Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(576/2009)
DECIZIA PENALĂ nr.622/R
Ședința publică de la 24 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Marin Cârcel
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr.27 din data de 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-petent și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, considerând că in mod corect instanța fondului a apreciat că din actele premergătoare din prezenta cauză, s-a dispus solutia de netrimitere in judecată, din actele dosarului nerezultând vreun indiciu care să ateste săvârșirea de către intimată a infractiunii pentru care a fost formulată plângerea de petentul.
În timpul dezbaterilor se prezintă apărătorul intimatului.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului având in vedere că motivele de recurs privesc argumentele aduse de petent în sensul că ar fi o contradicție intre considerentele și dispozitivul sentinței penele. Solicită să se observe că nu există nici o contradicție intre argumente aduse de instanță si dispozitivul hotărârii. Arată că nu există nici un fel de probă in sensul că intimatul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile pe care le-a avut.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.27 din 19.02.2009 Tribunalul Călărașia respins ca nefondată plângerea împotriva rezoluțiilor nr.120/P/2008 din 24.10.2008 și nr.289/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, formulată de petentul.
Prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași petentul a formulat plângere împotriva rezoluțiilor menționate anterior.
În motivarea plângerii petentul a arătat că rezoluția primului procuror nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.203 Cod procedură penală, în sensul că nu este motivată, nici în fapt și nici în drept, acesta nefăcând altceva decât să preia conținutul rezoluției nr.120/P/2008 din 24.10.2008.
S-a mai arătat că agentul de poliție se face vinovat că nu a adus la cunoștința procurorului solicitarea petentului de a se lua măsurile asiguratorii și de restabilire a situației anterioare. Prin neîndeplinirea acestor atribuții s- adus o vătămare gravă intereselor petentului, deoarece numitul a folosit în continuare imobilul proprietatea lui.
S-a mai susținut că cercetarea penală este lovită de nulitate, deoarece cererea petentului nu a fost soluționată în sensul admiterii sau respingerii plângerii.
De asemenea petentul a criticat și faptul că nu s-a ținut cont că așa-zisa convenție încheiată între numiții și este nelegală, fiind făcută cu o persoană ce nu a dovedit calitatea de moștenitor și, deci, nici dreptul de proprietate. Singurul care putea să încheie o asemenea convenție fiind petentul.
Analizând plângerea formulată de petent, Tribunalul a constatat că este nefondată deoarece rezoluțiile criticate sunt motivate atât în fapt cât și în drept, iar dacă cele două rezoluții au motivări asemănătoare, acest fapt se datorează analizării acelorași probe și aceeași situație de fapt.
Și critica referitoare la faptul că agentul de poliție nu a adus la cunoștința Parchetului solicitările petentului privind măsurile asiguratorii a fost apreciată ca neîntemeiată atâta timp cât plângerea petentului adresată postului de poliție s-a făcut la data de 26.05.2008, iar la data de 10.06.2008 dosarul a fost înaintat Parchetului.
S-a apreciat că petentul nu a făcut dovada că intimatul, lucrător de poliție, ar fi manifestat dezinteres și neglijență față de cererile sale depuse la dosar și deci nu se putea reține nici comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.
S-a constatat că la dosar există cererile petentului privind măsurile asigurătorii și de restabilire a situației anterioare, ceea ce demonstrează că intimatul și- îndeplinit obligațiile.
Cu privire la faptul că procurorul nu s-a pronunțat pe cererile de măsuri asiguratorii, s-a constatat că față de soluția dată în cauză nu era necesară această pronunțare.
Referitor la reanalizarea calității de proprietar a numitului s- constatat că această solicitare excede cadrului dosarului și nu are legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu privind pe intimatul.
Instanța de fond a constatat că nu este întemeiată plângerea petentului și în baza art.2781Cod procedură penală a respins-
Împotriva sentinței penale nr.27 din 19.02.2009 a declarat recurs petentul care nu s-a prezentat în instanță pentru a susține recursul.
Din motivele de recurs depuse în scris de recurent rezultă că acesta critică faptul că nu s-a reținut în sarcina intimatului, comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod penal, deoarece acesta nu ar fi transmis procurorului imediat cererile de măsuri asigurătorii și de restabilire a situației anterioare.
Analizând recursul declarat de petent, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1lit.b Cod procedură penală.
Din actele dosarului rezultă că în mod justificat nu s-a reținut în sarcina intimatului comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.
Nu există nici un element, nicio probă din care să rezulte că intimatul, lucrător de poliție, ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu.
Așa cum a reținut și instanța de fond, intimatul a transmis dosarul la Parchet într-un timp foarte scurt, respectiv petentul făcut plângere la data de 26.05.2008 iar la data de 10.06.2008 dosarul fost înaintat.
Nu este întemeiată nici afirmația intimatului că în sentința recurată dispozitivul contrazice motivarea din considerente.
Instanța a argumentat logico-juridic de ce plângerea petentului este nefondată, acest aspect fiind demonstrat în mod clar și cu acuratețe de sentința penală recurată.
Nici afirmația că instanța nu s-a pronunțat pe toate cererile petentului nu este întemeiată, acesta neindicând în concret nicio cerere pe care instanța nu s-ar fi pronunțat, pe care a omis să o analizeze.
Este adevărat că din actele dosarului rezultă că petentul are nemulțumiri cu privire la un imobil moștenit împreună cu un frate, dar aceste probleme se pot rezolva în cadrul unui proces civil.
Numitul a folosit imobilul respectiv cu acordul lui, pe care intimatul îl împuternicise să aibă grijă de imobil. Aceste aspecte rezultă cu claritate din actele dosarului, dar eventualele neînțelegeri pot fi rezolvate în cadrul unui proces civil.
În concluzie, se constată că recursul petentului este nefondat, sentința penală recurată fiind legală și temeinică.
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.27 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
proces-verbal
pentru jud. - aflat la pensie,
semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.05.2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Marin Cârcel, Dumitru Mirancea
