Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 41/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE FOND
SENTINTA PENALĂ NR.41
Ședința publică de la 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.30/P/2008 din 16 ianuarie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, urmare casării sentinței penale nr.113 din 13 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, prin decizia penală nr.909 din 13 martie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, în dosarul nr-, privind pe intimații, G, G, G, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul și intimatul, avocat VGp entru intimații lipsă, și, lipsind intimații, G, G, G, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, petentul solicită introducerea în cauză a Statului Român și încuviințarea probei cu martori; A vocat VGp entru intimații lipsă, și, a solicitat respingerea cererilor întrucât nu au legătură cu cauza; Intimatul prezent solicită de asemenea respingerea cererii; Reprezentantul Parchetului în raport de obiectul cauzei solicită respingerea cererii de introducere în cauză a Statului Român întucât nu are legătură cu cauza și respingerea probei cu martori întrucât nu poate fi încuviințată în raport de dispozițiile art 278/1 Cpp; Instanța respinge cererea petentului de introducere în cauză a Statului Român întrucât nu este parte în cauză, dispozițiile art 278/1 alin 4 Cpp prevăzând expres părțile care trebuie să fie citate, respectiv persoana față de care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată și persoana care a făcut plângerea; totodată respinge cererea petentului privind încuviințarea probei cu martori întrucât dispozițiile art 278/1 alin 7 Cpp prevâd expres că soluționarea plângerii se face pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a înscrisurilor prezentate astfel că în raport de aceste dispoziții procedurale nu se poate administra proba cu martori, după care, nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Petentul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale, fiind dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reclamate.
Avocat VGp entru intimații lipsă, și, solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea ordonanței atacate ca fiind legală și temeinică, prin ordonanța procurorului stabilindu-se în mod corect că faptele sunt prescrise.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea plângerii, menținerea ordonanței parchetului, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică întrucât termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele reclamate de petent s-a împlinit.
Intimatul, având cuvântul a solicitat de asemenea respingerea plângerii.
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Prin sentința penală nr.113 din 13 iunie 2008, Curtea de APEL CRAIOVA, a admis plângerea formulată de petiționarul împotriva ordonanței nr. 30/P/2008 din 16 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și a rezoluției nr. 249/II/2/2008 din 22 februarie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
A desființat rezoluția nr. 249/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și, în parte, ordonanța din 16 ianuarie 2008 dată în dosar 30/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și a trimis cauza procurorului pentru completarea cercetărilor în vederea începerii urmării penale.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Ordonanța nr. 30/P/2008 din 16 ianuarie 2008, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVAs -a dispus, în temeiul art. 228 al. 6.C.P.P. rap. la art. 10 lit. g C.P.P. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și, foști judecători, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, pentru infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246.Cod Penal și favorizarea infractorului prev. de art. 264.Cod Penal, - colonel, - colonel, - lt.colonel, -, -, -, -, -, -, - colonel, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246.Cod Penal
Totodată s-a mai dispus:
- disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în vederea efectuării de cercetări cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu de către numitul.
- disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, în vederea efectuării de cercetări față de, și, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246.
Cod PenalÎn fapt s-a reținut că, la data de 19 decembrie 2007 petiționarul s-a adresat organelor de urmărire penală cu o plângere prin care sesiza faptul că, anterior anului 1989, fost urmărit în mod abuziv de ofițeri din cadrul fostei securități, că acest lucru l-a determinat pe - directorul Liceului Agroindustrial din, unde era angajat ca profesor - să-i desfacă contractul de muncă iar judecătorul de la Judecătoria Caracali -a respins contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, favorizându-i pe ceilalți făptuitori, hotărârea fiind luată ca urmare a concluziilor puse în instanță de procurorul, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.
Recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de judecătorul a fost respins de judecătorii de la Tribunalul O l t, respectiv, și.
Plângerea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal care, la rândul său, cu adresa nr. 39/P/2008 din 03.01.2008 a înaintat-o Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVAa constatat intervenită prescripția răspunderii penale astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și, foști judecători, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, pentru infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246.Cod Penal și favorizarea infractorului prev. de art. 264.Cod Penal, - colonel, - colonel, - lt.colonel, -, -, -, -, G -, -, G - colonel, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246.
Cod PenalFață de celelalte persoane față de care a fost formulată plângerea, având în vedere calitatea pe care aceștia o aveau la data la care se susține comiterea faptelor, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.
Împotriva acestei soluții petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 279/II/2/2008 din 22 februarie 2008.
Continuând procedura prev. de art. 2781.C.P.P. petiționarul a formulat plângere la instanță.
În motivarea plângerii petiționarul a arătat, în esență, faptul că ordonanța și rezoluția sunt nelegale întrucât nu se putea constata prescripția răspunderii penale deoarece cursul prescripției a fost suspendat.
Petiționarul a arătat că, până la apariția Legii nr. 187/1999, nu a avut acces la propriul dosar întocmit de securitate și abia după intrarea în vigoare a acestei legi a constatat faptul că în acest dosar apar un număr de 14 agenți de securitate și 32 de informatori.
În aceste condiții petiționarul a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 128.Cod Penal întrucât o împrejurare legală a împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale.
Petiționarul a mai arătat că numitul este omis din alineatul 1 al "soluției" ordonanței și este menționat abia la alineatul 3 - prin care se disjunge și se declină competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal - deși în opinia sa, acesta intra în categoria celor de la alineatul 1, ca participant în completul de judecată, împreună cu judecătorii și procurorii.
Petiționarul a criticat ordonanța sub aspectul disjungerii cauzei și declinării competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt pentru numitul, a arătat că în plângerea sa a făcut referiri și la alte persoane pe care nu le cunoaște iar procurorul nu a făcut demersuri în vederea identificării lor și că nu se menționează nimic despre constituirea sa ca parte civilă.
La data de 6 mai 2008 petiționarul a depus o precizare a plângerii, act în care în esență menționează faptul că, până în anul 2003 nu a cunoscut că a avut întocmite pe numele său 3 dosare de urmărire, de către fosta securitate și că nu a cunoscut numele agenților de securitate și al informatorilor aceștia având numai nume și coduri de securitate astfel că nu putea "să-i cheme în judecată"; a menționat că a solicitat CNSAS deconspirarea numelui acestor persoane dar nu a primit răspuns.
Într-o altă precizare, depusă la data de 3 iunie 2008 petiționarul se plânge de faptul că agenții de securitate i-au violat corespondența și l-au bătut, insultat și calomniat.
Petiționarul susține că termenul prescripției a fost suspendat și prin faptul că, imediat după eliberarea de către CNSAS a copiilor după dosarul său de securitate, în termen de 2 luni, a formulat plângere împotriva tuturor acestor făptuitori, plângere respinsă de Parchetul C și de Tribunalul O l Totodată menționează că a formulat plângere penală împotriva fiecărui făptuitor în parte, direct la instanța de judecată, dar aceste dosare au fost tergiversate pnetur a se putea invoca prescripția.
În susținerea plângerii sale petiționarul a depus la dosar copia dosarului de securitate, copia nr. 627/22.02.2008 a Judecătoriei Tg. J, pronunțată în dosar nr- (cauză similară) și a solicitat proba cu martori.
Analizând plângerea formulată în raport de motivele invocate, actele și lucrările dosarului și în conformitate cu disp. art. 2781.C.P.P. instanța a constatat în esență următoarele:
În plângerea inițială, adresată organelor de urmărire penală, petiționarul a menționat, în parte, pe fiecare din persoanele împotriva cărora formulează sesizarea și indică și infracțiunile pentru care înțelege să facă această sesizare.
Se observă că, în afară de infracțiunea de abuz în serviciu, clar indicată - și care se regăsește ca atare în Codul Penal - este menționată și așa numita infracțiune de "poliție politică", dar sunt indicate și alte infracțiuni cum ar fi de pildă loviri, injurii, tortură, "corupere de minori de a face poliție politică (față de de pildă). Totodată, în sesizare petiționarul arată că, o consecință a dosarului său de securitate a constituit-o faptul că era anchetat, cercetat, bătut,torturatla Securitatea jud.
Instanța a reținut astfel că deși organul de urmărire penală nu este ținut de încadrarea juridică dată de petiționar în plângerea sa, se impunea însă a se face o analiză concretă a faptelor imputate fiecăreia dintre persoanele respective, în vederea realizării unei corecte încadrări juridice și, abia după aceea se putea analiza dacă este incidentă sau nu vreuna din situațiile ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, instanța a apreciat că se impunea a se stabili în concret căreia dintre persoanele reclamate i se impută de ex. tortura urmând a se stabili apoi - pe baza celor relatate de petiționar - dacă faptele pe care le descrie se pot încadra la infracțiunea de tortură ca atare, loviri sau alte violențe, purtate abuzivă etc. și abia după aceea se putea analiza eventuala incidență a prescripției răspunderii penale.
Instanța a constatat și faptul că deși petiționarul, prin însăși sesizarea pe care a făcut-o, a indicat faptul că unii din cei menționați în plângere sunt decedați, neînceperea urmăririi penale a fost dispusă invocându-se prescripția și nu decesul.
Ori, în opinia instanței, decesul făptuitorului - ca și cauză ce înlătură răspunderea penală - are prioritate în raport cu prescripția, chiar dacă ambele sunt menționate la aceiași literă a art. 10.C.P.P. (lit. g).
În plus, organul de urmărire penală nu a stabilit identitatea exactă a celor împotriva cărora s-a formulat plângere ori domiciliul lor actual pentru îndeplinirea procedurilor de citare.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că plângerea petiționarului este întemeiată și, luând în considerare soluțiile limitativ prevăzute de art. 2781al. 8.C.P.P. a admis plângerea, a desființat rezoluția nr. 249/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și, în parte, ordonanța nr. 30/P/2008 din 16 ianuarie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, numai în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale nu și soluțiile de disjungere și a trimis cauza procurorului pentru completarea cercetărilor, în vederea începerii urmării penale.
S-a dispus ca organul de urmărire penală să procedeze la audierea nemijlocită a petiționarului pentru stabilirea în concret, pentru fiecare din persoanele față de care inițial se dispusese neînceperea urmăririi penale, a actelor și faptelor ce li se impută, stabilirea încadrărilor juridice, începerea "in rem" a urmăririi penale și verificarea apoi, pentru fiecare făptuitor și pentru fiecare infracțiune în parte, a situațiilor ce pot atrage înlăturarea răspunderii penale ( de ex. decesul - dovedit cu actul de deces - sau prescripția) urmând ca în analiza pe care organul de urmărire penală va trebui să o facă cu privire la intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale (după stabilirea în concret a faptelor și încadrărilor juridice) să se indice termenele de prescripție și se va face și o analiză a celor susținute de petiționar în sensul că acest termen ar trebui considerat ca fiind suspendat pe durata în care accesul la dosarul de securitate i-a fost interzis ca urmare a unor dispoziții legale.
Împotriva sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, iar prin decizia penală nr.909 din 13 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de fond, soluționând plângerea formulată conform art 278/1 Cpp și dispunând trimiterea cauzei procurorului pentru completarea cercetării în vederea începerii urmăririi penale, a pronunțat o soluție neprevăzută de lege în raport cu dispozițiile art 278/1 alin 8 lit a Cpp conform căruia cauza poate fi trimisă procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale după caz. Totodată, s-a reținut că instanța de fond a procedat la soluționarea plângerii formulată de petent fără citarea persoanelor vizate de soluția de netrimitere în judecată, cu nerespectarea dispoziților art 291 Cpp conform căruia judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este legal îndeplinită.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de APEL CRAIOVAa înregistrat cauza sub nr -.
Analizând plângerea formulată în raport de motivele invocate, actele și lucrările dosarului, conform dispoz.art.2781Cod pr.penală, instanța constată că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz.art.121 alin.1 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală.
Pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev.de art.246 Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale calculat conform art.122 alin.1 lit.d Cod penal este de 5 ani, iar pentru infracțiunile de favorizarea infractorului prev.de art.264 Cod penal și tortură, prev.de art.2671Cod penal, termenul de prescripție conform art.122 alin.1 lit.c Cod penal este de 8 ani.
Potrivit dispoz.art.122 alin.2 Cod penal, termenele de prescripție se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii.
Instanța constată că în plângerea formulată petentul a arătat că faptele reclamate au fost comise anterior anului 1989, astfel că, în raport de dispozițiile art. 121, 122 Cod penal, în mod just prin ordonanța procurorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit.
Susținerea petentului în sensul că până la apariția Legii nr.187/1999, cursul prescripției a fost suspendat, întrucât nu a cunoscut numele autorilor, astfel că nu putea să îi acționeze în judecată, cunoscând numele acestora abia în 2003, după eliberarea de către CNSAS a copiilor după dosarul său de securitate, - este nefondată.
Instanța constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 128 Cod pr.penală, privitor la suspendarea cursului prescripției, întrucât începând cu anul 1990, chiar și în situația în care petentul nu a cunoscut cine sunt autorii, acest lucru nu îl împiedica să se adreseze cu plângere penală organului de urmărire penală competent, în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a făptuitorilor.
În ceea ce privește pe făptuitorii și, instanța constată că în prezent aceștia sunt decedați, astfel că acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare.
Se observă însă că prin ordonanța atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, constatându-se că fapta este prescrisă.
Instanța constată că, deși soluția de neîncepere a urmăririi penale trebuia să se dispună în considerarea faptului că a intervenit decesul făptuitorului și nu pentru că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, totuși acțiunea penală nemaiputând fi pusă în mișcare în niciuna din aceste situații, instanța constată că nu se poate trimite cauza procurorului pentru a se începe urmărirea penală și de asemenea, nu se impune ca instanța să schimbe temeiul de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale, întrucât temeiul juridic este același, respectiv 10 lit.g Cod pr.penală, atât pentru situația când se constată prescripția, cât și pentru situația când intervenit decesul făptuitorului.
În ce privește pe făptuitoarea, se constată, de asemenea, că în prezent este decedată, însă, atât față de aceasta, cât și față de făptuitorii, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței, soluția de disjungere neputând fi cenzurată de instanță, întrucât obiectul plângerii formulată conform art.2781Cod pr.penală, îl constituie numai soluția de netrimitere în judecată nu și soluția de disjungere.
De asemenea, instanța constată că, deși procurorul nu s-a pronunțat expres cu privire la toate faptele reclamate de petent, omițând să se pronunțe cu privire la infracțiunile de lovire, insultă, tortură reclamate a fi săvârșite de făptuitorul, cu toate acestea, constatându-se că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit pentru toate aceste fapte, acțiunea penală nemaiputând fi pusă în mișcare, nu se mai poate dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, criticile formulate de petent sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, constatându-se că plângerea formulată este nefondată, în baza art.2781pct.8 lit.a Cod pr.penală, se va respinge plângerea formulată de petent și va menține ordonanța atacată.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
În baza art.2781pct.8 lit.a Cod pr.penală;
Respinge plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.30/P/2008 din 16.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, ca nefondată și menține ordonanța atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2010.
- -
Grefier,
- -
PS/11.03.2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru
