Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 397/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 33/02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns petentul asistat de avocat ales, și avocat G cu delegație de apărător ales al intimaților și lipsă fiind aceștia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul ales al petentului recurent a depus la dosar motive de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al petentului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar a solicitat trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Avocatul ales al intimaților a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare justificate cu înscrisuri. A precizat că din probatoriul administrat nu s-a dovedit că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 33/02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală, în dosar nr- a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 14 aprilie 2008 emisă în dosar nr. 354/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și menținută prin rezoluția adoptată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 429/II/2/2008.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin.2 pr.penală.
În considerentele hotărârii, Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Petentul s-a adresat cu plângere penală prealabilă Judecătoriei Hațeg la data de 06 ianuarie 2006, plângere înregistrată la această instanță sub nr. 11/2006, solicitând condamnarea lucrătorilor de poliție și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, motivând că la data de 07 noiembrie 2005, fost dus la Postul de Poliție al comunei, iar în timp ce se deplasau cu mașina agenților de poliție, a fost încătușat și lovit de către, iar în sediul postului de poliție a fost lovit de către ambii polițiști, cu consecința pierderii a doi dinți și a producerii unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Judecătoria Hațeg, prin sentința penală nr. 65 din 27 martie 2006, în temeiul art. 285 Cod proc. penală, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, având în vedere că și aveau calitatea de agenți de poliție în cadrul Postului de poliție al comunei.
Urmare a actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția din 20 octombrie 2006, dată în dosarul nr. 354/P/2006, s-a dispus, în baza art. 228 al. 6 Cod proc. penală, art. 10 lit. a Cod proc. penală, neînceperea urmăririi penale cu privire la fapta prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, întrucât nu a rezultat că cei doi agenți de poliție au agresat pe partea vătămată.
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 20 octombrie 2006, iar prin rezoluția din 04 decembrie 2006, dată în dosarul nr. 1187/II/2/2006 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în baza art. 278 Cod proc. penală, s-a admis parțial plângerea petentului, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor din lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, în infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 1,2 Cod penal, menținându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere, conform art. 278/1 Cod proc. penală, solicitând instanței desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penal, întrucât nu au fost administrate probele de care înțelege să se folosească pentru a dovedi că cei doi polițiști au săvârșit infracțiunea de purtare abuzivă.
Prin sentința penală nr. 105 din 28 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, s-a respins plângerea formulată de petentul, menținându-se rezoluțiile atacate, apreciate ca fiind temeinice și legale, întrucât actele efectuate în cauză nu justifică începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă în ce-i privește pe cei doi lucrători de poliție.
În recursul petentului, prin decizia penală nr. 387 din 07 iunie 2007, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul acestuia împotriva sentinței penale nr. 105/2007 a Tribunalului Hunedoara, a casat hotărârea atacată și în baza art. 278 al. 8 lit. b Cod proc. penală, a desființat rezoluția nr. 354/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a trimis cauza la procuror în vederea efectuării actelor premergătoare necesare adoptării unei soluții legale, motivându-se că dosarul de urmărire penală conține elemente insuficiente în vederea adoptării unei soluții, ceea ce impune efectuarea unor acte specifice investigațiilor preliminare care să conducă la adoptarea unei soluții corecte.
Urmare a trimiterii cauzei la procuror, s-au audiat mai multe persoane, iar cu excepția lui, aflat în relații de rudenie cu petentul, ceilalți au declarat că nu l-au văzut lovit în data de 07 noiembrie 2005 și nici în zilele următoare.
Astfel, vecină a petentului, arată că în data de mai sus, petentul aflat în stare avansată de ebrietate, a încercat de două ori să intre în locuința ei,fără acordul acesteia, pentru a-și căuta soția, împrejurare în care a apelat la organele de poliție, iar când au sosit la fața locului, petentul a avut de asemenea un comportament necorespunzător, ceea ce a determinat amendarea sa în baza procesului verbal de contravenție seria E nr. - din 07 noiembrie 2005.
De asemenea, a confirmat faptul că petentul se afla în stare de ebrietate și a provocat scandal la postul de poliție, însă nu a văzut ca acesta să fi fost lovit de către polițiști sau de către alte persoane.
Din actele medicale existente la dosar, rezultă că petentul s-a prezentat la medicul de familie, în data de 08 noiembrie 2005, iar în urma consultului nu s-au constatat leziuni postagresiune, ci doar un puseu de tensiune 260/100.
Astfel, nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între leziunile prezentate de petent la 10 noiembrie 2005 și persoana polițiștilor, actele efectuate în cauză neputând duce la concluzia că petentul a fost agresat de cei doi agenți de poliție.
Așa fiind, se apreciază că soluția dispusă de procuror este temeinică și legală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 228 Cod proc. penală și art. 10 lit. a Co proc. penală.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală petentul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte cuprinse în memoriul depus la fila 22-22 dosar:
În mod eronat instanța de fond nu a acordat valoare probatorie dispoziției martorului, reținând în mod nereal că acesta se află în grad de rudenie cu petentul;
Declarațiile agenților de poliție nu au un suport real, având în vedere că procesul verbal de intervenție figurează ca fiind întocmit în jurul orelor 11, ceea ce nu explică împrejurarea părăsirii postului de poliție la orele e19.
Instanța a ignorat conținutul certificatului medical emis ca urmare a examinării petentului de către medic și care la rubrica diagnostic prezumtiv - este inserată concluzia " leziune posagresiune" recomandând examen de specialitate. Certificatul medico legal relevă cu claritate că leziunile pot data din 07 noiembrie 2005 și necesită îngrijiri medicale timp de 14 - 15 zile.
Instanța a examinat probatoriul cauzei raportat.la prima parte a incidentului, derulat la domiciliul petentului și nu în ce privește evenimentele petrecute în incinta Postului de Poliție.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse art. 385/6 aln.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Tribunalul d e primă instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor și materialului din dosarul cauzei, reținând în mod corect că rezoluția adoptată de procuror (nr. 354/P/2006) nu este aptă de a fi desființată, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.b pr.penală.
2. Curtea arată că instanța fondului a examinat ansamblul probelor noi propuse și care nu a fost în măsură să schimbe baza factuală reținută anterior.
3. Curtea apreciază la rândul său, în urma examinării atente a depozițiilor martorilor și a conținutului actelor medicale de la dosar, că în cauză nu există motive pertinente și suficiente pentru a reține o altă situație de fapt decât cea constatată.
4. Curtea arată că nu rezultă mai presus de orice dubiu, existența vreunui act de agresiune săvârșit de intimații și asupra petiționarului.
5. Referitor la critica adusă de petiționar vizând greșita interpretare a relațiilor de rudenie între persoana sa și martorul, Curtea deși nu deține informații certe privind realitatea celor susținute de către recurent, apreciază că declarația sa este singulară și contrară situației stabilite în urma evaluării celorlalte probe testimoniale din dosar.
6. În ce privește conținutul certificatului medico legal încheiat în urma examinării petentului, Curtea fără a exclude realitatea leziunilor descrise, consideră că acestea nu au o legătură vizibilă și suficientă cu evenimentele derulate la 07 noiembrie 2005.
7. În cauză este probat mai presus de orice îndoială faptul că petiționarul a fost consultat în 08 noiembrie 2005 de către medicul de familie, dr. la cabinetul său medical individual, fără a se constata leziuni de agresiune ci doar un puseu de tensiune 260/100.
Curtea reține în acest sens faptul că leziunile constatate de către medicul legist nu au legătură cu acuzațiile aduse intimaților cu atât mai mult cu cât la o zi după prezentarea sa la sediul poliției (08.11.2005) pe corpul petentului nu au fost sesizate urme de agresiune.
8. În circumstanțele reținute mai sus, Curtea nu este în măsură să stabilească o vinovăție certă a intimaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 250 alin.3 cod penal, astfel încât, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, va respinge ca nefondat recursul petiționarului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală.
Se va face aplicarea art. 192 alin.2 pr.penală și art. 193.pr.penală, conform sumelor înscrise în chitanța de la dosar (36).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 33/2.02.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă petiționarul să plătească statului suma de 240 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod pr. pen. obligă petiționarul să plătească intimaților și suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/23.06.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Maria Covaciu, Dana Ghițoaica
