Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ Nr. 189

Ședința publică de la 08 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -

JUDECĂTOR 2: Chirilă Chirvasă Mihaela

Judecător: - -

Grefier. -

Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror

La ordine fiind soluționarea recursului penal " art.278 Cod procedură penală " promovat de petenții recurenți și împotriva sentinței penale nr.547 din 13.o9.2oo7 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr.2oo6/99/2oo7.

Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că lipsesc atât petenții recurenți, - cât și persoana cercetată.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care, nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat, sentința pronunțată fiind temeinică și legală.

Declarând închise dezbaterile,Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Înainte de terminarea ședinței de judecată dar nu înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă în instanță avocat care la acest termen substituie pe avocat, apărător ales al petenților recurenți și, care depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire și solicită instanței reluarea cauzei pentru a putea pune concluzii.

La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc petenții recurenți, pentru care răspunde avocat, lipsă fiind și persoana cercetată.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris. Consideră apărarea că în mod greșit Tribunalul Iașia considerat că nu întrunește condițiile de a fi infracțiune, respectiv nu este realizat elementul material al laturii obiective de înscriere cu o creanță inexistentă pe tabelul creditorilor. Conform art.144 din Legea nr.64/1995 în vigoare la data săvârșirii faptei, prevede clar că fapta persoanei care solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului se pedepsește. s-a înscris cu o creanță doar parțial existentă, instanța apreciind că astfel nu suntem în prezența unei infracțiuni. Prin fapta sa a urmărit prejudicierea creditorilor prin obținerea unor sume necuvenite care ar fi putut fi distribuite celorlalți creditori.

Pentru motivele prezentate oral și expuse detaliat în scris, pune concluzii de admitere a recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului penal de față;

Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 547/13 septembrie 2007 respins ca nefondată plângerea petenților și - - împotriva rezoluțiilor nr. 325/II/2/2007 și nr. 1979/P/2006 pronunțate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, pe care le-a menținut și a obligat petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lui, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 144 din Legea 64/1995, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, respectiv faptul că litigiul dintre părți este de natură civilă. S-a mai reținut prin rezoluție că neînțelegerile dintre părți pot fi soluționate în cadrul procedurii de lichidare, în condițiile în care creanța solicitată de debitor este reală, neînțelegerile pornind de la cuantumul acesteia.

Chiar în plângerea inițială, cei doi petenți au arătat că a solicitat înscrierea pe tabelul creditorilor "" cu o creanță în sumă de 260.000.000 ROL, în condițiile în care această creanță fusese stinsă anterior. În continuare, cei doi petenți, arată că, de fapt creanța fusese parțial recuperată, discuțiile purtându-se asupra cuantumului acestei creanțe.

Infracțiunea pentru care s-a făcut plângerea de către petenți, prevăzută de art. 146 din Legea nr. 85/2006, lege care abrogă Legea 64/1995, constă în fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicita înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului. Textul de lege folosește cuvântul ˝inexistent˝ ceea ce înseamnă ca această infracțiune, prin conținutul său, presupune ca acea creanță, a cărei înregistrare se solicită să nu fie reală. Ori, chiar petenții au arătat că o parte din creanță este reală, suma solicitată a fi înscrisă era însă prea mare. Chiar daca ar fi reală această situație ea nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a formulat plângere, situația poate fi rezolvată pe calea unor acțiuni de natură civilă, în cadrul procedurii de lichidare judiciară, așa cum s-a reținut în mod corect și prin rezoluția parchetului.

Fapta reclamată de petenți este prevăzută de lege ca infracțiune, însă fapta reținută a fi săvârșită de nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, din considerentele arătate anterior. Astfel, corect s-a reținut în rezoluția parchetului aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 lit. b Cod procedură penală.

Având în vedere considerentele sus menționate instanța, în conformitate cu dispozițiile 278 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții și - - și va menține rezoluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, petenții și - -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului petenții arată că în mod greșit instanța de fond a respins plângerile ca nefondate, reținând că fapta reclamată nu întrunește condițiile pentru a fi infracțiune, întrucât ea este reglementată în legea falimentului.

Arată recurenții că persoana cercetată s-a înscris cu o creanță doar parțial existentă, iar cerința legală a inexistenței creanței este îndeplinită, întrucât acesta a urmărit prejudicierea creditorilor prin obținerea de sume necuvenite.

Se solicită admiterea recursului și a plângerilor formulate.

Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În mod corect și în concordanță cu lucrările cauzei instanța de fond a apreciat că plângerea petenților este nefondată și a respins-o, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, menținând rezoluțiile atacate.

Prin rezoluția nr. 1979/P/2006 din 12 februarie 2007 procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitului, pentru săvârșirea infracțiunii de solicitarea înregistrării unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului, prevăzută de art. 144 din Legea nr. 64/1995, devenit art. 146 din Legea nr. 85/2006.

În motivarea rezoluției se arată că faptele reclamate reprezintă un litigiu de natură civilă, în condițiile în care creanța solicitată de este reală, iar neînțelegerile referitoare la cuantumul acesteia pot fi soluționate numai în cadrul procedurii de lichidare, fiind aplicabile revederile art. 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "b" Cod procedură penală.

Împotriva acestei rezoluții au făcut plângere la procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași petenții, prin avocat, iar prin rezoluția nr. 325/II/2/2007 din 13.03.2007 s-a respins ca neîntemeiată plângerea acestora, reținându-se ca temeinică și legală rezoluția procurorului în condițiile în care creanța este reală, contestându-se doar cuantumul acesteia.

Legea nr. 85/2006 prevede în art. 146 că fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă.

Din lucrările cauzei rezultă fără putință de tăgadă că numitul a solicitat înscrierea sa pe tabelul creditorilor cu sume majorate succesiv, reprezentând creditul restant și dobândă bancară.

Deși recunosc existența unei creanțe, petenții contestă cuantumul acesteia, pretinzând că mărirea creanței de este o faptă de natură penală.

"" este în lichidare judiciară iar numitul a solicitat înscrierea în creditorilor cu suma pe care o consideră ca fiind creanță pe care o are față de aceasta, rămasă de pe urma unei cesiuni de la Banca Comercială " "

În cadrul procedurii de lichidare, lichidatorul sau administratorul judiciar întocmește și înregistrează la tribunal tabelul preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului precizând în el, elementele de la art. 72 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, printre care figurează și suma solicitată de creditor și suma acceptată de administratorul judiciar, acest tabel preliminar putând fi contestat de debitor, creditori și orice altă persoană interesată, conform art. 73 din aceeași lege.

Rezultă așadar că asupra câtimii creanței înscrise în cererea de înregistrare se pronunță lichidatorul au administratorul judiciar, pe baza documentației depuse de părți.

Față de această situație, în mod corect s-a reținut în rezoluții că aptele reclamate de petenți nu sunt de natură penală, întrucât creanța există, este reală, nefiind vorba în cauză de inexistența creanței,condiție esențială pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 146 din Legea nr. 85/2006.

Întrucât Codul d e procedură penală prevede în art. 228 că organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10, cu excepția celui de la litera "b" ind. 1, în mod corect s-a dispus de către procuror confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale în cauză, reținându-se existența cazului prevăzut de art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de petenții și - - împotriva sentinței penale nr. 547/13.09.2007 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și - - împotriva sentinței penale nr. 547 din 13 septembrie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe recurenți să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 Aprilie 2008.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

Grefier,

Red. -

Tehnored.

Tribunalul Iași:

22.04.2008

2 ex.-

Președinte:Ciobanu Iulia Elena
Judecători:Ciobanu Iulia Elena, Chirilă Chirvasă Mihaela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Iasi