Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.39/
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
Pe rol judecarea recursului penal declarat de petenta - domiciliată în localitatea, județul T, împotriva sentinței penale nr.1096 din data de 02 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal cu nr.unic - și a deciziei penale nr.199 din data de 16 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr.-, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta petentă personal.
Se constată lipsa intimatului.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, întreabă pe recurenta petentă dacă și-a angajat apărător.
Recurenta petentă, având cuvântul, precizează că a formulat cerere atât la Baroul de Avocați T cât și la Baroul de Avocați C pentru desemnarea unui apărător din oficiu, dar i-au fost respinse. Depune la dosar înscrisuri.
Curtea, în conformitate cu disp.art.302 Cod procedură penală, invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului penal declarat de petenta și acordă cuvântul părților pe excepția invocată.
Recurenta petentă, având cuvântul, precizează că făptuitorul în calitate de avocat, a înșelat-o într-un proces civil.
Curtea, învederează recurentei petente că legea prevede în cazul unor asemenea cereri, o singură cale de atac având în vedere că s-a judecat cauza la fond iar soluția pronunțată avea ca și cale de atac recursul, cale de atac pe care aceasta a și folosit-
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că hotărârea atacată este definitivă.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Petenta s-a adresat Judecătoriei Tulcea cu o plângere împotriva rezoluției nr.105/P/08.08.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, plângere întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod procedură penală.
Judecătoria Tulcea, a constatat că rezoluția contestată vizează un avocat, iar conform art.281punct 1 lit."b" Cod procedură penală, infracțiunile săvârșite de avocați se judecă în primă instanță de curtea de apel.
Astfel, prin sentința penală nr.1096/2 octombrie 2007, în temeiul art.42 Cod procedură penală raportat la art.2781l și art.281 punct 1 lit."b" Cod procedură penală a declinat competența în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA.
Petenta s-a declarat nemulțumită de această hotărâre și a declarat recurs, solicitând judecarea cauzei pe fond, în sensul desființării rezoluției contestate și judecarea făptuitorului pentru că se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a formulat plângere.
Tribunalul Tulcea, sesizat cu judecata acestei cereri de recurs, prin decizia penală nr.199/16 noiembrie 2007a respins recursul ca inadmisibil și a menținut sentința penală atacată.
Petenta a declarat un nou recurs împotriva deciziei penale nr.199/16 noiembrie 2007.
În motivarea acestui recurs se invocă motive de nelegalitate și netemeinicie care țin de fondul cauzei.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Judecătoria Constanța ca instanță de fond a stabilit că este competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de APEL CONSTANȚA. Competența s-a stabilit având în vedere calitatea de avocat a făptuitorului.
Potrivit art.42 al.4 Cod procedură penală, hotărârea de declinarea competenței nu este supusă apelului și nici recursului.
Dispozițiile art.23 al.7 și art.129 din Constituție, stabilesc că hotărârile sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la data pronunțării ei.
În acest context, curtea constată că petenta a declarat o cale de atac care nu are suport legal.
În lipsa dreptului de a sesiza instanța de control judiciar, recursul declarat de petentă nu poate declanșa controlul judecătoresc asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate.
Drept urmare, recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr.1096/02 octombrie 2007 a Judecătoriei Tulcea și decizia penală nr.199/16 noiembrie 2007 a Tribunalului Tulcea, va fi respins ca inadmisibil iar petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punct 1 lit."a" Cod procedură penală,
Respinge ca inadmisibil recursul penal declarat de petenta - domiciliată în localitatea, județul T, împotriva sentinței penale nr.1096 din data de 02 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal cu nr.unic - și a deciziei penale nr.199 din data de 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr.-.
Obligă recurenta la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.recurs;;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 28.01.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure