Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 64
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 17 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen judecător
- - - grefier
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției NR.149/II/2/2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Petentul, depune copia adresei nr. 1023/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și un număr de 6 cereri formulate în dosarul 935/2000 ( nr. nou -). Formulează oral cerere de recuzare împotriva procurorului de ședință, întrucât a mai pronunțat și alte rezoluții de neîncepere a urmării penale la alte plângeri formulate. Apreciază că toate anchetele s-au efectuat din birou și nu s-au efectuat cercetările necesare.
Instanța, face cunoscut petentului că plângerea din cauza de față, privește rezoluția de neîncepere a urmării penale pronunțată de procuror, care a fost atacată cu plângere la procurorul general și s-a pronunțat rezoluția nr. 149/II/2/2008, rezoluția care se află la dosar și pe care o prezintă spre observare petentului.
Petentul susține că, a formulat plângere față de procurorul șef al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și la procurorul general al României și că nu a fost chemat pentru soluționarea plângerii de către procurorul general.
Curtea, pentru soluționarea cererii de recuzare formulată de petent împotriva procurorului de ședință, amână strigarea cauzei la orele 14,00.
La a doua strigare, după reluarea dezbaterilor ora 14.30 s-a prezentat petentul, lipsă fiind intimata.
Petentul, arată că nu mai are alte cereri de formulat, față de cele formulate anterior.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petentul, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor, efectuarea unei cercetări locale, soluționarea pe fond a cauzelor care au stat la baza formulării plângerii întrucât i s-a furat pădurea și terenul.
Reprezentantul Parchetului, a pus concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, soluțiile pronunțate de procuror în data de 22.01.2008 și rezoluția 149/II/2/2008 din 25.02.2008 fiind temeinică și legală, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că judecătorul ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei penale de față constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la această instanță, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului dată în dosarul 317/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, invocându-se netemeinicia soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitei, judecător la Judecătoria
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin rezoluția procurorului din data de 22.01.2008 dată în dosarul nr. 317 / P/ 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacăus -a dispus neînceperea urmăririi penale față de - judecător la Judecătoria Piatra Neamț, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal, întrucât din cercetările efectuate fapta nu s-a confirmat.
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut.
La data de 5.07.2007, petentul din comuna, județul N, s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere prin care reclamă pe judecătoarea, de la Judecătoria Piatra Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal.
În plângerea sa, petentul arată că a avut pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț dosarul nr. 935/2000 și este nemulțumit de soluția dată de judecător, susținând că a fost o judecată falsă, că s-au încălcat legile țării și Constituția României, că s-au făcut presiuni de către judecător asupra experților, pentru a face expertize false, nu s-a ținut seama de obiecțiunile sale făcute în cadrul dezbaterii judecătorești, etc. toate acestea având ca rezultat direct pierderea de către petent a moștenirii la care ar fi avut dreptul în urma decesului părinților săi.
Din verificările efectuate, precum și din conținutul plângerii petentului, a rezultat faptul că nemulțumirile sale sunt legate de un proces pe care l-a avut pe rol la Judecătoria Piatra Neamț în anul 2000.
Verificând acel dosar, s-a constatat că s-a dat soluție în cauză, respectiv prin sentința civilă nr. 1575/13.04.2007 s-a admis în parte acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții,.
Petentul avut termen de 15 zile de la comunicare pentru a ataca sentința civilă, în cazul în care nu ar fi fost mulțumit de soluția dată în cauză. Prin urmare, petentul a avut la dispoziție căile procedurale prevăzute de lege, inclusiv exercitarea căilor de atac, în cazul în care ar fi considerat că hotărârea este nelegală ori netemeinică, o parte din aceste drepturi fiind exercitate deja de petent.
Prin urmare, s-a constatat că în cauză este vorba de nemulțumiri ale petentului în legătură cu hotărâri judecătorești pronunțate de instanță în cauzele sale.
Nu rezultă, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de către magistratul reclamat, nici comiterea vreunui abuz de către acesta.
Nu rezultă aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina judecătorului reclamat, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva soluției procurorului, petentul a formulat plângere la procurorul general de pe lângă Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, iar acesta prin rezoluția din data de 25.02.2008 a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluției procurorului.
prezenta acțiune petentul invocă soluționarea greșită a plângerii, lipsa de diligență a organelor de cercetare penală în instrumentarea cauzei și în special în verificarea susținerilor sale privind modul de desfășurare a procesului civil, și consecință acesteia aprecierea greșită a probatorului.
Din studiul întregului probator administrat de organele de cercetare penală rezultă însă că susținerile petentului nu au suport real și sunt lipsite de orice temeinicie
Din examinarea dosarului rezultă că cercetările penale efectuate în cauză sunt finalizate, complete și s - a ținut cont de obiectul plângerii.
Printre principiile de bază ale procesului penal sunt și principiul rolului activ al organelor judiciare, principiul aflării adevărului și principiul oficialității.
Săvârșirea unei infracțiuni dă naștere raportului juridic de drept substanțial, care, în conținutul său cuprinde, între altele, dreptul organelor de a trage la răspundere penală pe făptuitor.
Principiul oficialității este consacrat expres în art. 2 din Codul d e procedură penală.
Potrivit art. 2 alin. 2, actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Principiul oficialității sau al obligativității este consacrat expres în art. 2 Cod procedură penală, unde se arată că"Actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel".
Apoi, organul de cercetare penală trebuia să dea dovadă de rol activ și să stabilească adevărul, dând astfel eficiență celorlalte două principii ale procesului penal menționate mai sus, respectiv principiul rolului activ al organelor judiciare și principiul aflării adevărului.
Privite în toată complexitatea lor, activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie, potrivit art. 3 Cod procedură penală, "să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului".
Numai ca urmare a aflării adevărului, scopul procesului penal poate fi atins și, în acest fel, soluțiile dispuse de organele judiciare dau satisfacție celor care urmăresc înfăptuirea justiției penale.
Aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.
Fiind considerat ca unul dintre principiile care are un rol fundamental la aflarea adevărului în procesul penal, legiuitorul a consacrat expres rolul activ al organelor judiciare, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judiciare penal.
Potrivit acestor principii, organul de cercetare penală, au obligația de efectua acte de cercetare penală pentru a stabili dacă susținerile petentului sunt reale și dacă intimații au săvârșit sau nu infracțiunile pentru care s - a solicitat cercetarea și numai după administrarea tuturor probelor, să pronunțe o soluție.
Din examinarea dosarului de urmărire penală, rezultă că urmărirea penală nu s - a făcut în mod arbitrar așa cum tendențios se susține, și mai mult ea stabilit fără echivoc adevărul.
În conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, organele de cercetare penală au obligația, cu deosebire atunci când se invocă încălcarea legii de cei învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, de a verifica susținerile petenților și de efectua o cercetare penală efectivă care să lămurească cauza sub toate aspectele de fapt și drept.
În conformitate cu aceste prevederi, avocații, notarii, judecătorii, procurorii,exercitând atribute de autoritate publică care le-a fost delegată printr-un act al autorității statale competente și fiind suspuse controlului acesteia, exercită o profesie de interes public și pot fi subiecți activi ai infracțiunilor prevăzute de art. 246, sau 249 Cod penal.
Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 97 alin.2 din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, art. 17 din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 1 alin.4 și art. 129 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, revizuită, rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor nu poate pune în discuție soluțiile acestuia ce pot fi supuse controlului legal.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează să constate că plângerea petentului este netemeinică și în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin.8 Cod procedură penală să respingă, menținând soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea petentului, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în data de 22.01.2008 în dosarul 317/P/2007 a Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BACĂU.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul să plătească statului suma de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.04.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.sent. -
Tehnored. - 2 ex.
5/5.05.2008
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Gabriela Spoială
