Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1033/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1033/
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva deciziei penale nr. 93/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-intimat, asistat de avocat ales, nereprezentate partea civilă-recurent C-S și intimații Consiliul Județean C-S, "SRL și " Com"SRL.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât în mod eronat s-a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215.Cod Penal, instanța achitând inculpatul în temeiul art. 10 lit. d p Cod Penal, cu toate că s-a dovedit faptul că inculpatul a decontat lucrări, însă suma decontată nu apare în registrul de gestiune, iar lucrarea nu a fost efectuată. De asemenea, s-a dovedit faptul că inculpatul s-a folosit de acte false și câtă vreme actele nu reflectă realitatea, ele trebuiau considerate mijloace frauduloase. Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra anulării actelor false, iar procurorul avea posibilitatea de a extinde procesul penal și cu privire la alte fapte, instanța trebuind să pună în discuție această extindere.
În ceea ce privește recursul solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită respingerea recursurilor formulat de parchet ca nefondat, arătând că în mod temeinic instanțele au achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 2, 3.Cod Penal, întrucât raportat la materialul probator, rezultă că lipsește intenția privind această infracțiune. Solicită a se observa că nu rezultă din nici o probă că inculpatul ar fi indus în eroare beneficiarul, lucrările au fost executate, iar litigiul dintre Consiliul Județean și Romsilva a sistat lucrările, urmând ca la stingerea litigiului să se continue lucrările.
În ceea ce privește situația de lucruri și procesul-verbal de recepție nu s-a constatat că ar fi mijloace frauduloase și că suma încasată n-ar fi fost contabilizată de inculpat.
Cu privire la extinderea procesului penal cu privire la infracțiunea de fals, consideră că în mod corect instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 366.C.P.P. Totodată, precizează că inculpatul, la instanța de apel a avut mandatar, care nu a declarat recurs.
În ceea ce privește latura penală, solicită să se reține că în mod nelegal a fost condamnat inculpatul pentru evaziune fiscală, întrucât nu s-a ascuns bunul impozabil și nici suma impozabilă. Totodată, solicită să se observe că în mod nelegal a fost obligat la plata despăgubirilor, prejudiciul real fiind mult mai mic.
Cu privire la recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicită respingerea acestuia.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.428 din 20.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 al.2 și 3 Cod penal.
În baza art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74, 76 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 al.1 lit.a din Legea 241/2005, a fost condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal.
S-a constatat că partea civilă Consiliul Județean C-S nu are pretenții.
A fost obligat inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente SC SRL Reșița, față de partea civilă Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, la plata sumei de 104.210 lei, admițând în parte pretențiile părții civile și a constatat că prin nota contabilă din 12 iulie 2006 inculpatul și-a creat obligație la bugetul de stat.
În baza art.13 din Legea 241/2005, la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive se va comunica la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
A fost obligat inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente SC SRL Reșița, față de stat, la 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza probatoriului administrat în cauză, a reținut în fapt că societatea SC com SRL C, administrată de inculpatul, în urma câștigării licitației din aprilie 2004 organizată de Consiliul Județean C-S, a încheiat cu acesta contractul 168/2004 având ca obiect executare lucrări, respectiv întreținere drum pietruit DC 47. Prețul de executare a drumului, respectiv contravaloarea lucrării fiind de 197.239,7 lei.
Prima instanță a constatat că inculpatul, cu ocazia întocmirii situației de lucrări pe luna iunie 2004 și pe luna mai 2004, trecut lucrări și materiale care nu au fost folosite și nu au fost executate, dar lucrarea contractată de inculpat cu Consiliul Județean, nu a fost finalizată și recepționată ca atare, deoarece așa cum rezultă din declarația martorului (fila 55 dosar), lucrările s-au sistat deoarece drumul trecea pe terenul, care nu și-a dat acceptul. Martorul a mai arătat că în zonă trebuia să se execute lucrarea cea mai grea, trebuia să se finalizeze un pod și niște podețe. că în zona respectivă trebuiau dirijate apele, dar pe această porțiune nu s-a lucrat, lucrările fiind oprite de către Romsilva. Ba mai mult, partea vătămată Consiliul Județean C-S, nu are pretenții.
Instanța de fond a apreciat că infracțiunii prevăzute de art.215 al.2 și 3 Cod penal îi lipsește unul din elementele constitutive, și anume intenția. Deși inculpatul a trecut pe situația de lucrări materiale ce nu au fost încă folosite, acesta nu a făcut-o cu intenția de a induce în eroare beneficiarul lucrării, respectiv Consiliul Județean C-S, lucru recunoscut oarecum și de acesta prin faptul că nu a formulat pretenții, deoarece lucrările angajate de către SC com SRL erau oprite, dar în baza contractului încheiat urmau să se deruleze în continuare până la finalizarea lucrării contractate. Deci, nu se poate reține că inculpatul a avut intenția să inducă în eroare pe partea vătămată Consiliul Județean C-S cu care avea lucrări în derulare.
Prin urmare, cu privire la infracțiunea prevăzută de art.215 al.2 și 3 Cod penal, prima instanță l-a achitat pe inculpatul, în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
Tot în legătură cu lucrările de construcții, cu privire la drumul DC 47 -, s-a reținut că în perioada 01.05-30.06.2004, inculpatul virează din contul SC com SRL în contul SC SRL, prin 11 ordine de plată, suma de 104.210 lei RON, iar în perioada 01.05-31.12.2004 SC SRL restituie către SC com SRL suma de 38.875 lei RON, sens în care au fost întocmite 9 ordine de plată.
Prin urmare, s-a apreciat că datorită neîntocmirii facturilor fiscale, cu privire la avansurile bănești arătate mai sus, inculpatul a prejudiciat bugetul statului cu suma de 24.158 lei.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert, prin care s-a stabilit că prejudiciul creat de inculpat prin neplata obligațiilor față de bugetul statului este în sumă de 24.158 lei, dar cu nota contabilă nr.12 din luna iulie 2006, această obligație față de bugetul statului a fost înregistrată în contabilitatea proprie a SC SRL.
Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP C-S, s-a constituit parte civilă cu suma de 106.392 lei, solicitând introducerea în cauză ca partea responsabilă civilmente a SC SRL, în acest sens întocmindu-se și o fișă de calcul a prejudiciului (fila 11 dosar urmărire penală).
Prima instanță a considerat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.9 pct.1 lit.b din Legea 241/2005, în formă continuată.
În ședința publică din 20 noiembrie 2007, instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din cea prevăzută de art.9 pct.1 lit.a din Legea 241/2005 în cea prevăzută de art.9 pct.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal.
Din fișa de cazier a inculpatului s-a reținut că acesta este infractor primar.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată. Aceste împrejurări fiind reținute de prima instanță în baza art.74 lit.a și c Cod penal, ca circumstanțe atenuante.
În baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, judecătoria l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 al.2 și 3 Cod penal.
În baza art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal cu aplic.art.74, 76 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 al.1 lit.a din Legea 241/2005, instanța de fond l-a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, astfel, în baza art.81-82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa criticat sentința apelată pentru nelegalitate, în sensul că în mod eronat s-a reținut că în speță nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.215 Cod penal, iar instanța de judecată a încălcat prevederile art.348 Cod procedură penală.
Partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, nu și-a motivat înscris apelul declarat.
Inculpatul a solicitat exonerarea sa de "orice culpabilitate și anularea obligării la plata sumei de 104.210 lei RON", întrucât nu există prejudiciu.
La dosarul cauzei s-a dispus audierea inculpatului, conform art.378 al.1/1 Cod procedură penală și s-au depus copia sentinței penale nr.149/2007, pronunțată de Judecători C în dosar nr-, copia extrasului deciziei penale nr.141/16.10.2007, decizia penală nr.85/R pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, copia ordonanței din 2.10.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosar nr- și copia plângerii împotriva ordonanței din 2.10.2007 formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, în temeiul art.278/1 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 93 din 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea civilă Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală A Finanțelor Publice C-S și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.428 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Pentru a pronunța această decizie penală, tribunal a constatat că apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și inculpatul sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește latura penală (existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor, funcție de prevederile art.52 și 72 Cod penal), cât și sub aspectul laturii civile (existența prejudiciului, cuantumul acestuia, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu), neexistând, practic, nici un motive de desființare a sentinței.
S-a considerat că în mod corect, instanța de fond a reținut lipsa intenției de a induce în eroare pe beneficiarul lucrării, simplul fapt al obținerii unui folos material (contravaloarea unor bonuri), nefiind suficient pentru a demonstra existența activității de inducere în eroare (cu atât mai mult, cu cât beneficiarul - Consiliul Județean C-S - nu a solicitat obligarea la plata vreunei sume de bani, cu titlu de prejudiciu material).
Față de aceste considerente, s-a apreciat ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș (pentru toate motivele invocate), precum și cel declarat de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S (inclusiv în ceea ce privește extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.336 Cod procedură penală).
Referitor la apelul inculpatului, s-a considerat că acesta este nefondat, față de probele dosarului, suma reținută de instanța de fond fiind într-adevăr prejudiciu nerecuperat față de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Întrucât în calea de atac nu s-au produs alte probe care să determine desființarea sentinței (înscrisurile depuse de reprezentantul inculpatului nefiind în măsură să conducă la schimbarea stării de fapt și drept în cauză), tribunalul văzând și disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea civilă Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală A Finanțelor Publice C-S și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.428 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S au declarat recurs Parchetul de pe lângă C-S și partea civilă Ministerul finanțelor publice prin Direcția Generală a finanțelor publice C-
DGFP C-S nu a motivat recursul iar Parchetul a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.2 și 3 cp.întrucât din starea de fapt reținută din probele administrate rezultă că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiunii.
Inculpatul în calitate de administrator al SC Com SRL C- S, cu ocazia unor decontări efectuate la drumul -, a obținut ilegal suma de 58.116.000 lei. El a depus spre decontare la Consiliul județean situația de lucrări pe luna iunie 2004 înregistrată sub nr,143/03.06.2004 care atestă că firma inculpatului a montat pe drumul -Cozia 6 tuburi de aducțiune și 12 elemente prefabricate din beton cu o valoare de 58.116.ooo lei însă s-a stabilit că această sumă nu a intrat niciodată în gestiunea firmei. Contravaloarea acestor elemente a fost decontată în întregime de beneficiar, Consiliul județean C
Se mai arată că se impunea anularea mai multor documente respectiv situație lucrări luna iunie 2004, centralizator și factura fiscală seria nr. CS nr.-/13.06.2004 care constituire mijlocul fraudulos folosit de inculpat la comiterea infracțiunii de înșelăciune.
De altfel, în cauză, s-ar fi impus ca inculpatul să fie trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cp în sensul că trebuia să se dispună extinderea procesului penal cu privire la această infracțiune.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev.art.38510, al.21cpp, se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
În mod întemeiat cele două instanțe au apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 cp, întrucât a lipsit intenția de induce în eroare a beneficiarului lucrării Consiliul județean.
De altfel din actele de la dosar se poate reține că nu există nici o acțiune de inducere în eroare din partea inculpatului în condițiile în care din comisia de recepție a lucrării au făcut parte mai mulți reprezentanți ai Consiliului județean care aveau datoria a verifica stadiul lucrărilor și în ce măsură a fost executată.
Împrejurarea că beneficiarul lucrărilor nu s-a constituit parte civilă în cauză se poate interpreta în sensul că nici nu există un prejudiciu întrucât derularea lucrărilor s-a făcut în baza unui contract și în baza căruia executantul poate fi obligat la efectuarea lucrărilor restante sau la restituirea sumelor încasate în mod neîntemeiat.
Nu pot fi reținute nici celelalte motive de recurs invocate de parchet întrucât nefiind reținută vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii nu se poate susține nici existența unor mijloace frauduloase concretizate în întocmirea unor acte false care se impune să fie anulate.
Referitor la extinderea procesului penal și pentru infracțiunea prev. de art.290 cp se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.336 cpp întrucât deși a fost prezent la judecarea cauzei procurorul nu a cerut extinderea procesului penal și pentru această faptă.
Doar în situația în care procurorul nu participă la judecată instanța are obligația ca din oficiu să extindă procesul penal, conform prev. art.336 al.2 cpp.
Cu privire la recursul părții civile DGFP C S, care nu a fost motivat, se constată că nu au fost identificate nici unul din cazurile prev. de art.3859al.3 Cpp, care se iau în considerare din oficiu.
Prin urmare recursurile formulate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art. 38515, pct.1, lit. Cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva deciziei penale nr.93/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă partea civilă C-S la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red. - 14.11.2008
Tehnored. - 14.11.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Constantin Costea
