Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 584/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 584/
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de petenții: ȘI, împotriva deciziei penale nr.467/R, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat instanța constată cauza în stare de judecată punând în discuție și excepția de inadmisibilitate a recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, recurenții au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 512 din 11 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, s-a respins ca nefondată plângerea împotriva rezoluției nr.5431/P/2006, emisă la 09.05.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, formulată de petenții și G, în contradictoriu cu intimații și.
In baza art.92 alin. 2 Cod pr.penală, a fost obligat fiecare petent la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rezoluția nr. 5431/P/2006, emisă la 09.05.2007, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, menținută prin rezoluția nr.1293/II/2/2007 din 05.11.2007, emisă de prim-procuror, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246, art.289 și art. 291 Cod penal, care au efectuat actele premergătoare începerii urmăririi penale în dosarele nr.1263/P/2002 și, respectiv, nr. 2024/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.
Din cercetări, a rezultat că dosarul penal nr.1263/P/2002 a fost instrumentat de către inspectorul principal, iar persoana vătămată susține că acesta nu și- îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală, formulând propunerea de neîncepere urmăririi penale, prin referatul din data de 27.11.2002, situație în care propunerea a fost însușită de procuror, deși în cauză se efectuase o expertiză tehnică favorabilă persoanei vătămate.
Cât privește cel de-al doilea dosar, nr.2024/P/2003, acesta fost instrumentat de către agentul de poliție, iar persoana vătămată susține că acesta și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a obligat-o de fapt pe, împotriva căreia se efectuaseră cercetări pentru săvârșirea infr. prev.de art.290 Cod penal, să depună la dosarul cauzei un înscris original, aspect ce a condus la influențarea soluției adoptate de procuror.
Ambele sesizări ale persoanelor vătămate au vizat punerea în posesie a acestora de către Primăria comunei, pe o suprafață de teren.
Referitor la faptele sesizate de petenți fi săvârșite de intimatul, în cadrul cercetării efectuate în dosarul penal nr. 1263/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, instanța a reținut că toate actele de cercetare efectuate de intimat au fost săvârșite în anul 2002, astfel încât, în cauză, s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale de 5 ani de la data săvârșirii faptei, prevăzut de art.122 alin.1 lit.d Cod penal.
În acest sens, și ultimul act întocmit în cauza respectivă de către intimatul, respectiv referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit la 27.11.2002, în dosarul nr.1263/P/2002, a fost efectuat cu mai mult de 5 ani în urmă, fiind împlinit termenul de prescripție menționat.
Ca atare, dat fiind faptul intervenirii prescripției răspunderii penale, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.g teza a II-a Cod pr.penală, în sensul că nu mai este posibilă la acest moment punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimatul, pentru faptele sesizate a fi săvârșite în cadrul cercetărilor penale din dosarul menționat, astfel încât nu se justifică analiza pe fond a infracțiunii sesizate.
Pe de altă parte, însă, s-a observat că cercetarea penală se efectuează de organul de cercetare penală sub supravegherea procurorului, care în acest caz a confirmat, la finalul cercetării, propunerea intimaților de a nu se începe urmărirea penală pentru infracțiunea sesizată de petenți, însușindu-și astfel modul de efectuare a cercetării, precum și soluția propusă, aspect care nu poate conduce, în opinia instanței, la concluzia că intimatul și-ar fi exercitat cu rea-credință atribuțiile de serviciu în cadrul soluționării dosarului repartizat spre soluționare.
Or, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.246 Cod penal, sesizată de petenți a fi săvârșită de intimat, textul legal condiționează existența infracțiunii de existența vinovăției sub forma intenției. Așadar, fapta nu poate fi săvârșită decât cu intenție, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă unui astfel de act, dar din culpă, fără ca făptuitorul să aibă intenția de a proceda astfel pentru a cauza o vătămare a intereselor legale a unei persoane neputând întruni elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva sentinței au declarat recurs petenții, care au motivat că în mod greșit le-a fost respinsă plângerea, întrucât intimații au săvârșit faptele pentru care s-au efectuat actele premergătoare începerii urmăririi penale.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.467/R din 15 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de petenții - și, care au fost obligați la plata a câte 20 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat, având în vedere actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză, că prima instanță a reținut în mod corect legalitatea și temeinicia soluției procurorului. Într-adevăr, în ce-l privește pe intimatul, instanța de fond a reținut în mod corect că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, motiv pentru care nu mai este posibilă urmărirea acestuia iar cercetarea pe fond nu se justifică.
Cu privire la celălalt intimat, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect că aprecierea eronată cu privire la administrarea probelor, la relevanța acestora sau la propunerea înaintată procurorului, nu echivalează automat cu reaua-credință ori cu intenția de a îndeplini în mod conștient necorespunzător actele de cercetare penală pentru vătămarea intereselor recurenților.
Or, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, art.246 Cod penal cere existența vinovăției sub forma intenției.
În speță, nu există dovezi care să conducă la concluzia că intimatul nu a îndeplinit anumite acte sau le-a îndeplinit necorespunzător cu intenția vădită de a leza interesele recurenților. Așa fiind, în baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod pr.penală, au fost respinse recursurile ca nefondate.
Impotriva acestei decizii, au declarat, din nou, recurs petenții - și Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în baza art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt inadmisibile, hotărârea atacată fiind definitivă.
Inadmisibilitatea este o sancțiune care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu-l prevede sau îl exclude. Motivele de inadmisibilitate sunt inderogabile și nu pot fi acoperite în nici un mod, iar din această cauză inadmisibilitatea este o sancțiune procesuală inevitabilă, în sensul obligativității aplicării ei.
Inadmisibilitatea împiedică promovarea, ca în speța de față, a unei căi de atac interzise de lege. Această sancțiune este o garanție a respectării dispozițiilor art.2 alin.1 Cod pr.penală, care consacră principiul legalității procesului penal, text care impune întregii activități de judecată reguli, dar și limite.
Neputându-se trece peste inadmisibilitatea recursurilor, curtea nu poate face o analiză asupra temeiniciei acestora și le va respinge, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îi va obliga pe recurenții-petiționari la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petenții ȘI G, domiciliați în comuna, sat ul nr.110, județul A, împotriva deciziei penale nr. 467/R, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier
Red./Tehnored./ex.3/13 noiembrie 2008
Jud.fond
Jud.recurs // Gh.
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
