Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 671/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.671/R/2009
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr.450/02.09.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului din data de 28.11.2008 menținută prin rezoluția din 30.12.2008 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petentul G lipsă fiind făptuitorii, G, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, petentul depune la dosar o serie de acte și memoriu pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Petentul, solicită admiterea recursului în sensul admiterii plângerii cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea cercetării făptuitorilor pentru infracțiunile reclamate. Susține că toată cercetarea făcută de procuror a fost de rea credință nefiind luate în considerare toate probele.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că soluția recurată este temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 450 din data de 2 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș, în baza art. 2781alin. 8 lit. a pr.pen. s-a respins plângerea formulată de petentul G,. în comuna, nr. 363, jud. M împotriva rezoluției date la 28 noiembrie 2008 în dosarul nr. 251/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș (menținută prin rezoluția dată la 30 decembrie 2008 de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1017/II/2/2008).
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția dată la 28 noiembrie 2008 în dosar nr. 251/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, G, și pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1.pen.
În motivarea acestei rezoluții s-a reținut faptul că petentul a solicitat cercetarea făptuitorilor pentru această infracțiune, arătând că au făcut falsuri care s-au cercetat în dosarul nr.2162/P/2006 și s-a reclamat rolul deosebit al făptuitorului - agent de poliție la Poliția.
Din actele premergătoare care s-au efectuat, a rezultat că făptuitorul a efectuat cercetări în dosarul nr. 2162/P/2006 în care s-au făcut cercetări la plângerea penală formulată de petentul G împotriva făptuitorilor, fost primar al localității, - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 și art. 291.pen. în care s-a propus neînceperea urmăririi penal, invocându-se prev. art. 10 lit. d pr.pen. neconfirmându-se cele sesizate de petent. Propunerea formulată de către făptuitorul a fost confirmată de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, de unde rezultă că cercetarea a fost considerată temeinică și deci, nu se poate reține în sarcina agentului de poliție că a comis fapte prevăzute de legea penală cu ocazia efectuării cercetărilor în cazul în speță.
Din actele premergătoare care s-au efectuat, nu au rezultat elemente că făptuitorii ar fi desfășurat activități care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt cercetați, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a dat eficiență prev. art. 10 lit. a pr.pen.
Prin rezoluția dată la 30 decembrie 2008 de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosar nr. 1017/II/2/2008 s-a respins plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției mai sus menționate cu motivarea că potrivit disp. art. 323 alin. 1.pen. constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni fapta de a se asocia sau a iniția constituirea unei asociații în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167.pen. ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații.
Ca atare, infracțiunea menționată mai sus, implică realizarea prin consensul mai multor persoane a unei pluralități constituite de făptuitori, organizată în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și a aduce la îndeplinire săvârșirea uneia sau a mai multor infracțiuni, iar pentru existența infracțiunii este suficient, dar și necesar, ca între subiecți să fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea respectivei grupări, consens care privește atât constituirea respectivei grupări, cât și scopul acesteia, respectiv săvârșirea de infracțiuni.
Or, în speță, făptuitorul agent șef de poliție în cadrul Poliției oraș, nu a făcut altceva decât să efectueze, în virtutea atribuțiilor conferite de lege, cercetări penale în dosarul nr. 2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dosar constituit tot ca urmare a unei plângeri formulate de petiționarul
HGÎn ceea ce privește pe ceilalți făptuitori, toți funcționari în cadrul Primăriei, aceștia, în mod separat și fără o înțelegere prealabilă, au efectuat sau semnat diferite acte care-l privesc pe petiționar.
Împotriva primei rezoluții a formulat plângere petentul G, care a solicitat desființarea acesteia și reținerea cauzei spre judecare cu motivarea, în esență, că deși a formulat plângere pentru mai multe infracțiuni (fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor, mărturie mincinoasă) nu s-au făcut cercetări cu privire la acestea, ci doar pentru infracțiunea de fals și pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Nu s-au avut în vedere probele de la dosar indicate în precizarea din data de 22 octombrie 2008.
În ședința publică din 10 martie 2009, petentul a arătat, pe de o parte, că a solicitat reținerea cauzei spre judecare doar pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323.pen. iar pe de altă parte, că parchetul nu s-a pronunțat cu privire la făptuitoarea.
Prin sentința penală nr. 161 din 25 martie 2009 Tribunalului Maramureșs -a admis plângerea petentului, s-a desființat rezoluția dată la 28 noiembrie 2008 în dosarul nr. 251/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a trimis cauza aceluiași parchet pentru continuarea cercetărilor cu privire la făptuitorii, G, și pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323.pen.
Prin decizia penală nr. 395/R/2009 a Curții de APEL CLUJs -a casat această sentință integral și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, faptul că în privința făptuitorilor (cu excepția făptuitoarei ), tribunalul nu a arătat motivele pentru care se impune trimiterea cauzei la procuror, ce fapte, împrejurări urmează a forma obiectul cercetărilor și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în acest sens. Curtea de APEL CLUJa dispus a se verifica în rejudecare rezoluția atacată și în privința făptuitorilor, G, sub aspectul faptelor reclamate (se vor stabili exact faptele reclamate și cele care au format obiectul cercetărilor) și a se verifica temeinicia susținerilor parchetului cu privire la făptuitoarea (faptele pentru care au fost cercetată în dosarul nr. 2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare și cele pentru care a fost reclamată în acest dosar). In măsura în care se va constata că se impune trimiterea cauzei la procuror, se va proceda în acest sens cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă ce vor fi administrate.
În rejudecare la această instanță s-a format dosarul nr-.
Din probele de la dosar, tribunalul a reținut în rejudecare următoarele:
Prin plângerea penală formulată inițial de petentul G s-a solicitat cercetarea intimaților-făptuitori, G, și pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev.de art. 323.pen. în dosarul nr. 2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare cu motivarea că intimatul-făptuitor care a instrumentat acest dosar în calitate de agent de poliție a eludat actele pe care le-a depus, a sustras două din cele trei file ale adresei nr. 157/2006. Ceilalți intimați-făptuitori au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă - fapt care rezultă din registrul agricol din perioada 1948-1951, 1951-1953. Intimatul-făptuitor i-a influențat în declarațiile pe care le-au dat (34 dosar urmărire penală).
Prin precizările făcute ulterior la fila 21 dosar urmărire penală, petentul a solicitat a fi cercetați pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323.pen. și mărturie mincinoasă și defunctul și făptuitoarea, făcându-se trimitere în acest sens la adresa nr. 229/2003 aflată în dosarul nr. 2162/P/2006, aceștia arătând că numitul a cumpărat în anul 1959, 6-7 ari de teren de la numitul. De asemenea, s-a precizat că intimații-făptuitori și G, în același dosar au declarat că terenul s-a vândut în anul 1951.
Prin precizările de la fila 23 dosar urmărire penală petentul a solicitat a fi cercetați intimații-făptuitori și pentru infracțiunea de fals cu motivarea că nu a declarat la registrul agricol nici un bun în perioada 2007-2011 și cu toate acestea figurează cu ogradă și curți construcții fără a se indica suprafața, numărul de carte funciară și nr. top.
Tribunalul a constatat că în dosarul nr. 2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mares -a dispus prin rezoluția dată la 25 octombrie 2007 confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de intimații-făptuitori din acest dosar, și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.pen. fals intelectual prev. de art. 289.pen. și uz de fals prev. de art. 291.pen. (precum și față de făptuitorul din acel dosar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen.).
S-a reținut, în esență, că prin eliberarea adresei nr. 229/13 februarie 2003 făptuitorii și nu au comis nici o infracțiune, cele comunicate prin adresă fiind conforme cu realitatea. Nici în sarcina făptuitorului nu se poate reține nici o infracțiune.
În adresa menționată se arată că pe nr. top. 93 din nr. 1225 se găsește o casă cu anexe - proprietatea numitului construită fără autorizație de construcție în anul 1959 - adresa fiind semnată de făptuitorii (în calitate de primar) și (în calitate de secretar). În baza acestei adrese s-a notat casa pe nr. top. 93. Din examinarea hărții localității a rezultat că numitul locuiește la nr. top. 93, 94, iar petentul G la nr. 91, 92. acestora au confirmat faptul că numitul folosește terenul pe care se află casa și anexele gospodărești din anul 1951, iar gardul construit în anul 1970 nu a fost mutat niciodată.
Schița de dezmembrare executată de topograful autorizat și semnată de topograful autorizat a fost executată corect în baza măsurătorilor efectuate în teren, iar semnătura făptuitorului din acel dosar nu a fost falsificată.
Tribunalul a constatat că nu s-au dovedit în cauză susținerile petentului în sensul că intimatul-făptuitor a sustras două din cele trei file ale adresei nr. 157/2006, că i-ar fi influențat pe martori și că nu ar fi avut în vedere actele pe care le-a depus, propunerea acestuia de a nu se începe urmărirea penală fiind confirmată de parchet prin rezoluția din 25 octombrie 2007.
Nu s-a putut reține comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către făptuitoriișiîn dosarul nr. 2162/P/2006 întrucât, potrivit art. 260.pen. calitatea de subiecți activi ai acestei infracțiuni o pot avea doar martorul, expertul și interpretul. Or, în acel dosar aceștia au avut calitatea de făptuitori. Cu privire la intimații-făptuitori, G și față de care s-a făcut plângere penală pentru aceeași infracțiune, tribunalul a reținut faptul că cel dintâi nu a dat date cu privire la situația terenului în discuție, iar susținerile intimaților-făptuitori și nu au fost infirmate (cel dintâi a arătat că numitul și-a construit casa și anexele în anul 1951 pe un alt amplasament decât cel pe care s-a aflat casa veche, iar cel de-al doilea a arătat că în anul 1951 tatăl său i-a vândut numitului 6-7 ari de teren). Prin urmare, față de toți acești făptuitori tribunalul a apreciat că nu se poate dispune începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. Făptuitorul a decedat (mai mult acesta a avut tot calitatea de făptuitor în dosarul nr. 2162/P/2006 și nu calitatea de martor, expert sau interpret pentru a putea fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă), astfel că nici față de acesta instanța nu a putut dispune începerea urmăririi penale pentru această infracțiune.
În privința infracțiunii de fals pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimaților-făptuitoriși, tribunalul a constatat că această infracțiune nu a fost comisă în condițiile în care rubricile existente în registrul agricol din perioada 2007-2011 (suprafață, localizare, categorie de folosință, adresă, mențiuni) nu sunt completate.
Întrucât făptuitorii pentru care petentul a formulat plângere penală (precizată ulterior la filele 21, 23 dosar urmărire penală) nu au comis infracțiunile mai sus precizate, iar făptuitorul a decedat, văzând și faptul că în dosarul nr. 2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru vreo infracțiune față de făptuitorii,și,tribunalul a constatat că, față de nici unul din făptuitorii din acest dosar nu se poate dispune începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323.pen. Aceștia nu au comis nici o faptă de natură penală și nu s-a dovedit faptul că s-ar fi asociat sau că ar fi inițiat constituirea vreunei asocieri în vederea comiterii de astfel de fapte sau că ar fi aderat sau sprijinit vreo astfel de asociere.
Tribunalul a mai constatat și faptul că prin adresa nr. 229 din 13 februarie 2003 emisă de Primăria se confirmă faptul că pe nr. top. 93 din CF 1225 se află o casă și anexe - proprietatea numitului construită în anul 1959 fără autorizație de construcție, iar în baza ei s-a notat în cartea funciară această casă (35, 40 dosar nr. 2162/P/2006). Prin rezoluția atacată în acest dosar s-a constatat că această adresă s-a emis în mod corect. De altfel, făptuitorul a precizat în cuprinsul declarației pe care a dat-o în acel dosar la fila 20 că acea adresă s-a emis în baza schiței de dezmembrare vizată de S-a dovedit așadar buna-credință a făptuitorilor și în întocmirea acestei adrese. Petentul are posibilitatea de a se adresa instanței civile pentru a-și valorifica drepturile pretinse.
Pentru toate aceste motive tribunalul a respins plângerea petentului.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. petentul Gaf ost obligat la plata către stat a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs petentul G, pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală a solicitat desființarea acesteia și, rejudecând, să fie admisă plângerea împotriva rezoluției procurorului, cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea cercetării făptuitorilor pentru infracțiunile reclamate, întrucât toată cercetarea făcută de procuror a fost de rea credință, nefiind luate în considerare toate probele.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru următoarele considerente:
Judecătorul fondului, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare, ținând seama de recomandările instanței de control judiciar, a analizat în mod judicios plângerea penală depusă de petent la 19.08.2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare ( fila 34 dosar nr. 251/P/2008 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș ), cu toate precizările ulterioare, precum și rezoluția atacată, în raport de toate faptele reclamate și toți făptuitorii.
Deși rezoluția atacată prin plângerea petentului, formulată în temeiul art.278/1 pr.pen. respectiv rezoluția procurorului din 28 noiembrie 2008 dată în dosar nr. 251/P/2008 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, se pronunță doar asupra infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 pen. ( de altfel, singura infracțiune reclamată inițial) și asupra făptuitorilor, G, și, în mod întemeiat instanța, verificând și obiectul cercetărilor și soluția pronunțată în dosar nr.2162/P/2006 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare ( în soluționarea căruia, petentul reclamă că făptuitorii, inclusiv ar fi comis anumite infracțiuni ) a constatat că, rezoluția atacată este una temeinică.
Astfel, potrivit art. 228 alin.1 pr.pen. organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale când, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale și, totodată, efectuarea actelor premergătoare nu este obligatorie, potrivit art.224 alin.1 pr.pen.
În cauză, organul de urmărire penală, pe baza actului de sesizare și a actelor premergătoare efectuate în cauză, tocmai existența unui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale a constatat a fi incident, respectiv cel prev. de art.10 lit. a pr.pen. - faptele reclamate nu există, așa încât soluția ce se impunea nu putea fi decât neînceperea urmăririi penale, conform art.228 alin.4 pr.pen.
Deoarece, în dosarul nr.2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, unde s-au efectuat cercetări de către făptuitorul - agent șef adjunct, nu s-au confirmat faptele reclamate de petentul G (față de făptuitorii, printre alții, și ), soluția organului de poliție fiind confirmată de procuror, în prezenta cauză, organul de urmărire penală, în mod întemeiat a constatat că făptuitorul, în cadrul realizării atribuțiilor de serviciu în dosarul, mai sus menționat, alături de făptuitorul cercetat, precum și de făptuitorii, G nu au efectuat nici un fel de activități, care să se circumscrie conținutului infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, nefiind dovedite elementele constitutive ale acesteia, dar nici comiterea de către aceștia a unor infracțiuni, în cadrul cercetărilor ce s-au efectuat de organele de poliție pentru soluționarea plângerii petentului din dosar nr. 2162/P/2006. Cum, nici în sarcina făptuitoarei, nu s-a putut reține comiterea vreunei infracțiuni, în mod logic, pe cale de consecință, nici în prezenta cauză, nu se poate reține în sarcina acesteia infracțiunea prev. de art.323 pen. așa încât, chiar dacă procurorul, expres nu s-a pronunțat și asupra acesteia, este inutil a se trimite cauza la parchet în acest scop, ar fi dovada unui formalism excesiv, devreme ce, lucrările celor două dosare de urmărire penală, despre care s-a făcut vorbire, relevă cu evidență inexistența acestei fapte.
Văzând și precizările petentului de la termenul din 10 martie 2009, cu ocazia primei judecăți pe fond, respectiv, că - pe de o parte, a solicitat reținerea cauzei spre judecare doar pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323.pen. iar pe de altă parte, că parchetul nu s-a pronunțat cu privire la făptuitoarea - precum și faptul că acesta și-a menținut poziția privind obiectul criticii sale și cu ocazia celui de al doilea ciclu procesual, Curtea constată că, instanța fondului a apreciat corect că rezoluția atacată este temeinică și, pe cale de consecință, justificat a respins ca nefondată plângerea petentului, întemeiată pe dispozițiile art.278/1 pr.pen.
Pentru toate aceste considerente, recursul petentului urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat petentul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul G, domiciliat în comuna nr.363, jud. M împotriva sentinței penale nr. 450 din 2 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe petentul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./ Dact.
6 ex./26.11.2009
Jud. fond
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
