Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1034/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1034/
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 162/A din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat ales.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-recurent depune la dosarcopia certificatului de căsătorie privind pe inculpat și copia unui act medical în dovedirea faptului că soția inculpatului este în așteptarea unui copil.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând să se procedeze la reindividualizarea pedepsei inculpatului, aplicându-i-se o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, întrucât acesta este integrat în societate, s-a căsătorit și este în așteptarea unui copil.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefundat, inculpatul fiind recidivist, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată acestuia a fost corect individualizată.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse mai mici.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2446/19.11.2007, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13.pen. și art. 37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală".
I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.pen.
În temeiul art. 349, 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 5059/P/2006 înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că în data de 27.05.2006, în jurul orelor 02,35, inculpatul a condus autoturismul marca Z 200, cu nr. de înmatriculare -, pe strada - - din T, unde a fost oprit de către organele de poliție pentru un control de rutină. sesizând faptul că inculpatul emana în aerul expirat vapori de alcool, organele de poliție l-au condus pe acesta la Spitalul clinic nr. 1 județean T, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform adresei nr. 1338/29.05.2006 a IML T, la ora 04, 00 inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10%0, iar la ora 05, 00 valoarea alcoolemiei era de 0,90%0.
De asemenea, la verificarea autovehiculului condus de către inculpat organele de poliție au constatat că acesta este neînmatriculat și că, plăcuțele cu nr. - au fost atribuite unui auto marca Renault 18, aflat în proprietatea numitului din C, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii revăzute de art. 77 OUG 195/2002.
Prin urmare, Judecătoria Timișoaraa reținut că în data de 27.05.2006, în jurul orelor 02,35, inculpatul a condus autoturismul marca Z 200, cu nr. de înmatriculare - pe strada - - din T, unde a fost oprit de către organele de poliție pentru un control de rutină. Întrucât inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice i s-au recoltat probe de sânge, constatându-se că a avut o îmbibație alcoolică de 1,10%0, respectiv 0,90%0.
Analizând fișa de cazier a inculpatului, prima instanță a constatat că acesta se afla în stare de recidivă postexecutorie, în condițiile art. 37 lit. b Cod Penal, deoarece prin sentința penală nr. 2576/18.09.1998 a Judecătoriei Oradeaa fost condamnat la 6 ani și 4 luni închisoare, fiind arestat la data de 20.03.1998 și eliberat în data de 13.02.2002, cu un rest rămas neexecutat de 908 zile (fila 13 dosar UP).
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, prima instanță a reținut, că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, reducerea pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele personale ale apelantului.
Prin decizia penală nr. 162/A din 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2446/19.11.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. 2.C.P.P. a constatat că apelul este nefondat.
Astfel, s-a reținut că inculpatul apelant a condus pe drumurile publice din T autoturismul marca, având îmbibație alcoolică peste limita legală, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b pen.
Procedând la stabilirea răspunderii penale, tribunalul a constatat că prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.pen. și faptul că pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă, valoarea alcoolemiei, de 1,10%0, respectiv 0,90%0, peste limita legală de 0,8%0, precum și faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Totodată însă, s-a constatat că date fiind circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că nivelul alcoolemiei și împrejurarea că acesta a condus un autoturism pe drum public au fost stabilite în mod indubitabil prin probele administrate, iar recunoașterea săvârșirii faptei a fost urmare a acestor probe evidente de vinovăție, neavând contribuție esențială în soluționarea cauzei, prima instanță nu a putut reține atitudinea cooperantă a inculpatului ca o circumstanță atenuantă cu consecința coborârii pedepsei ce a fost aplicată sub minimul special prevăzut de lege. S-a apreciat că într-un asemenea caz nu se va atinge scopul prevăzut de art. 52.Cod Penal, la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de statutul de recidivist al inculpatului, astfel încât pedeapsa ce a fost aplicată nu a fost îndreptată strict către minimul special prevăzut de lege, cum s-ar fi putut întâmpla dacă era vorba de un infractor primar.
Prin urmare, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 2446/19.11.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Împotriva deciziei penale nr.162 din 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs în termen inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 08.07.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris ci doar oral solicitând admiterea recursului, casare sentinței penale recurate și aplicarea unei pedepse sub cuantumul minim prevăzut de art.53 pen luându-se în considerarea că a avut o atitudine sinceră recunoscând fapta și că soția sa este gravidă.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale pronunțate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este netemeinică în privința modalității de aplicare a pedepsei accesorii, fiind în schimb legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în privința pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel care este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 pen.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei de un an și două luni închisoare, cu executare în regim de detenție, raportat la antecedența penală a inculpatului recurent, fapta din prezentul dosar fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, astfel că instanța de recurs apreciază că, în speță cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise. S-a avut în vedere că inculpatul a condus în data de 27.05.2006 autoturismul pe drumurile publice având în sânge o imbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă recunoscută de acesta și confirmată de probele administrate, respectiv martorii și.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
În mod corect instanța de fond nu a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările acesteia și ansamblul condițiilor în care fapta a fost comisă și nu a procedat la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă deoarece s-a luat în considerare starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei și care este evidențiată în fișa de cazier judiciar(fila 13 dosar urmărire penală).Pedeapsa aplicată de instanța de fond este rezultatul evaluării tuturor probelor administrate în procesul penal și este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale fiind corect aleasă și modalitatea de executarea a acesteia, inculpatul neputând beneficia de posibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei din lipsa întrunirii condiției prevăzute de art.81 al.1 lit.b penal.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat însă în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond și de apel au făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a și c din pen, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.3 din Protocolul nr.1, jurisprudența CEDO în materie- Hotărârea din 30.03.2004 pronunțată în cauza Hirst contra Marea Britanie și cauza Sabău și Pîrcălab contra României- nu va interzice inculpatului dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a penal, reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestor drepturi, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia penală nr.632 din 2.03.2007 care a statuat că, la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen se are în vedere fapta săvârșită de inculpat și legătura acesteia cu drepturile reglementate de articolul citat.
Astfel, În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1, lit. d C.P.P. va admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 162/A/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va fi casată decizia penală recurată și sentința penală nr. 2446/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, se va înlătura interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I-a "de a alege" și art. 64 lit. c
Cod PenalSe vor menține în rest nemodificate dispozițiile sentinței penale casată
În temeiul prevederilor art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1, lit. d C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 162/A/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 2446/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, înlătură interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I-a "de a alege" și art. 64 lit. c
Cod PenalMenține în rest nemodificate dispozițiile sentinței penale casată
În temeiul prevederilor art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.-07.11.2008
Tehnored. -11.11.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Constantin Costea
