Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1035/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1035/
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta COLEGIUL DIRECTOR AL LIGII PENTRU DIN ROMÂNIA și petentul împotriva sentinței penale nr. 281/PI/27.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul, nereprezentată petenta Colegiul Director al Ligii pentru din România, lipsă intimații, și F.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Timiș ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 281/PI din 07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul prevederilor art. 2781alin. 8 lit. a a C.P.P. fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta Liga pentru din România și ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul nr. 719/VIII/1/2007 și a rezoluției pronunțată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S în dosarul nr. 885/II/2/2007.
Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată Tribunalului Timiș și înregistrată la data de 03.12.2007 sub număr dosar -, Liga Pentru din România și petentul cu domiciliul în B Calea nr. 101, sector 1, au criticat rezoluția nr. 719//l/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și rezoluția nr. 885/ll/2/2007 Prim- Procurorului de pe lângă același Parchet, solicitând desființarea acestora și reluarea cercetărilor.
În motivare s-a arătat că cercetările au fost făcute cu superficialitate și că actele dosarului au fost interpretate în mod greșit.
În esență contestatorii au arătat că lucrătorul de poliție a prezentat pentru efectuarea expertizei grafologice un alt act decât actul de vânzare- cumpărare nr. 3024/2003 și că în realitate numita a fost jefuită și ucisă de anumite persoane în anul 2003.
S-a precizat că după semnarea în fals a unui contract de vânzare- cumpărare pentru apartamentul victimei din T, aceasta a fost sechestrată de un nepot al acesteia care după câteva zile a internat-o la Spitalul de Psihiatrie din comuna, pentru a fi ucisă cu ajutorul personalului medical.
S-a considerat că actele procurorilor sunt nemotivate, astfel că se impune desființarea lor și reluarea cercetărilor.
S-a reținut că în dosarul nr. 719//1/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a respins ca nefondată plângerea formulată de Liga Pentru din România și petentul iar prin rezoluția aceluiași Parchet pronunțată în dosarul nr. 580/P/2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. a,b,c,h Cod Penal, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art. 323.p, 289, 291, 215 al.1,2,3 și 221.Cod Penal, F, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3,5 Cod Penal, 323, 221.Cod Penal, sub aspectul săvârșirii in fracțiunilor prev. și ped. de art. 323, 288 al.1,291, 215 al.1,23, și 221.Cod Penal și, și AN sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 178 alin.2 și art. 189 alin.2 Cod Penal și a disjuns cauza față de F și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
În motivare s-a arătat că petenții sunt nemulțumiți de modul în care lucrătorul de poliție a instrumentat un dosar având ca obiect o plângere penală formulată de aceștia împotriva mai multor persoane.
Din verificările efectuate procurorii au stabilit că începând din anul 2003 a formulat numeroase plângeri penale împotriva numiților, F și, reclamând comiterea de aceștia a mai multor infracțiuni.
Aceste plângeri au făcut obiectul dosarului nr. 580/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, dosar în care s-a dispus la data de 15.03.2005, neînceperea urmăririi penale, pentru faptele reclamate considerându-se că nu sunt probe pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate.
Dosarul de mai sus a fost instrumentat de lucrătorul de poliție sub supravegherea procurorului, care în final a confirmat propunerea agentului de poliție în legătură cu soluția pronunțată, soluție care comunicată fiind numitului acesta nu a formulat plângere împotriva ei, dar a formulat mai multe sesizări împotriva lucrătorului de poliție.
S-a reținut că la aceste sesizări Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nu a constatat vreo faptă de natură penală a agentului de poliție în exercitarea atribuțiilor de servici și de aceea prin referatul nr. 719//1/2007 s-a respins plângerea formulată de Liga Pentru din România și formulată față de numitul.
Și împotriva acestei soluții, Liga Pentru din România și numitul au formulat o plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, care prin rezoluția nr. 885/ll/2/2007, a respins această plângere considerând că din analiza actelor de la dosar rezultă că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală, procurorul constatând că aspectele reclamate nu se confirmă și că acestea au mai fost verificate anterior într-un alt dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, respectiv dosarul nr. 580/P/2004.
În acest dosar care de fapt a declanșat nemulțumirea pretențiilor, procurorii au reținut că numitului, care în prezent este decedată a deținut un apartament în T pe Bv. nr. 10,.4, de o valoare ridicată.
S-a mai reținut, de asemenea că pentru acest apartament aceasta întocmise în favoarea sa un testament autentic.
În luna octombrie anul 2003, sa a fost vizitată la domiciliu de către făptuitorii și, nepoți de soră.
Petentul pretinde că aceștia au sechestrat-o în locuință, i-au sustras buletinul de identitate și cu ajutorul altei persoane, care a pretind că este, s-au prezentat în fața unui notar unde s-a încheiat un contract de vânzare- cumpărare, prin care aceasta le transmitea proprietatea apartamentului.
Ulterior, făptuitorii au vândut apartamentul numitului F, iar după întocmirea contractului de vânzare- cumpărare au internat-o pe la Spitalul de Psihatrie, unde a decedat după aproximativ o săptămână iar cadavrul său a fost ridicat și îngropat de persoane necunsocute fără să se știe unde.
Prin cercetări, procurorii au stabilit însă că făptuitorul este nepotul defunctei, aceasta fiind sora tatălui făptuitorului și că în anul 2003 constatând că sa trăiește într-o mare mizerie împreună cu soția sa au vizitat-o mai des, încercând să o ajute afirmând chiar că au locuit la ea circa 2 luni.
Făptuitorul a arătat că sa i-a propus să cumpere el apartamentul în care locuia, spunându-i că a convins-o să semneze la notariat niște acte care au valoare doar după moartea sa, doar că ea nu dorea ca apartamentul să-i revină acestuia și în aceste condiții s-ar fi înstrăinat prin act notarial contractul de vânzare-cumpărare dintre făptuitori și decedată.
De asemenea, s-a reținut că în același contract făptuitorul a împrumutat suma de 13.200 euro, echivalentul prețului plătit de la făptuitorul, în favoarea căruia s-a instituit o ipotecă pe apartamentul în cauză.
Deși numitul a susținut că nu sa s-a prezentat la Notariat, din raportul de expertiză al Biroului Criminalistic al IPJ T s-a reținut că semnătura la poziția "vânzătoare" din contractul de vânzare-cumpărare și semnăturile de pe extrasul de carte funciară și certificatul fiscal referitoare la apartament au fost probabil executate de numita, concluzii care se coroborează cu declarațiile făptuitorilor și.
S-a mai reținut că, ulterior, făptuitorul a vândut apartamentul numitului F, contra sumei de 600.000.000 lei, din care a achitat împrumutul numitului.
Făptuitorul a hotărât apoi să o interneze pe într-un Spital de psihiatrie determinat de faptul că trăia în mizerie și lăsa gazul deschis fără a putea fi supravegheată.
de la Spitalul de Psihiatrie și martora, infirmieră la Clinica de T, agentul șef adjunct de la secția 3 Poliție au confirmat că internarea s-a făcut conform dispozițiilor legale iar diagnosticul la internare a fost " proces denivelator involutiv arterosclerotic, cardiopatie ischemică".
Deoarece a acuzat pe făptuitorii și de comiterea infracțiunii de omor, ca și pe personalul medical de la Clinica de Psihiatrie s-a procedat la exhumarea cadavrului și s-a efectuat o autopsie de M-. T, din care a rezultat că moartea numitei a fost una patologică, fără să apară leziuni de violență sau semne de intoxicație cu substanțe otrăvitoare.
Analizând actele și lucrările din prezentul dosar, Tribunalul Timișa constatat că plângerea formulată de Liga Pentru din România este inadmisibilă, întrucât aceasta nu poate avea calitate procesuală potrivit art. 278 ind. 1.C.P.P. rap. la art. 24.
C.P.P.S-au reținut disp. art. 24 al.1 care C.P.P. arată că poate fi persoană vătămată numai acea persoană care ar fi suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, iar art. 278 ind. 1 alin.1 arată C.P.P. că persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere împotriva actelor procurorilor.
Prin urmare, s-a considerat că Liga Pentru din România, nu are potrivit dispozițiilor legale de mai sus nici calitatea de persoană vătămată nici de persoană care să justifice un interes legitim, deoarece raportat la infracțiunile reclamate, nu poate suferi vreun prejudiciu moral sau fizic și nici nu poate justifica un interes legitim pentru a acționa în prezenta cauză penală, respectiv un interes recunoscut de lege în favoarea sa și care se impune a fi respectat sau apărat.
În ce privește plângerea formulată de petentul, Tribunalul Timișa apreciat că aceasta este nefondată, întrucât așa cum rezultă din actele din dosar menționate, procurorii nu au putut identifica vreo faptă penală împotriva vreunei persoane.
Totodată prima instanță a apreciat că nu se poate susține că există probe care să confirme vreo infracțiune de omor, de înșelăciune sau falsuri așa cum petentul a reclamat, dimpotrivă acestea dovedind contrariul.
S-a constatat că soluțiile procurorilor nu se bazează doar pe declarațiile persoanelor audiate în cauză ci și pe rapoartele de expertiză întocmite, respectiv raport grafologic și medico-legal,astfel încât au fost apreciate ca fiind legale și temeinice.
De altfel, s-a reținut de către tribunal că soluțiile pe infracțiunile reclamate de către petent au făcut obiectul dosarului nr. 580/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în care s-a pronunțat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 15.03.2005, pe care petentul nu a atacat-o la instanța competentă care era Judecătoria Timișoara.
Prima instanță a constatat de asemenea că, obiectul prezentului dosar îl constituie de fapt soluțiile date de procurori față de agentul de poliție care a avut, printre alții, calitatea de organ de cercetare penală și față de care procurorii nu au constatat exercitarea cu rea credință a atribuțiilor de serviciu, prin rezoluțiile nr. 719//1/2007, respectiv 885/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Constatând că plângerea petentului împotriva actelor de mai sus este într-adevăr nefondată, întrucât nu se poate stabili pe baza materialului probator că cercetările s-au desfășurat abuziv într-un sens dorit de agentul de poliție, Tribunalul Timișa respins această plângere.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul și Liga pentru din România criticând-o pentru netemeinicie întrucât ăn mod greșit plângerea a fost respinsă.
Ambele recursuri sunt nefondate, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respinse.
Actele premergătoare efectuate în faza urmăririi penale dovedesc faptul că intimatul-făptuitor, lucrător de poliție în cadrul Poliției Municipiului T, nu a comis fapte penale cu prilejul cercetării penale, a efectuării actelor premergătoare în urma instrumentării dosarului care a avut ca obiect plângerea penală formulată de Liga pentru din România și petentul împotriva intimaților, F și, plângere care a format obiectul dosarului nr. 580/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Recursul declarat de Liga pentru din România este și el nefundat întrucât în mod corect prima instanță a reținut că aceasta nu are calitate procesuală, neîncadrându-se în dispozițiile art. 2781.C.P.P. raportat la art. 24.C.P.P. astfel că și acest recurs este nefundat.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. petenta recurentă Liga pentru din România și petentul vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de petenta Colegiul Director al Ligii pentru din România, împotriva sentinței penale nr. 281/PI/07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Respinge și recursul petentului.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenta-petentă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs. Obligă și petentul la plata a 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.- 10.11.2008
Tehnored. -11.11.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Constantin Costea
