Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 341
Ședința publică din 28 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului formulat de către petentul, domiciliat în municipiul B, Calea Națională, nr. 45, -. A,. I,.4, județul B, împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă se prezintă intimatul, lipsă fiind petentul.
Procedura este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse motivele de recurs de către petentul recurent.
Instanța procedează la identificarea intimatului, acesta legitimându-se cu CI, CNP: -. Întrebat fiind, intimatul precizează că nu a luat cunoștință de motivele de recurs, dar nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul, având cuvântul, arată că există niște inadvertențe care au fost reținute vis-a-vis de cele întâmplate la fața locului. Precizează că era ofițer de serviciu când a avut loc un scandal, în urma unor altercații dintre două grupuri. Dat fiind faptul că scandalul a luat amploare (fiind întocmit ulterior un dosar penal pentru distrugere și alte infracțiuni), a telefonat ofițerului de serviciu principal să trimită ajutoare pentru intervenție. ajunse la fața locului l-au întrebat care sunt grupurile între care intervenise scandalul, iar acesta le-a indicat, continuându-și apoi activitatea. De față erau aproximativ 5-6 persoane care fuseseră implicate în accidente de circulație. Cei din echipa de intervenție au procedat la audierea unor persoane implicate în scandal și s-a procedat la cercetarea la fața locului în urma spargerii unui geam. Și-a continuat activitatea sa de ofițer de poliție cu atribuții în ceea ce privește accidentele rutiere, timp în care a fost de față o persoană din cele două grupuri, pe care ulterior a aflat că îl cheamă și care participase și el la scandalul de la benzinărie. Un coleg l-a informat că este un "vechi client" al poliției și fusese și el la fața locului. După ce a soluționat câteva accidente rutiere, timp în care a stat în fața sa (aproximativ o oră sau două), acesta i-a cerut o declarație de avarie. I-a dat respectiva declarație pe care a completat-o și din care reieșea că autoturismul nu reprezenta nicio avarie. A solicitat totuși o expertizare specială, susținând că și-a avariat niște jante, defecte care nu aveau cum să fie observate cu ochiul liber. Apreciază că numitul a solicitat acea declarație pentru a părea un om de bună credință, cu toate că și el făcuse parte din grupul care provocase conflictul, probabil pentru a dovedi că el venise la sediul poliției cu mult înainte de declanșarea lui.
Față de cele de mai sus, intimatul solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, cu atât mai mult cu cât petentul este "un martor de profesie" în dosarele poliției ce privesc accidente de circulație.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, apreciază că sentința nr. 250 din 05.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Botoșani prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată în temeiul art. 2781Cod procedură penală de către petent împotriva rezoluției nr. 1409/P/2008 din 05.12.2008 este legală și temeinică, în condițiile în care, din actele premergătoare administrate în cursul urmăririi penale, nu rezultă că pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, respectiv abuz în serviciu și lipsire de libertate, ar fi întrunite toate elementele constitutive, lipsă fiind latura subiectivă. La data respectivă, cu ocazia unui conflict ce a avut loc în fața Poliției B, intimatul, în calitate de ofițer de serviciu, a procedat la legitimarea tuturor persoanelor despre care a considerat că au fost implicate, inclusiv a petentului, căruia, ulterior, după clarificarea situației, i s-au eliberat înscrisurile necesare, astfel că nu a suferit nicio vătămare a intereselor sale legale și nici nu a fost lipsit de libertate în mod ilegal, așa cum a reclamat inițial. Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 250 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 5 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 1409/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, pe care a menținut-
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că, prin rezoluția din 5 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 1409/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, menținută prin ordonanța din 26 ianuarie 2009, dată în dosarul nr. 25/II/2 al aceluiași parchet, s-a dispus, în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. 1 Cod penal și art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză că, într-adevăr, în ziua de 1 august 2008, partea vătămată se afla în curtea sediului Serviciului poliției rutiere B, în apropierea grupului, care provocase scandal în zonă, fiind indicat de făptuitor ca fiind una din persoanele participante la conflict și introdus în sediul Serviciului poliției rutiere de către un agent de poliție La scurt timp, făptuitorul și-a dat seama de eroare și a rezolvat problema pentru care venise partea vătămată la sediul Serviciului poliției rutiere, fiind evident că lipsește intenția de a limita sau de a îngrădi libertatea de mișcare a părții vătămate.
Împotriva acestei soluții, la data de 4 martie 2009, în temeiul art. 2781Cod procedură penală, a formulat plângere petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea acesteia și restituirea cauzei la parchet, pentru completarea probatoriului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că lipsirea sa de libertate s-a făcut nelegal, iar organul de urmărire penală nu a audiat toți martorii care au cunoștință despre cele petrecute în ziua de 01 august 2008 în vederea stabilirii adevărului și a trimiterii în judecată a celui vinovat de abuzul săvârșit, respectiv, și agentul de ordine publică în paza căruia s-a aflat.
A mai relevat petentul că martorul a denaturat faptele în declarația sa, încercând să-l disculpe pe intimat, susținând că el s-ar fi aflat la locul accidentului din Calea Națională, soldat cu altercația dintre conducătorii auto implicați, și că scandalul a avut loc în holul Serviciului poliției rutiere, în realitate nefiind prezent la locul accidentului, ci doar în curtea sediului Serviciului poliției rutiere, unde venise pentru rezolvarea unei probleme personale.
S-a mai motivat că intimatul nu a părăsit incinta instituției, astfel încât nu avea de unde să știe ce persoane s-au confruntat în curte, acesta identificând persoanele care s-au bătut în holul instituției, între acestea aflându-se și el, așa încât este evident că acesta știa că nu participase la scandal, procedând discuționar și abuziv la reținerea sa.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța de fond a constatat că plângerea formulată nu este întemeiată.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și procurorul, în ziua de 01 august 2008, numitul, aflat la autoturismul marca "Skoda ", cu număr de înmatriculare -, a fost implicat într-un eveniment rutier în zona, autoturismul său fiind acroșat de autoturismul marca "CITROEN", cu număr de înmatriculare BT-7525-OZ, condus de. Pe acest fond, între și a izbucnit un conflict, chemând în ajutor pe fratele său, care venit însoțit de martorul, cei trei agresându-i pe și, iar distrugând mașina acestora din urmă.
La fața locului a sosit un echipaj de poliție condus de martorul, agent de poliție.
În timp ce persoanele implicate în conflict așteptau în curtea sediului Serviciului poliției rutiere, la fața locului a sosit, avocat la Baroul Botoșani, care s-a alăturat grupului și petentul care venise cu autoturismul proprietate sa, marca CITROEN, cu număr de înmatriculare -, însoțit de martorul A, pentru a-și rezolva o problemă administrativă legată de autoturism, respectiv eliberarea unei autorizații de reparație.
Între timp, între cele două grupuri s-au produs noi incidente, cei din grupul intrând în sediul poliției după frații, încăierându-se și spărgând un geam.
Pentru aplanarea conflictului a intervenit intimatul, agent de poliție, de serviciu în ziua respectivă la Serviciul poliției rutiere, care a solicitat telefonic sprijinul polițiștilor de la.
Până la sosirea acestora, cei din grupul au ieșit afară, acestora alăturându-li-se avocata și petentul, cu care aceștia se cunoșteau.
Prezența petentului în apropierea grupului este confirmată de martorii - și, care au precizat că l-au văzut stând de vorbă cu avocata, de martorul, care a precizat că în momentul sosirii trupelor stătea de vorbă cu petentul și chiar cu martorul A care îl însoțea pe petent și care a precizat că acesta a coborât din mașină și s-a salutat cu și cu cei din grupul său.
Deși acest martor nu declară că petentul s-a oprit pentru a discuta cu cei din grup, este cert că acest lucru s-a întâmplat, aspect ce rezultă din declarațiile menționate mai sus.
De asemenea, din actele noi depuse în instanță de intimat, respectiv copia unei declarații date de petent la 30 mai 2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Botoșani, rezultă că petentul este prieten de mulți ani cu, astfel încât este greu de crezut că acesta l-a văzut pe prietenul său în curtea poliției, având probleme, și a trecut pe lângă el fără a se opri să discute în legătură cu cele întâmplate.
Este cert că petentul venise la Serviciul poliției rutiere pentru a-și rezolva o problemă personală, respectiv obținerea unei autorizații de reparație pentru autoturismul său și că nu a fost implicat în niciun mod în conflictul dintre cele două grupuri, însă situarea sa în imediata apropiere a grupului din care făcea parte este dovedită.
Prin urmare, în momentul în care intimatul a ieșit afară pentru a indica polițiștilor de la. care sosiseră la fața locului, persoanele implicate în conflict, petentul a fost ușor confundat cu una din persoanele aflate în grupul și introdus la sediu de un polițist
La scurt timp după introducerea în birou, problema a fost clarificată, în sensul că intimatul și-a dat seama că nu are legătură cu incidentul.
Cert este că reținerea sa în birou în vederea cercetării a fost de cel mult 20 de minute, aspect ce rezultă din declarația martorului, persoană implicată în conflict, care a precizat că el a plecat din sediu după circa o J de oră, iar petentul a rămas acolo.
Dacă persoana implicată în incident a fost lăsată să plece după J de oră, este cert că rămânerea petentului în biroul respectiv a fost legată de obținerea autorizației și nu de reținerea sa de către intimat.
În acest sens este și declarația martorului A care îl însoțea pe petent și care a arătat că a așteptat afară circa 20-30 minute, și chiar declarația petentului, care a arătat că la circa 20-25 minute de la introducerea sa în birou a fost întrebat de intimat ce probleme are, acesta dându-și seama de eroare și dându-i să completeze formularul tipizat pentru obținerea autorizației.
Ce doi au ieșit afară pentru a efectua constatarea asupra autoturismului, apoi intimatul i-a eliberat petentului autorizația de reparație seria - nr. - din 01 august 2008.
Din situația de fapt descrisă mai sus și care se bazează pe probele existente la dosar, rezultă cu certitudine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost cercetat intimatul, sub aspectul laturii obiective.
Astfel, infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal și de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, se săvârșesc cu intenție directă sau indirectă, respectiv făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și îl urmărește sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
În speță, din descrierea situației de fapt rezultă că intimatul nu a acționat cu intenție directă sau indirectă, faptul că l-a indicat pe petent ca participant la altercație datorându-se situării sale în imediata apropiere a grupului agresiv, precum și numărului mare de persoane implicate și a situației conflictuale scăpate de sub control, agresorii intrând și ieșind de mai multe ori din sediul poliției, distrugând bunuri și creând în jur.
La scurt timp după introducerea petentului în birou, intimatul și-a dat seama de eroare, și-a cerut scuze și a rezolvat problema pentru care petentul venise la sediul Serviciului poliției rutiere.
Este adevărat că în declarațiile martorului există neconcordanțe, acesta situându-l la un moment dat pe petent la locul accidentului din Calea Națională, eroarea fiind explicabilă, având în vedere numărul mare de persoane implicate în conflict.
Cert este că organul de urmărire penală nu a reținut că petentul s-ar fi aflat la locul accidentului dintre părțile aflate în conflict, iar situarea sa în apropierea grupului rezultă și din alte probe administrate în cauză, despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Petentul a solicitat și audierea martorului, însă nu a indicat dacă acest martor are cunoștințe legate de incident, în cauză administrându-se probatoriu complet, prin audierea persoanelor care se aflau la fața locului, în vederea stabilirii împrejurărilor concrete în care s-au petrecut faptele, nefiind motive de infirmare a soluției și restituire a cauzei la parchet pentru completarea probatoriului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit prima instanță nu a analizat toate criticile, pe larg expuse, aduse rezoluțiilor procurorului, încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil. Ancheta efectuată de organele de urmărire penală nu a fost una efectivă, prin verificări amănunțite ale susținerilor sale.
Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra sincerității martorului, care este, pe linie de serviciu, în subordinea intimatului.
A solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru clarificarea tuturor acestor aspecte.
În subsidiar, a arătat că greșit a fost interpretat probatoriul administrat în cauză, în condițiile în care rezultă de aici că nu a participat la data critică la incidentul declanșat între cele două grupuri, neputându-se reține în favoarea intimatului o eroare în aprecierea situației reale, dată fiind calitatea sa de agent de poliție. Se impunea o atentă analiză a încadrărilor juridice date faptelor pentru care intimatul a fost cercetat, ele putând fi circumscrise conținutului constitutiv al infracțiunilor de instigare la lipsire de liberate în mod ilegal (în condițiile în care nu intimatul l-a lipsit de libertate, ci lucrătorii determinați în acest sens de către intimat) și abuz în serviciu/neglijență în serviciu.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum în mod corect s-a reținut în rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 1409/P/2008, dar și în considerentele sentinței penale atacate, la data de 05 august 2008, în curtea Inspectoratului de Poliție Județean B, pe fondul unui conflict preexistent, a avut loc o altercație între două grupuri de persoane, împrejurare în care a fost spart și un geam al instituției.
Impunându-se pentru aplanarea ei, intervenția forțelor B, intimatul, de serviciu la acea dată, a indicat agenților din trupele de intervenție un număr de 3 persoane, printre care și petentul, ca fiind implicate în conflict. Acestea au fost conduse în sediul poliției, în vederea legitimării și efectuării de cercetări privind cele desfășurate.
La momentul intervenției forțelor de ordine, petentul era poziționat în imediata vecinătate a părților implicate, după cum însuși acesta a precizat în declarația sa (14 ds. ).
Astfel, la momentul în care intimatul a ieșit din sediu, din eroare, a apreciat că petentul ar fi fost implicat în altercație, indicându-l, ca participant, organelor de intervenție, care au procedat la conducerea lui în sediul poliției.
Așadar, singura implicare a intimatului în derularea evenimentelor a constatat în indicarea, ca participant la altercație, a petentului, aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor părților din prezenta cauză cu cele ale martorilor audiați, respectiv ( 18-19 ds.), (20-21 ds.), (22-23 ds.), A (24-25 ds.), - (26-27 ds.), toți prezenți la locul faptei.
Nu se poate deci reține că în cauză nu s-a efectuat o anchetă efectivă, fiind audiate, ca martori, atât persoane cu atribuții de serviciu similare cu ale intimatului (martorul ), cât și persoane fără vreo astfel de calitate (ceilalți martori anterior arătați).
Din tot materialul probator existent la dosarul cauzei, reiese că, într-adevăr, intimatul, care nu a asistat la desfășurarea în sediul poliției a conflictului între cele două grupuri, s-a aflat în eroare cu privire la implicarea petentului în derularea acestuia.
De altfel, după clarificarea situației, astfel cum arată și martorul A (propus de către petent, conform declarației de la 17 ds. ), intimatul și-a cerut scuze de la cel dintâi, "spunând că l-a confundat [] cu o altă persoană implicată în cearta dintre cele două grupuri de persoane".
Aceste elemente au fost pe larg analizate de către prima instanță, în considerentele sentinței penale atacate, inclusiv prin trimiteri concrete la probatoriul administrat în susținerea lor.
Cât privește declarația martorului, ea se coroborează cu celelalte acte efectuate în cauză și, deși susține petentul că prezintă date nereale, nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Nu se poate așadar reține că intimatul, cu rea-credință, ar fi îndeplinit în mod defectuos un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, urmărind sau acceptând cauzarea unei vătămări intereselor legale ale petentului.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut ca nefiind întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Nu se poate reține nici existența vreunei culpe, în accepțiunea legii penale, în sarcina intimatului întrucât, raportată la conduita unui om prudent și diligent, atitudinea sa s-a circumscris acesteia, prin prezența petentului în apropierea unuia dintre grupurile aflate în conflict creându-i-se celui dintâi convingerea justificată a implicării sale active în evenimentele desfășurate cu puțin timp în urmă.
Cât privește săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal, aceasta se comite, ca formă de vinovăție, cu intenție directă ori indirectă.
Or, prin exercitarea atribuțiilor sale de serviciu în limitele competenței funcției, intimatul nu a urmărit și nici acceptat restrângerea fără drept a libertății de mișcare a petentului, ci doar a dispus măsurile ce se impuneau a fi luate în împrejurările mai sus arătate și nici nu a instigat, cu intenție, vreo altă persoană în acest sens.
Așadar, în mod corect procurorul a dispus, prin rezoluția nr. 1409/P/2008 din 05 decembrie 2008, neînceperea urmăririi penale față de intimat, întrucât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că hotărârea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Văzând și dispozițiile art. 192, alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul, domiciliat în municipiul B, Calea Națională, nr. 45, -. A,. I,.4, județul B, împotriva sentinței penale nr.250 din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecător fond
.
2 ex. / 08 octombrie 2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Ghertner Ioan Artur, Andronic
