Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 697/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 697/2008
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta SC SRL B împotriva sentinței penale nr. 325/15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că, petenta, prin serviciul registratură, a depus la dosar un înscris prin care solicită instanței să se abțină de la soluționarea prezentei cauze.
Instanța, verificând cererea formulată de petenta SC SRL - recuzare - constată că nu se întemeiază pe nici unul din cazurile prevăzute de lege, sens în care face aplicarea disp. art. 51 alin.3 pr.penală și respinge cererea ca fiind inadmisibilă.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 325/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-, în baza art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiționara SC SRL B împotriva rezoluției adoptate în dosarul nr. 5/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În considerentele hotărârii, prima instanța a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin rezoluția din 04.02.2008 dată în dosarul nr.5/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoaras -a dispus în baza art.228 al.4 cod procedură penală rap. la art.10 lit.a cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe -agent șef adjunct la Poliția municipiului B, pentru fapte de înșelăciune prev. de art.215 al.1 cod penal, abuz în serviciul contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal și neglijență în serviciu prev. de art.249 cod penal, constatându-se inexistența faptelor sesizate de către petenta SC SRL împotriva făptuitorului pentru modul în care a administrat și apreciat probele din dosarul penal privind pe făptuitorul.
S-a apreciat că prin modul în care agentul șef adjunct din cadrul Poliției municipiului Bae fectuat actele premergătoare și a interpretat probele administrate în dosarul nr.226/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, reținându-se astfel că faptele sesizate prin plângerea petentei nu există.
În urma examinării soluției dispuse de procuror, se constată că este temeinică și legală, fiind incidente disp.art.10 lit.a cod procedură penală, întrucât nu a rezultat existența faptelor care au făcut obiectul plângerii petentei.
De asemenea, se reține că urmărirea penală a fost efectuată de un organ competent având în vedere calitatea persoanei împotriva căreia s-a formulat plângere (agent șef de poliție) cu privire la care urmărirea penală se efectuează de parchetele de pe lângă tribunal, potrivit disp.art.27 al.3 lit.a din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, astfel cum a fost modificată prin art.IV din Legea nr.281/2003.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal statuat de art. 3853Cod procedură penală petiționara SC SRL B, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. instanța nu a dat curs solicitării exprese a petentei și care viza controlul legalității actului juridic, ignorând să dea plângerii caracterizarea exactă în raport cu conținutul cererii, soluționând astfel altceva decât s-a cerut;
2. instanța nu și-a întemeiat analiza, evaluările asupra rezoluției atacate prin prisma dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
În continuarea expunerii, petiționara redă, în scris, o parte din textul de lege ce reglementează cazurile în care se poate face recurs (art. 3859Cod procedură penală), fără a arăta concret cărui caz de casare se circumscrie soluția atacată.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat:
1. Curtea sesizează că petiționara realizează în înscrisul atașat la dosar, intitulat "Motive", o înșiruire de texte de lege, fără a arăta expres în ce constă eventuala încălcare, ce ar fi în măsură să circumscrie hotărârea cazurilor de casare invocate.
2. Vizând prima critică expusă, Curtea reține că se află în cadrul unei proceduri speciale, instituite de art. 2781Cod procedură penală și nu a unei acțiuni civile, procedură de cu totul altă natură.
Curtea arată că în cadrul acestei proceduri părțile nu pot fi numite pârâți, iar interogatoriul, nefiind o instituție specifică dreptului procesual penal, poate fi solicitat doar în condițiile promovării unei acțiuni civile în justiție, în situațiile în care legea îl prevede.
3. Curtea arată că petiționara a dat o interpretare eronată textului de lege prevăzut de art. 209 (41) Cod procedură penală și care permite, contrar susținerilor ei, preluarea cauzei de către procurorul din cadrul Parchetului ierarhic superior.
4. Curtea arată însă că preluarea cauzei a fost determinată de necesitatea asigurării exigențelor de competență, având în vedere calitatea persoanei împotriva căreia s-a formulat plângerea, conform art. 27 al. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 privind funcționarea Poliției Române, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 281/2003.
5. Curtea constată, în urma examinării considerentelor hotărârii instanței de fond, că soluția Tribunalului este în mod corect argumentată în fapt și în drept, rezultând fără echivoc realizarea de către Tribunal a unei analize aprofundate a lucrărilor și actelor de la dosar.
6. Curtea apreciază că Tribunalul d e primă instanță a stabilit în mod corect lipsa oricărei nulități statuate de art. 197 Cod procedură penală, în ce privește rezoluția nr. 5/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, aceasta întrunind toate exigențele de legalitate și temeinicie.
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul petentei, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de petenta SC SRL B împotriva sentinței penale nr. 325/15.10.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă recurenta la plata sumei de 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/06.01.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Monica Farcaș, Leontin Coraș
