Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 338/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 239 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 338
Ședința publică din 28 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în orașul, județul B, împotriva deciziei penale nr. 137A din 04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat de către instanță, apărătorul din oficiu al inculpatului arată că nu a luat legătura cu acesta.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, având cuvântul, menționează că din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile colegilor inculpatului, raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală B, infirmat de cel întocmit de Institutul de Medicină Legală I, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru condamnarea inculpatului, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Săveni și a deciziei pronunțată de Tribunalul Botoșani și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, respectiv fapta nu există.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că susținerea apărătorului inculpatului privind inexistența faptelor nu poate fi luată în considerare, fiind contrazisă de probele existente la dosar din care rezultă fără nici un dubiu că la data de 12 martie 2008, fiind oprit în trafic de către lucrătorul de poliție, inculpatul i-a adresat acestuia insulte și amenințări și a exercitat asupra sa acte de agresiune. Această situație de fapt este dovedită atât cu raportul întocmit de către agentul de poliție, cât și cu rapoartele întocmite de ceilalți doi agenți ai poliției de frontieră care îl însoțeau pe acesta, precum și cu încercările de a influența o persoană, respectiv, să facă afirmații necorespunzătoare adevărului, în sensul de a arăta că polițistul i-ar fi luat portofelul inculpatului, situație pe care martorul a infirmat- Aceste împrejurări au fost coroborate cu concluziile ce se desprind din actele medico-legale, în sensul că raportul de la I nu infirmă concluziile raportului de la B, dar arată că partea vătămată a suferit un infiltrat sanguin în zona capului, iar modalitatea de producere a acestuia a fost fie prin lovire cu obiecte contondente, fie prin mușcarea accidentală, urmând ca ancheta să stabilească cu exactitate condițiile producerii acestei leziuni. Având în vedere că din datele anchetei și din probele administrate rezultă existența unei agresiuni exercitată de inculpat asupra părții vătămate ce se afla în exercițiul funcțiunii, apreciază că în mod corect s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de ultraj. Pentru toate aceste aspecte, apreciază că recursul este nefondat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 06 mai 2008, dat în dosarul nr. 616/P/2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 12 martie 2008, cu ocazia opririi în trafic de către organele de poliție, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare - l-a amenințat și lovit pe agentul de poliție, în timp ce acesta completa procesul-verbal de sancționare contravențională, motivat de faptul că avea -ul expirat. Partea vătămată a suferit leziuni vindicabile într-un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 101 din 03 martie 2009, dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 1000 (una mie) lei amendă penală.
I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 631Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale, iar statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ziua de 12 martie 2008, inculpatul însoțit de soția sa, -, se deplasau cu autoturismul proprietate personală marca BMW cu numărul de înmatriculare - pe direcția -
În localitatea, comuna, județul B, în jurul orelor 10,50, inculpatul a fost oprit în trafic de către partea vătămată - agent de poliție în cadrul Postului de Poliție - care efectua controlul traficului rutier împreună cu doi agenți din cadrul Poliției de Frontieră, respectiv martorii și.
Constatând că inculpatul avea Inspecția Tehnică a autoturismului expirată, agentul de poliție i-a reținut cartea de identitate și certificatul de înmatriculare, deplasându-se în autospeciala Poliției de Frontieră pentru a completa procesul-verbal de sancționare contravențională.
de faptul că procedura durează prea mult, inculpatul s-a îndreptat spre autospecială, a deschis portiera, l-a făcut pe agentul de poliție "analfabet", amenințându-l că "la relațiile pe care le are, îl va da afară din poliție", după care l-a lovit cu pumnul în zona feței, luându-și de pe bord cartea de identitate.
Conflictul a fost observat de cei doi agenți ai Poliției de Frontieră, martorii și.
Martorul, aflat în fața magazinului pe care-l administrează, a declarat în fața instanței că a văzut pe cei doi, dar nu a auzit ce vorbeau, din cauza zgomotului și a distanței la care se afla de aceștia, citind în presă a doua zi despre incidentul ce a avut loc în ziua precedentă.
Imediat partea vătămată a raportat incidentul la Poliția Orașului - subcomisar.
În urma loviturii primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice corporale, pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 227 din 13 martie 2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală
Situația de fapt descrisă și reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea Poliției orașului (fila 1 dosar), rapoartele întocmite de agenții de poliție (filele 2-5 dosar), procesul-verbal de sancționare contravențională (filele 6-8 dosar), declarațiile părții vătămate (filele 10-12, 83 dosar), certificatul medico-legal (fila 13 dosar), fișa medicală (fila 14 dosar), notele telefonice (filele 31-36 dosar), declarațiile martorilor (filele 15, 86 dosar), (filele 16, 85 dosar), - (filele 26, 112 dosar), (filele 28, 87 dosar), (fila 30 dosar).
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că partea vătămată, în momentul solicitării actelor, i-ar fi luat portofelul cu totul și abia când a ajuns în municipiul B, a constatat că acesta îi sustrăsese suma de 6.200 euro (filele 17, 22-25 dosar).
A mai arătat inculpatul că, în aceeași zi, i-a lăsat pe martor și pe soția sa în B, iar el a revenit în jurul orelor 15,00 la Postul de Poliție, unde i-a cerut părții vătămate să-i restituie suma de bani, iar la refuzul acesteia, a depus la data de 31 martie 2008 o reclamație la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, care a făcut obiectul dosarului nr. 705/P/2008, precizând că la acea dată nu cunoștea faptul că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Susținerile sale sunt infirmate de probele administrate în cauză, martorul, propus de inculpat, arătând că a fost rugat de inculpat să declare mincinos că s-ar fi aflat în mașină și ar fi văzut când partea vătămată i-a luat portofelul.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1167/16.10.2008 întocmit în cauză de B (fila 113 dosar), rezultă că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-facial, traumatism confirmat de trei medici examinatori, leziunile traumatice consemnate în documentele analizate necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatul nu a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, solicitând efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală de către L
În consecință, s-a înaintat dosarul la Institutului de Medicină Legală I, care în urma examinării documentației aflată la dosar, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 16037/12.10.2008 a concluzionat că partea vătămată a prezentat un infiltrat hemoragic la nivelul feței interne a obrazului drept, leziunea s-a putut produce prin lovire cu mijloc contondent sau a putut fi autoprodusă prin mișcare accidentală, mecanismul lovirii poate fi confirmat numai pe cale de anchetă, leziunea a putut fi produsă la data de 12.03.2008 și nu a necesitat timp de îngrijiri medicale (fila 138-139 dosar).
În raport de situația de fapt dovedită în cauză prima instanță a constatat că în sarcina inculpatului sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă conformă textului de lege care o incriminează.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 lei daune morale, care reprezintă o compensație a prejudiciului moral cauzat de inculpat prin atitudinea acestuia, inculpatul l-a denigrat în fața colegilor săi și a opiniei publice, afectându-i în mod grav demnitatea, integritatea morală și fizică. Prima instanță a apreciat că daunele morale solicitate sunt justificate însă întru-un cuantum mai redus, respectiv în limita sumei de 3.000 lei, apreciind că aceasta reprezintă un echivalent bănesc rezonabil al suferinței fizice și psihice cauzată de inculpat, incidentul afectându-i părții civile imaginea, respectul de care se bucura în comuna unde își desfășura activitatea, precum și față de ceilalți colegi din județ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie atât sub aspectul rezolvării laturii penale, cât și a laturii civile.
În ce privește latura penală, a solicitat desființarea sentinței și achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa. Arată că actul medico-legal care a fost avut în vedere la condamnarea sa a fost infirmat de Laboratorul de medicină legală I, din raportul medico-legal întocmit reieșind că partea vătămată nu a suferit nici un traumatism cranio-cerebral, ci doar un infiltrat sanguin, susținere confirmată de probele administrate în cauză.
A mai precizat că promovarea plângerii părții vătămate împotriva sa a fost determinată de faptul că pe rolul instanței mai există un dosar penal prin care a reclamat faptul că aceasta i-a sustras din portofel o sumă de bani cu ocazia predării acestuia cu acte în momentul opririi în trafic.
Pe latura civilă, a criticat sentința penală pentru greșita obligare la daune morale pe care le apreciază ca nejustificate.
Partea vătămată a criticat sentința pentru faptul neacordării cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocatului ales.
Prin decizia penală nr. 137 din data de 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea vătămată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru fapta comisă, la reținerea acesteia neavându-se în vedere faptul că părțile mai au pe rolul instanței un alt dosar.
Instanța de fond a apreciat corect că în cauză este justificată acordarea de daune morale în cuantumul stabilit, incidentul afectându-i părții vătămate imaginea și respectul de care se bucura în acea localitate, fiind și un echivalent al suferinței fizice și psihice cauzate de incident.
În ce privește apelul declarat de partea vătămată, a constatat că și acesta este nefondat, având în vedere că la instanța de fond nu a solicitat cheltuieli judiciare nici cu ocazia audierii sale și nici la dezbaterile în fond, solicitându-le prima dată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, pe care însă nu l-a motivat.
Inculpatul, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 12 martie 2008, inculpatul a fost oprit în trafic de către agentul de poliție (parte vătămată), în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare -. Partea vătămată era însoțită de doi agenți din cadrul Poliției de Frontieră ( și ), împreună cu care efectua controlul traficului rutier.
Întrucât inculpatul avea -ul expirat, partea vătămată i-a reținut cartea de identitate, certificatul de înmatriculare, procedând la completarea procesului-verbal de sancționare contravențională.
Din depozițiile martorilor și rezultă că inculpatul a adresat părții vătămate cuvinte jignitoare, s-a năpustit asupra acesteia, încercând să-i ia actele și l-a lovit peste față cu pumnul în partea dreaptă, amenințându-l totodată că va fi dat afară din poliție.
Inculpatul, audiat în fața primei instanțe, nu recunoaște săvârșirea faptei. Susține că a predat actele agentului de poliție care însă întârzia cu încheierea procesului-verbal, motiv pentru care după circa 30 de minute a mers la mașina acestuia, solicitând actele și înaintarea procesului-verbal prin poștă. Însă partea vătămată l-a jignit, iar în momentul în care au venit și ceilalți colegi ai părții vătămate, a plecat la mașină. Nu recunoaște însă faptul că ar fi lovit partea vătămată.
Martorii propuși de inculpat, și, arată că au văzut mașina acestuia oprită pe cealaltă parte a drumului, el aflându-se la circa o J de metru de cea a poliției. Însă niciunul din acești martori nu a oprit, așa încât nu au putut oferi amănunte cu privire la desfășurarea întregului incident.
A mai susținut inculpatul că în mașina sa se mai afla o persoană, respectiv, și care poate confirma varianta sa. Susținerile sale sunt însă infirmate de depoziția acestuia din urmă, care, în declarația dată la parchet, arată că nu știe nimic de fapta reținută în sarcina inculpatului, la acel moment aflându-se în Precizează că a fost contactat a doua zi de către inculpat care l-a rugat să declare că s-ar fi aflat în autoturismul său și că ar fi văzut când agentul de poliție i-a luat portmoneul.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală B (fila 113 dosar) rezultă că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-facial și care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatul a contestat aceste concluzii, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către Institutul de Medicină Legală
Potrivit concluziilor noului raport de expertiză medico-legală, partea vătămată a prezentat un infiltrat hemoragic la nivelul feței interne a obrazului drept, leziune ce s-ar fi putut produce prin lovire cu un mijloc contondent sau ar fi putut fi autoprodusă prin mușcare accidentală, mecanismul lovirii urmând a fi confirmat pe cale de anchetă. Se mai precizează că leziunea ar fi putut fi produsă la data de 12 martie 2008 și nu a necesitat timp de îngrijiri medicale.
Chiar dacă concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală I apreciază că leziunea ce s-ar fi putut produce la data critică nu necesită timp pentru vindecare, nu se poate vorbi de o schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În forma prevăzută de alin. 2 al art. 239 Cod penal, infracțiunea de ultraj se realizează prin săvârșirea împotriva unui funcționar care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a unei acțiuni de lovire, a altor acte de violență sau a unei acțiuni de vătămare corporală.
Față de cele mai sus reținute, curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului există și a fost săvârșită cu vinovăție, iar încadrarea juridică a ei este corectă.
La individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, just apreciindu-se că reeducarea acestuia s-ar putea realiza prin aplicarea unei amenzi penale.
Referitor la latura civilă a cauzei, față de toate împrejurările comiterii faptei, este justificată cererea de acordare de daune morale formulată de partea vătămată, cuantumul stabilit de prima instanță împreună cu sancțiunea penală aplicată inculpatului fiind suficiente pentru repararea prejudiciului nepatrimonial încercat de acesta.
Așa fiind, curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în orașul, județul B, împotriva deciziei penale nr.137A din data de 04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat. Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători fond
apel
.
2 ex. / 07 octombrie 2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Ghertner Ioan Artur, Andronic
