizia fiind definitivă.
Astfel, în temeiul art.38515pct.1 lit.a teza a 11-a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.604/R/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În. art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.a teza a 11-a Cod procedură penală RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.604/R/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 21.01.2008
Tehnored.
2ex/04.02.2008
Prima inst.
Inst. apel.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--12.11.2007
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 16/
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
În temeiul art.38515pct.1 lit.a teza a 11-a p Cod Penal RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.604/R/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În. art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inc. recurent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
